Skip to main content

Acomodarea cu ochelarii pentru citit

Deschid cartea. Pentru prima dată după foarte mult timp, literele nu mai sunt gri, ci negre. Par să îmi vină în întâmpinare. Se întind pe pagină cuminţi, rotunde, lungi. Le pipăi cu un deget, neîncrezătoare. Când au crescut atât de mari? Când s-au bronzat aşa bine? Îmi aşez mai bine ochelarii. Literele se aliniază şi formează cuvinte. Citesc un întreg paragraf, apoi mă opresc. Cu toate că textul e clar, mesajul său nu reuşeşte să ajungă întreg la mine, de parcă o barieră invizibilă se interpune între noi.

Ochelarii pentru citit, un rău necesar. Fără ei nu văd decât o mare gri de litere minuscule. Cu ei pe nas nu mă pot concentra în totalitate la text. Ori lentilele îmi ating genele, ori surprind pe lângă ei lucrurile de care sunt înconjurată, ori pur şi simplu am senzaţia că un obiect străin îmi fură o parte din bucuria de a mă cufunda pe deplin în poveste. La cabinet mi-au spus să nu îi folosesc decât pentru citit. La maxim 30-40 centimetri de ochi. Într-o casă cu trei oameni, patru pisici şi un câine, asta înseamnă că la fiecare minut ridic pe frunte ochelarii sau îi scot de pe nas pentru a vorbi, a mângâia sau a certa pe cineva. Cum m-aş putea concentra la text în asemenea condiţii?

Acomodarea cu ochelarii pentru citit va fi vreodată posibilă? Read More