Skip to main content

Jucărie pentru câine

Din seria “Mami de Bruno și ideile ei tâmpite”:
Îl așteptam pe Mihai să iasă de la kaufland. Plictisiți de atâta nemișcare și toropiți de căldură, eu și câinele zăceam pe iarbă (verde de la vest), la umbră. La un moment dat m-am gandit că ar trebui să preiau inițiativa, să inviorez puțin atmosfera. M-am ridicat din iarbă, am rupt un con de brad (con mic, verde, crud) și m-am gândit să îl arunc în sus, apoi să îl șutez, să se poată juca Bruno cu el. Toate bune și frumoase până la partea cu șutul. Eu nu-s mare fotbalist, dar de obicei figura asta îmi iese perfect.

Câinele, credincios și mereu atent numai la mine, s-a băgat prea aproape tocmai când conul aruncat în sus cobora vertiginos spre piciorul meu. Impactul a fost atât de puternic încât eu m-am ales cu o durere de picior, iar câinele cu buza spartă. A rămas o clipă uimit, neștiind ce se întâmplă (doctore) și de ce, apoi s-a comportat ca și cum nimic nu se întâmplase, deși buza îi sângera. L-am luat în brațe și i-am spus de mii de ori că nu am vrut, că am doar idei tâmpite uneori. Pur și simplu uitasem că el rar se uită la jucărie Read More

Dacă n-ai fi existat…

Dacă n-ai fi existat…, viața mea ar fi fost mai simplă, mai comodă, mai searbădă, mai puțin palpitantă. Îmi sunt sentimentele amestecate și mărunt tocate, ca într-un blender nărăvaș. Deseori mă gândesc la cea dintâi întâlnire. Dragoste la prima vedere. Cu inima te-am privit. Stăteai mândru și puțin cam țeapăn în uniforma albă, ca de marinar. Ochii tăi albaștri străluceau precum marea la răsărit. Nu m-am priceput să îți descifrez zâmbetul, dar m-am lăsat cucerită de el. Degeaba rațiunea îmi striga să nu am încredere în bărbații care au dungă roșie. Tu aveai mai multe. Puternic și grațios deopotrivă, conștient de farmecul pe care îl degajai, mi-ai făcut cu ochiul și mi-ai dat de înțeles că vom trăi cea mai frumoasă poveste de dragoste. M-am încrezut în tine mai mult decât în propriile mele simțuri și prea târziu am înțeles că nu voiai să mă tratezi ca pe o zână din povești, nici ca pe o jucărie, ci… Read More

La un colț distanță de a fi răpită

Abia venită pe lume, am trecut printr-un pericol de moarte care m-a făcut să înțeleg că viața nu e mereu roz, ci poate avea și nuanțe de gri. Mi-a bătut inima de am crezut că îmi va sparge pieptul. Cerceii mi-au fluturat la urechi, îngroziți. Am fost la un colț distanță de a fi răpită. Nu e poveste, nu e ficțiune, ci purul adevăr.
Stăteam fericită la plajă, într-una din zilele scurtei mele vacanțe pe litoral. Ascultam cântecul înfuriat al mării și îmi răcoream blănița pe nisipul umed când, din senin, o matahală s-a apropiat de mine, m-a prins cu dinții de cap și a încercat să mă răpească. Cerul s-a întunecat brusc. Nisipul mi-a fugit de sub picioare. Nici să respir nu am mai reușit, de teamă. Noroc cu mami că a fost pe fază. A renunțat să mai facă poze și s-a întins pe nisip cât e de lungă, spre amuzamentul tinerilor care ne priveau. M-a smuls din colții dulăului în ultima clipă, chiar când acesta se pregătea să fugă. Oare câți bani ar fi cerut răpitorul pentru a mă înapoia familiei?
Vă spun sincer că de atunci mă tem de plaja din Venus, ca și de câinii cu bot negru, cu toate că mami râde și susține că farmecul meu irezistibil e de vină.  Read More

Căldură mare

Căldură mare, fraților! Toată lumea se plânge de asta, toată lumea suferă. Pe facebook, în autobuze, la serviciu, pe bloguri. Doar Sehașela e în continuare voioasă. Refuză să se lase afectată de valul de căldură care a acoperit pământul. În bunătatea ei fără de margini, maimuțica cu cercei transmite tuturor un mesaj emoționant:

“Munciți din greu? Aveți treburi de rezolvat prin oraș? Vă compătimesc sincer – din umbra dormitorului, unde canicula nu poate ajunge.” Read More

Sehașela – Maimuțica cu cercei

Bună dimineața și bine v-am găsit, dragii mei!
Cineva credea că am rămas fără idei (pardon, cercei)?
Eu sunt Sehașela, o maimuțică cu cercei, după cum puteți observa în fotografii. Numele, deși ciudat la prima vedere, are o explicație simplă: dormeam liniștită într-un coș, la magazinul second hand, când cineva m-a ridicat, m-a scuturat bine și mi-a spus că mă va duce într-o casă de nebuni, unde voi deveni jucăria preferată a unui câine. Eu, jucărie pentru dulăi fioroși? Nu mai bine devin vedetă de facebook?
Zis și făcut! Mami a mea, nu prea zdravănă la cap, mi-a dăruit o pereche de cercei și m-a purtat în ghiozdănel până pe litoralul românesc. Tati al meu i-a ținut isonul și mi-a ales numele de botez: Sehașela, ca o amintire a faptului că am fost cândva jucărie second hand (SH – SE HAȘ).
Am trecut și voi mai trece prin multe aventuri. Despre toate veți afla urmărind pagina mea de facebook, Sehașela – Maimuțica cu cercei. Vă mulțumesc, vă iubesc, vă pup!
Read More

Stăpânii mei…

Stăpânii mei… s-au întors din oraș cu brațele pline de plăsuțe și pachețele. Mirosea amețitor a bobițe pentru pisici, a carne afumată, a frișcă aruncată cu dărnicie peste prăjituri, a bucurie simplă. I-am întrebat din priviri ce mi-au adus. O liniște suspectă s-a coborât peste bucătărie. Mami a băgat mâna în sacoșă și a scos de acolo un cocoș de plastic. Cânta chinuit ori de câte ori era strâns de burtă. L-am prins în dinți și m-am refugiat pe canapea, să-i ascult poveștile. Dacă îmi puneam urechea la gura lui, tăcea. Dacă îl mușcam de burtă, cucurigea fără oprire. Am vrut să îi spun, în felul meu, că îl iubesc. S-a bucurat atât de tare, încât s-a rupt în mici bucățele. Tati a intrat în cameră și m-a surprins tocmai când încercam să-i spun cocoșului că deja mi-e dor de cântecul său. A chemat-o pe mami.
-Ridică și tu hârtia aia de un leu de pe jos.
-Care hartie? a întrebat mami, rotind mirată privirea prin cameră.

Read More

Ce rasă este acest căţel?

Pe cei doi i-am întâlnit într-o seară, când mă plimbam fără ţintă pe uliţe neasfaltate şi neumblate. Mi s-au părut haioşi din prima clipă. Ce bine ar fi să am şi eu alături o gaşcă de simpatici îmbrăcaţi în hăinuţe neconvenţionale. Poate mi-aş face timp să mă opresc, să îi ating şi să îi întreb despre viaţa lor, despre cum au venit pe lume şi încotro visează să se îndrepte. Poate i-aş îmbrăţişa cu drag şi le-aş spune cât sunt de importanţi pentru mine, pentru tine, pentru oricine îi întâlneşte. Ei pot naşte zâmbete acolo unde e furtună, pot stârni hohote de râs acolo unde e numai tristeţe sau plictiseală. Read More

Păpușa blondă

Părul meu vopsit blond se ondulează la loc, oricât ar încerca să mi-l îndrepte. Se enervează și tunde mare parte din el, pocindu-mă. Îmi vine să plâng de necaz, dar știu că asta ar face ca frumoșii mei ochi albaștri să se înroșească și poate chiar să piardă rimelul de pe gene. Mai bine sufăr în tăcere, așa cum face orice doamnă care mai are un dram de mândrie. Mi-e jenă de situația în care mă aflu, mi-e jenă de lucrurile care mi se întâmplă.

Consideră că rochita mea albă, cu dantele și floricele portocalii minuscule, nu este potrivită pentru vremea rea de afară, așa că mă dezbracă fără menajamente și îmi oferă în schimb o pereche de pantaloni grosolan croiți, dintr-un material urât, maro. Îmi pune peste umeri o bluză aspră, făcută parcă din resturi și o vestă tricotată, așa cum poartă bunicile de la sate. Bine măcar că mi-a lăsat în picioare pantofiorii mei albi, eleganți, chiar dacă nu se potrivesc cu ținuta. Read More