Skip to main content

Jurnalul unui Sultan 7

08. 09. 1988. Noul meu prieten, Haiduc, un boxer energic și tare vesel, m-a învățat astăzi diverse trucuri prin care să îmi dovedesc abilitățile. Ne-am alergat pe câmpul mirosind a fân cosit, ne-am tăvălit prin ciulini și i-am băut apă din gură când setea mi-a încleștat maxilarele. Râdeau toți oamenii de gestul meu, îmi ciufuleau blănița prăfuită și plină de scaieți, ba chiar îmi lăudau inteligența și frumusețea. Cum să le spun că nu voi mai fi nicicând frumos cu adevărat, că zbenguiala fără limite și desele ciocniri cu ceilalți câini m-au lăsat fără un dinte? Aș vrea să aflu dacă mai trăiește poetul care a scris Cățelușul șchiop. Talentul său a făcut atâția ochi să lăcrimeze! Poate i se face milă și scrie o poezie intitulată Cățelușul știrb, să-mi aline sufletul și să înmoaie inimile celor ce mă vor vedea alergând cu limba scăpată printre dinții rămași.

Cățelușa de la blocul vecin a râs până când a trecut-o pipi și mi-a lătrat vorbe de neînțeles: gata, de acum s-a cam terminat copilăria ta! Mi-a fost greu să trec peste răutatea asta, mai ales că Ham! Ham-Ham! îmi spune că sunt un pui cuminte, că învăț din mers comenzile și regulile de bună purtare. Nici măcar nu e prea greu, mai ales că pentru fiecare șezi, dă laba, culcat, aport etc primesc un biscuit absolut delicios. Read More

Jurnalul unui Sultan 5

08. 07. 1988. Concentrat asupra ocupației mele preferate, nu l-am simțit când s-a apropiat. M-a sfredelit cu privirea până ce mi-a pierit orice urmă de curaj. Nu se pricepe să fie curtenitor nici măcar atunci când observă cu ce model interesant i-am decorat pantofii. Este un nou curent artistic, extrem de apreciat în unele cercuri, însă Ham! al meu devine retrograd imediat ce remarcă vreo curbă în pielea încălțărilor. Astăzi a dat curs primei porniri și m-a certat rău, mai rău ca oricând. Dacă nu ar fi draga de Ham! Ham-Ham!, care îmi încurajează orice impuls și apreciază fiecare operă de artă ce îmi iese din dinți, probabil m-aș vedea nevoit să abandonez atelierul curând. Grea e viața de artist!

Ploaia scurtă de vară a lăsat în urmă aer curat și un curcubeu din care bucuros aș mușca. Ieșim la plimbare. Cred că sunt singurul câine care umblă pe străzi fără curea la gât. Ham! Ham-Ham! are Read More

Mai bogată cu o ciocolată Bruno

8 mai 2015. O zi pe care nu o voi uita uşor. Este ziua în care am devenit mai bogată şi mai fericită. L-am zărit ieşind din ţarcul unde erau închise tomberoanele. Avea un os în gură. S-a ascuns în iarbă, înfometat, anticipând parcă momentul când s-ar fi înfruptat din delicatesă. L-am chemat încetinel, cu gândul să îi fac o poză pentru un alt videoclip. A lăsat osul şi a venit în fugă, clătinându-se uşor. Mi-a lins mâinile şi m-a muşcat în joacă, fericit că i se acordă atenţie. Mi-a sfâşiat inima cu frumuseţea şi blândeţea lui, cu nevoia de dragoste ce îi răzbătea prin fiecare fir al blăniţei de ciocolată. Read More