Tag Archives: jurnal scotian

Știam că Scoția este situată mai sus decât România, așa că prima întrebare pe care i-am pus-o soțului meu când mi-a spus că vrea să ne mutăm aici a fost: cum e vremea în Scoția? A încercat să fie blând, însă cuvintele lui m-au speriat oricum, căci nu îmi place frigul. Era luna iulie și el ținea aprinsă centrala termică în casă. Ieșea afară și întotdeauna ploua. Mai multe nu mi-a spus, probabil conștient de faptul că nu aș fi acceptat în veci să mă mut în Scoția dacă aflam […]

Suntem mulți în casă, iar tentațiile din magazine sunt cu mult mai multe, motiv pentru care și ultima dată când am călcat prin Tesco am încărcat un coș întreg, așa cum le stă bine unor oameni gospodari, care nu vor să ducă lipsă de nimic. La ieșirea din magazin există un telefon de unde poți suna gratis pentru a chema un taxi, dar noi am ales să stăm întâi afară, cât să băgăm cumpărăturile în plase și să fumăm câte o țigară în locul special amenajat. Una dintre plase nu […]

Pe 18 octombrie am fost la bancă să îmi deschid un cont. Din vorbă în vorbă, doamna de acolo m-a întrebat dacă mi se pare frumoasă Scoția. Deocamdată nu am văzut decât două orășele (nu ajunsesem încă la Edinburgh), însă mi-au făcut o impresie deosebită. Scoția nu este frumoasă, ci de-a dreptul răpitor de frumoasă. Da, dar vremea e rece la noi, mi-a spus doamna, cu un zâmbet compătimitor pe chip. I-am zâmbit cam în același fel, căci stătea într-un birou călduros, îmbrăcată cu o bluză și un pulovăr, iar eu […]

Primii pași pe pământ scoțian mi-au adus, cum era de așteptat, și primele surprize. Apartamentele scoțienilor sunt aducătoare de febră musculară. O febră musculară mega-ultra-super decomandată. Avem la primul nivel bucătăria, un hol și livingul, iar la următorul nivel două dormitoare, un hol și baia. 14 trepte de urcat și de coborât de câte ori mă apucă pipi, sete, foame sau de câte ori vreau un lucru care, spre amuzamentul etern al lui Murphy, sigur este la celălalt nivel al casei. Primii pași pe pământ scoțian, în lumina cețoasă a […]

Mi s-a spus că sunt “marea maestră a povestirilor cu final neaşteptat/surprinzător” și am negat, nu atât din modestie, cât din cauza gândului că nu am nici un merit de această dată. Pur și simplu așa s-au petrecut lucrurile. La fel cum s-a întâmplat și cu multele poze pe care le-am făcut în perioada în care am fost ruptă de internet. Eram așa mândră de ele! Fremătam de nerăbdare să le descarc în calculator și mai apoi să le pun pe bloguri, să vă arăt cum se distrează Bruno, cum […]

Drumul spre Scoția a început în clipa când a plecat Mihai (soțul meu, pentru cei care sunt mai noi pe aici). Mi-am imaginat în fel și chip momentul plecării mele și mai ales pe cel al sosirii. Realitatea, desigur, și-a râs de mine și mi-a arătat cât suntem de vulnerabili, de neputincioși în fața oricărei schimbări. Până la aeroport am mers cu un taxi – cel la care apelez întotdeauna când plec pe undeva cu Bruno – și am ajuns fix când se deschidea “drumul” spre avionul care urma să […]

Sunt vreo 12 ani de când am fost văzută cu ochii ieșiți din orbite și cu falca picată în piept de uimire. Stăteam cu Giovanna și cu fiul ei la o masă, în curtea plină de brazi și măslini. Noi savuram o cafea, băiețelul își făcea temele. Ajuns la matematică, Enrico a scos calculatorul de buzunar și a tastat rapid diverse cifre și semne, rezolvând astfel tema în doi timpi și trei mișcări. Mi-au spus că în Italia copiii sunt încurajați să folosească orice mijloace pentru a găsi rezultatele corecte […]

Este infinită puterea omului de a se adapta și de a face față provocărilor care îi ies în cale de-a lungul vieții. Influențat probabil de filme și de văicărelile altora, susținea sus și tare că nu se va urca niciodată în avion, că va alege întotdeauna calea mai lungă și mai complicată dacă va trebui să treacă granițele țării. Totuși, mă străduisem să îi implantez undeva în adâncul minții ideea că avionul este un mijloc de transport sigur, comod și rapid, ba uneori chiar și mai ieftin decât trenul sau […]