Skip to main content

Salvăm orașul sau planeta?

Îmi imaginez uneori planeta ca fiind o casă mare în care proprietarul ne permite să locuim fără să ne ceară chirie, fără să me solicite la schimb servicii de un fel sau altul. Și îmi imaginez că noi, oamenii, ființe aparent raționale și civilizate, facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a distruge casa care ne adăpostește. Lăsăm vasele nespălate, spargem mobilierul, înfometăm și terorizăm copiii proprietarului, ne răhățim în mijlocul casei, mânjim pereții cu substanțe care nu se mai pot curăța etc etc. Planeta suferă în tăcere și visează la răzbunări crunte. Uneori se ridică bunica înțeleaptă și ne ceartă că nu păstrăm curățenia, că nu avem grijă de casa pe care am primit-o. Unii dintre noi, mai rușinoși sau mai cu capul pe umeri, ascultă sfaturile bătrânei și pun mâna pe mătură, să curețe câte un colț al casei. Alții, indolenți, ridică din umeri și se tolănesc în fotolii, cu ochii la vreun film de acțiune. Cât ne va mai suporta planeta? Read More

Toată lumea era a lor

Erau nedespărţite. Se jucau împreună pe uliţă, se bălăceau în gârla care străbatea satul de la poalele dealului şi cutreierau pădurile din apropiere încăutarea frăguţelor dulci şi aromate. Intreaga natura era a lor…

Una dintre fetiţe era înăltuţă şi avea părul negru, prins într-o codiţă la spate, cealaltă era bondoacă, blondă şi pistruiată. Ţinându-se de mânuţe, plecaseră pe deal să urmărească zborul fluturilor care se răspândiseră printre flori. Au urcat povârnişul abrupt şi bolovănos, au trecut prin păduricea de salcâmi tineri şi s-au oprit în poieniţă. Stăteau întinse în iarba deasă, ascunse privirilor şi vorbeau în şoaptă, parcă temându-se să nu tulbure pacea din luminiş.

 Văzuseră o pereche de fluturaşi care zburau veseli, de parcă toată lumea era a lor. Îi urmăreau încântate, aproape uitând să respire. I-au putut vedea clar când s-au aşezat pe floricica roşie. Aveau picioruşele subţiri şi aripile mari, pictate în multe culori.

 Încercau să născocească o poveste Read More

Buchetul de ciulini

Hotărâseră ai mei într-o perioadă să vândă apartamentul şi să cumpere o casă. Nici unul dintre ei nu crescuse la bloc şi se plictiseau, îşi doreau, ca şi mine de altfel, curtea lor, grădina lor, chiar şi câteva animăluţe. Dar s-au răzgândit destul de repede, pentru că nu cădeau de acord. Mama nu avea nici un chef de crescut purcei, tata nu voia la periferie, unde erau prea mulţi ţigani, iar nouă ne-ar fi fost greu să ne mutăm la altă şcoală, să ne pierdem prietenii pe care îi aveam. Mare greşeală, pentru că viaţa oricum ne-a despărţit de ei.

Numai că eu am rămas cu această dorinţă, încă mai visez să am casa mea, cu o curte mare, cu vreo trei câini alergând liberi prin iarbă, cu flori multe şi un cârd de raţe numai bune de jumulit. Read More

Murdar, obosit şi dezamăgit pe Jepii mici

Am ales să vă prezint acest “documentar” pentru că sunt bucuroasă. M-am liniştit. Mi s-a întors copilul acasă murdar, obosit şi dezamăgit pentru că pe Jepii mici a descoperit că are rău de înălţime. Nu mai urcase pe porţiuni aşa abrupte. Abia s-a târât până sus şi … a coborât cu telecabina.

Este revoltat de profitorii care deţin puterea în vârf de munte. La urcare, preţul unei plimbări cu telecabina este de 18 ron. La coborâre, când omul este obosit şi vrea acasă mai repede, preţul aproape că se dublează. 32 ron.

Decizia finală şi irevocabilă: Nu mai vrea la munte niciodată. Iubeşte marea! Read More

Idei care nasc alte idei, de la western la zimbri

Filmele western mi-au imbogatit copilaria, m-au facut sa visez si sa iubesc viata. Daca as dori astazi sa fac o lista cu actorii americani care au jucat in western-uri, probabil as incepe cu Clint Eastwood.

Clint Eastwood

Nu i-as uita pe:

-Tom Selleck

-Armand Assante

-Kevin Costner

-Steve McQueen

-Robert Redford

-Harisson Ford

-Jack Nicholson

-Charles Bronson

-Marlon Brando

-John Wayne

-Bill McKinney

-Lauren Bacall

-Kirk Douglas

-Paul Newman

-Burt Lancaster

-Ida Lupino

-Robert Duvall

-Peter Fonda

-Faye Dunaway

-Dustin Hoffman

-Omar Sharif

-James Stewart

-Henry Fonda

-Yul Brynner

-Clark Gable

-Montgomery Cliff

-Gary Cooper

-Gregory Peck

-Marilyn Monroe

-Ava Gardner

-Errol Flynn

-Anthony Quinn

Sigur, lista cu actori care au jucat in western este interminabila, insa mie aceste nume mi-au revenit in memorie, facandu-ma sa ma intreb ce avem de gand ce facem cu pamantul, cum de a fost posibil ca toate acele orori sa se intample…

Încet, dar sigur, reuşim să ne distrugem propria casă, Terra. Nu vreau să fac pe ecologistul împătimit, nici nu mă cred noua Brigitte Bardot, dar uneori îmi Read More

“Să crească tocurile la cucoane”

Se întâmpla pe vremea când oamenii de la ţară încă îşi mai munceau pământurile, umblând de dimineaţa până seara cu sapa în mână prin porumb, iar copiii nu îşi petreceau vacanţele în faţa monitorului, ci între fustele bunicii, pe câmpuri, in natura.

Era o zi călduroasă de primavară, ba nu, de vară. Se întâmpla pe la a doua sapă a porumbului, că nu ştiu când este asta, calendaristic.

Mama îl adusese să stea la bunica în vacanţă, să cunoască locurile în care ea îşi petrecuse copilăria, să se bucure de natură, de aer curat. Bunica nu prea avea timp să îl supravegheze, nu îl putea lăsa singur în curte, aşa că îl târa după ea peste dealuri.

Băieţelul, crescut până atunci în faţa blocului, printre maşini, mergea resemnat pe urmele lăsate de sapa bunicii. La un moment dat, cu glăscior tremurat, şi-a strigat bunica:

-Mamaie, unde este wc-ul? Read More

Minunaţi-vă de blândeţea mea

Un parau la Cheia si cateva expresii frumoase… Unde au dispărut toţi cei care mă iubeau, care urcau până aici doar pentru a mă vedea şi a se răcori alături de mine, care mă protejau  de mizeriile unor oameni răi şi nepăsători? Ştiu, sunt mică şi foarte rece, stau ascunsă în locuri întunecoase, ferite de razele arzatoare ale soarelui, mă strecor pe unde alţii nu reuşesc, pot mişca pietrele din loc dacă mă enervez. Dar astea nu sunt motive serioase să nu treceţi pe la mine, să vă răcoriţi în undele mele.

Încerc să vă strig, dar nu iese decât un murmur firav, la care răspund doar frunzele, cu foşnetul produs de vântul jucăuş. Mă simt atât de singură uneori, coborând printre stânci, prin pădurea străveche… Dacă nu ar fi gâzele care zboară graţioase pe deasupra mea şi ursoaica pe care o ştiu de când era pui, rar aş vedea fiinţa vie.

 

M-am supărat odată rău pe cei care aruncau gunoaie peste mine şi m-am umflat, rupând totul în jurul meu, nivelând pământul şi cărând la vale pietrele. S-a format atunci un loc neted pe malul meu şi am sperat că va atrage turişti care să înnopteze alături de mine, în corturile lor ciudate de pânză impermeabilă, dar dezamăgirea a fost cruntă. Read More

Invazie de viespi în colţişorul de rai

Avea mama în faţa casei un gărduleţ de lemn care delimita curtea de grădiniţa umbrită de boltă, unde întreaga familie îşi bea cafeaua dimineaţa, unde seara stăteam la poveşti şi unde musafirii adorau să se răcorească cu un suc sau o bere. Mi-am amintit de acest episod, o invazie de viespi, episod care arată clar cât sunt de inconştientă când am citit la Elly despre viespi.

Omul învaţă din greşeli, şi-au spus sora şi cumnatul meu, când au înlocuit gărduleţul vechi, putred de câte ploi îl loviseră, ars de soarele de vară nemilos. Noul gard a primit un acoperiş de tablă frumos tăiată, numai bună pentru protecţie. A fost atât de bună, încât a reuşit să protejeze aproape o jumătate de an o colonie de viespi.

 Dar nu orice fel de viespi, ci nişte diavoli uriaşi, care au izbutit să ne sperie, să ne facă să renunţăm la tihna din grădiniţa plină de flori, unde mirosea atât de bine a căpşunică de la bătrâna viţă de vie. Cum poti scapa de viespi? Nu am cautat sfaturi, ci am trecut la actiune.

Am încercat să le alungăm cu spray-uri de insecte, cu fum, dar fără rezultat, aşa că noi stăteam chinuiţi de căldură în bucătărie şi insectele se lăfăiau la masa din colţisorul de rai. Read More

Cheia care deschide uşa spre natură

Cred că este pentru prima dată când rămân în urmă cu răspunsurile la comentarii, cu vizitele pe alte bloguri şi chiar cu un articol şi nu îmi pare rău. Pentru că în acest timp am regăsit Cheia. Cheia care deschide uşa spre natură, spre mult verde, spre apa curgătoare, spre liniste şi aer curat, spre întâlnirile între prieteni, spre râsete în jurul unui foc imens, spre bucuria totală de a dormi în cort, pe vârf de munte.

Da, am fost la Cheia de ieri după-amiază până astăzi la prânz, m-am relaxat, am adunat bălării, am vorbit mult şi am băut afinată. Sau am băut afinată şi am vorbit mult? :)) Read More

Păpădia si stickere de perete 3D

Cu fiecare oră ce trecea se simţea mai bătrână şi mai obosită, dar neverosimil de lucidă şi împăcată. Copila îi făcuse o promisiune, îşi ceruse mii de scuze pentru tot răul pe care i-l pricinuise şi pe care acum încerca să îl repare, îngrijind-o cu devotament.

Nu trecuse mult timp de atunci. Îsi amintea clar detaliile, îşi amintea cum fusese smulsă cu brutalitate de lângă fraţii ei viguroşi şi mereu zâmbitori, de lângă surorile ei delicate, de lângă mătuşa plăpândă, care abia mai răsufla în căldura amiezii. Rememora acea clipă de durere intensă, revedea sângele de culoarea laptelui care ţâşnise din tăietură şi se bucura că i se întâmplase ei şi nu altcuiva.

Fusese de la început puternică. Nici vântul aventurier, nici soarele arzător, nici ploaia torenţială nu reuşiseră să o îngenuncheze. Crescuse înaltă şi frumoasă, semeaţă şi energică. Îşi proteja surorile de razele scânteietoare ale soarelui, oferea picuri de rouă cristalină mătuşii bolnave. Read More