Skip to main content

Mişcarea sunt eu

Sunt fascinată de mişcare, poate şi pentru că mişcarea sunt eu, după cum se zvoneşte pe la colţuri de apartament. Este posibil să fie un simplu basm de adormit copii şi pisicuţe, însă înclin să cred că un dram de adevăr tot există în această superbă teorie. Pot privi ore întregi cum frunzele se clatină în bătaia vântului de toamnă, aşteptând câte o rafală pentru a se coborî pe pământ, întru odihnă. Sunt capabilă să urmăresc, pas cu pas, orice pereche de pantofi de dama ce îmi trece pe sub geam, într-o procesiune parcă fără sfârşit, într-un amalgam de culori şi modele ce mă ameţesc.

Mişcarea sunt eu. Read More

Peripeţiile micului călător

Viața ca o călătorie

Trăia cândva pe pământ un motan bătrân şi înţelept ce devenise faimos în cartierul său datorită postulatelor pe care le enunţa între două somnuri de frumuseţe. Căci da, era tare frumos motanul, deşi îi cam albiseră mustăţile şi trupul nu mai avea supleţea de odinioară. Dar cum îşi răsucea el mustaţa, cum mieuna el dulce şi autoritar în acelaşi timp, cum sărea voiniceşte în gratiile ce îl ţineau prizonier, sperând să le dărâme! Clar, nu mai era motan ca el pe lume. Câte avea de oferit şi de arătat lumii!

De fapt, nu chiar întregii lumi. Avea o singură meteahnă motanul şi ea îl ghida, îl silea să facă planuri de viitor şi îl întorcea în trecut, la vremea când vagabonda slobod pe cărările vieţii, făcând popas doar prin aşternuturile fine ale domnişoarelor. Chiar şi cu ochii deschişi, visa acum la mâţe tinere, la frăgezimi ce se cer pipăite, la trupuri întinse languros pe pături catifelate. Şi cum la el ideile se năşteau şi creşteau precum cele ale unui Făt-Frumos, şi-a spus într-o zi motanul că cea mai bună soluţie ar fi să îşi publice o parte din memoriile vieţii de pisică, să afle mâţele din întreaga lume de existenţa sa.

Peripeţiile micului călător Read More

Când pisica e acasă, nu joacă bloggerul pe masă

Miau! Bine v-am regăsit, prieteni ai stăpânei mele! Să ştiţi că o numesc aşa doar pentru că am învăţat cum pot fi măguliţi şi manipulaţi umanii, nu pentru că aş considera că cineva poate fi stăpân pe sufletul meu de pisică rebelă. Să nu cumva să mă daţi de gol la Vienela! Abia şi-a revenit, biata de ea. Nu mai are cearcăne, nu mai e nervoasă. Trăieşte cu convingerea că s-a odihnit în vacanta de vis, fără să realizeze că adevarul este cu totul altul: când pisica e acasă, nu joacă bloggerul pe masă!

Da, aceste câteva cuvinte cuprind întreg adevărul. Vacanţă? Cine ar putea numi vacanţă câteva zile în care biata de ea a lăsat blogul de izbelişte Read More

Nume de cod pisicesc – Parkour

Ştiu că a trecut ceva timp de când nu mi-aţi auzit miorlăitul şi chiar mă întreb dacă vă mai amintiţi de mine. Mândria mea de pisică îmi spune că da, felinele sunt greu de uitat, dar modestia mă împiedică să strig în gura mare acest adevăr. Până şi cei care nu au stat cu gândul la o oarecare pisică, pe nume Miţi, din Ploieşti, vor afla că sunt foarte ocupată, atunci când îmi vor vedea stăpâna. Din cap şi până în picioare arată de parcă ar dormi într-un sac plin de pisici sălbăticite. Păcat că nimeni nu îşi face timp să mă pozeze când mă agăţ disperată cu ghearele de stăpânii mei. Aţi fi avut parte de un spectacol pe cinste…

Viaţa de pisică poate fi tare complexă, dacă ai o fire aventuroasă. Read More

Ca într-un “tablou” bacovian

În această toamnă, de câte ori am avut ocazia m-am întors acasă cu două, trei castane şi două, trei frunzuliţe deosebite, cu gândul să îmi fac un aranjament  simpatic, un soi de tablou bacovian, daca imi este permis sa ma exprim poetic. Ieri am descoperit că ceea ce avem în casă era totuşi prea puţin şi neatrăgător, aşa că am plecat hotărâtă să caut prin piaţă nişte tărtăcuţe.

De cum am ieşit din bloc m-a izbit o ploaie rece, semănând mai mult a măzăriche. În piaţă, nici o mămăiţă cu tărtăcuţe. Ori le-au vândut pe toate, ori s-au speriat de vremea rea. Ce puteam să fac? Am cumpărat un dovleac şi m-am îndreptat spre showroom-ul de mobilă unde prietena mea Bogdana îşi petrece cea mai mare parte a timpului.

Planul meu era să creez un aranjament de toamnă cu două ceşti de cafea şi o scrumieră în care să fumege o ţigare, cu un lac în plan îndepărtat, pe care să înoate câteva lebede (de sticlă) şi strecurate în decor floricele de toamnă, frunzuliţe, dovleacul şi câteva legume, Read More

Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă moşule,

 

Ştiu că am greşit faţă de tine, că am aplecat urechea la oameni rău intenţionaţi şi am ajuns să afirm că nu exişti. Ştiu că nu ţi-am mai trimis o scrisoare de mult  timp, că te-am ignorat intenţionat, dar să ştii că am avut motive întemeiate. Poate nu îţi aminteşti, atât de bătrân fiind, că în ultima mea scrisoare către tine îţi promiteam că voi fi cuminte, că voi învăţa bine şi voi fi harnică. Te rugam ca pentru toate aceste eforturi să mă răsplăteşti venind în cea mai frumoasă noapte a anului, atunci când oamenii împodobesc bradul, ascultă colinde cântate de Hruscă , când în casă miroase a cozonaci calzi şi a sarmale. Read More

Mâine ne vedem la televizor

Căldura excesivă din ultimele zile ne-a scos şi pe noi aseară din casă, la o plimbare prin cartier, pe răcoare. Şi pentru că aveam aparatul de fotografiat la mine, am profitat şi am făcut o poză, două, pentru a vă dovedi că în Ploieşti toate sunt altfel decât pe la voi.

Prima cu care ne-am întâlnit a fost pisica întinsă la plajă, sub razele binefăcătoare ale becului de pe stâlp. Deşi nu părea jenată, am evitat să o pozez de aproape.

 Nu am mai mers mult şi am găsit copacul care creşte în canal. Vă rog să mă credeţi că sunt revoltată. Tocmai în această perioadă caniculară, Administraţia Domeniului Public a uitat să ude pomişorul, care se usucă în mijlocul trotuarului, de dorul unei ploi.

Şi de aici a început nebunia. În timp ce făceam această poză, Read More

Este gelos motanul – despre pisici

     Totul despre motani si pisici (clic pe link). 

Au ajuns cu băieţelul la spital, muşcat de motanul pe care îl cresc în casă. Doctorul l-a tratat fără să se îngrijoreze, nu erau semne de turbare(care sunt acele semne?), dar le-a recomandat să cheme totuşi un veterinar să verifice.
      A venit doctorul veterinar, s-a uitat la pisoiul tigrat cu ochi de smarald şi a constatat că totul este OK. A doua zi motanul, vrând parcă să dezmintă spusele doctorilor, a muşcat celălalt copil al familiei. Vine iar veterinarul, cercetează totul ca un adevărat detectiv, după care ajunge la concluzie:
Motanul este gelos din cauza atenţiei pe care o acordaţi copiilor. Read More