Skip to main content

Salvăm orașul sau planeta?

Îmi imaginez uneori planeta ca fiind o casă mare în care proprietarul ne permite să locuim fără să ne ceară chirie, fără să me solicite la schimb servicii de un fel sau altul. Și îmi imaginez că noi, oamenii, ființe aparent raționale și civilizate, facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a distruge casa care ne adăpostește. Lăsăm vasele nespălate, spargem mobilierul, înfometăm și terorizăm copiii proprietarului, ne răhățim în mijlocul casei, mânjim pereții cu substanțe care nu se mai pot curăța etc etc. Planeta suferă în tăcere și visează la răzbunări crunte. Uneori se ridică bunica înțeleaptă și ne ceartă că nu păstrăm curățenia, că nu avem grijă de casa pe care am primit-o. Unii dintre noi, mai rușinoși sau mai cu capul pe umeri, ascultă sfaturile bătrânei și pun mâna pe mătură, să curețe câte un colț al casei. Alții, indolenți, ridică din umeri și se tolănesc în fotolii, cu ochii la vreun film de acțiune. Cât ne va mai suporta planeta? Read More

Ploieşti, oraş al contrastelor

Ploieşti, oraş al contrastelor, de atâtea ori mi-am dorit să te laud, de atâtea ori am vrut să mă mândresc cu tine. Te cunosc bine. Ştiu că nimeni nu vorbeşte despre centrul tău vechi, deşi el există, măcar în mintea mea. Ai atâtea clădiri frumoase, cu elemente de arhitectură pe care turiştii, dacă ar ajunge aici, le-ar vâna entuziasmaţi, clicuind din aparatele lor de fotografiat scumpe, ca mai apoi să se laude că au descoperit comori nebănuite într-o urbe prăfuită de vreme şi de vremuri. Read More

Intervenţia voastră urâţeşte oraşul

Şedinţele lunare aveau un aer teatral, în care fiecare îşi juca propriul rol, acelaşi mereu. Primul în scena din uscătoria blocului apărea vecinul-profesor, cu nelipsitul său catalog în care nota absenţii. Nu am înţeles niciodată de ce se obosea, dacă statisticile arătau clar că întotdeauna erau aceleaşi persoane prezente la discuţii. Noi, copiii, aliniaţi lângă fereastra cu geamuri opacizate de praf, aşteptam nerăbdători şedinţa de primăvară şi sosirea vecinului-grădinar. Îşi făcea intrarea solemn, atât cât putea de solemn când în mâna stângă abia ţinea un mănunchi de greble şi cazmale, iar în dreapta o găleată din tablă plină de bulbi şi răsaduri.  Read More