Skip to main content

Sfârşitul povestii de iubire (5)

Fata sorbea calmă din cafeaua fierbinte şi se uita melancolică spre dealul din spatele casei. Simţea că amândoi, frate şi soră, o urmăresc atent, că îi pândesc fiecare gest, fiecare cuvânt, dar nu voia să le vorbească. Nu avea de gând să rupă vraja acestei zile, sub nici o formă nu intenţiona să revină cu picioarele pe pământ, la cruda realitate, la masa de sub boltă.

Ştia că bărbatul este înfierbântat, îl simţea că este la un pas de a exploda, îi simţea privirile care o ardeau. Intuia şi veninul din ochii surorii lui, ştia că încearcă să îi arunce reproşuri mute, dar evita să se uite la vreunul dintre ei.

Era atât de tânără, adolescentă încă… şi trupul ei cerea trup de bărbat. Fierbea în ea dorul de sărutări sălbatice. Dorinţa de a se lăsa moale în braţe vânjoase de mascul era tot mai puternică. Read More

Bolnav şi singur

Bolnav si singur. Gelu. Un nume care îmi va trezi mereu una dintre cele mai plăcute amintiri din viaţa mea de domnişoară, de adolescenta. Este numele pe care îl purta nepotul unui colegul tatălui meu, un băiat frumos, cu ochii de un albastru incredibil, care era de-o seamă cu mine.

Ne-am cunoscut într-o vacanţă de vară, când a venit în Ploieşti pentru câteva zile. Eram excesiv de timidă, nu ştiam ce aş putea vorbi cu un băiat necunoscut, iar el, deşi era la fel de sfios, m-a rugat să îi acord câteva ore, să ne plimbăm, să îi arăt oraşul.

M-a vrăjit cu vorbele mai mult şoptite, cu poveştile despre el, Read More

Ghimpele din inimă (4)

La masă era sora lui, la fel de tânără, dar grasă şi nu prea frumoasă, care le-a aruncat o privire… plină de venin, corectată imediat printr-un zâmbet puţin cam strâmb. I-a poftit cu o voce mieroasă să se aşeze şi a plecat să pregătească o cafea. Deşi nu avea nici un motiv evident, simţea că fratele ei este nefericit, că este mereu frământat de gânduri amare şi că fata, cu zâmbetul ei plin de candoare, îl tratează cu o camaraderie cu care el nu avea ce face.

Dar ăsta nu era singurul motiv pentru care îi venea greu să o privească în ochi şi să o considere prietena ei. Fără să vrea, când se uita la fată simţea un ghimpe în inimă, invidia Read More

Prins în cursa iubirii

Când o relaţie începe să scârtâie, să dea semne de oboseală, când lucrurile nu mai sunt roz şi îţi toacă mărunt nervii, simţi nevoia să te eliberezi, să scapi de momentele în care te enervează partenerul, când tot ce face ţi se pare a fi pe dos, când realizezi că nu te mai leagă nimic. Simţi nevoia să ieşi din joc şi nu ştii cum.

Probabil mulţi au avut în viaţă un asemenea moment, în care au înţeles că lupta pentru salvarea relaţiei este inutilă, că nu mai sunt speranţe şi că singura soluţie rămâne despărţirea.

Dar cănd comunicarea nu dă roade, când partenerul nu vrea să vadă adevărul, când nu vrea să recunoască eşecul, când el încă mai crede în această relaţie, dar nu întreprinde nimic pentru a o salva, ce este de făcut?

Dacă partenerul este sensibil, dacă ştii că îl vei răni rupând legătura, când îţi este teamă de gesturi necugetate, cum procedezi?

Nu vrei să îţi petreci toata viaţa prins în această cursă care nu îţi mai oferă satisfacţii, vrei libertatea şi nu ştii cum să o recapeţi, dar în acelaşi timp vrei ca partenerul să nu sufere.

Care este modalitatea ideală de a rezolva impasul?

 

Iubire patimasa. Mica zeiţă(3)

Erau destul de aproape de stână, iar câinii începuseră să se agite, lătrând pe mai multe voci. Fata se temea de dulăii ciobanilor, aşa că au hotărât să plece spre satul unde îi aştepta familia lui.

Călcau uşor prin iarba moale ca mătasea. Miresme dulci de plante îi învăluiau, în timp ce căldura ridica aburi din dealul răcorit de ploaia scurtă de vară. Margaretele pe care le adunase îi zâmbeau şi ele cu lacrimi în ochi, iar apa încă mai şiroia pe făgaşe, deşi ploaia se oprise de mult.

Grija blândă şi neobosită a bărbatului o încânta, îi dădea senzaţia că este o mică zeiţă coborâtă printre muritori. Întorcea capul spre el din când în când, zâmbind cu candoare.

Mişcările ei mlădioase îl înnebuneau, îl făceau să dorească cu sălbăticie un loc ascuns, un loc unde să nu fie nici stâne, nici câini, nici oameni, ci doar ei doi, neştiuţi de nimeni. Ar fi trântit-o în iarbă, strivind corola albă a margaretelor, ar fi rupt rochiţa care i se mula pe picioare la fiecare adiere de vânt, i-ar fi muşcat până la sânge buzele fine, i-ar fi prins în palmă sânul mic şi ar fi iubit-o Read More

Iubirea, tot mai năvalnic(2)

Iubirea, tot mai năvalnic…

A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.

Dar fata s-a apropiat râzând fericită,  l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.

Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.

Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o  stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi  săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.

Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.

Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.

Continuarea:

1. Mica zeita

2. Ghimpele din inima

3. Sfarsitul povestii de iubire

Iubire necondiţionată (1)

Iubire necondiționată.

Mergea de aproape o oră când a nimerit în poieniţa plină de margarete. Surpriza a fost atât de mare încât a lăsat-o fără grai şi cu sufletul plesnind de fericire.  Era atât de încântată încât ar fi vrut să se îngroape în câmpul de flori, să le îmbrăţişeze pe toate, să rămână în paradisul ivit pe neaşteptate, ascultând zumzetul albinelor.

Bărbatul care o însoţea mima o bucurie pe care nu o simţea: florile nu îi spuneau nimic, albinele îl enervau, iar căldura îl ameţea, făcându-l să transpire abundent. Dar o iubea atât de mult… Încerca să îi lase impresia că se potrivesc, că împărtăşesc toate trăirile, deşi gândul lui era la preocupări mai lumeşti.

Ar fi strâns-o în braţe cu patimă şi i-ar fi sărutat ochii luminoşi, ar fi oprit timpul în loc, făcând-o să fie a lui, atunci şi acolo.

Dar simţea că fata nu era pregătită, Read More

Cât de mult iubeşti? Vorbe despre iubire

    Îi spunem partenerului “te iubesc”, dar după un anumit timp această expresie aproape că nu mai are valoare, daca o repetam prea des. Intervine rutina, expresia te iubesc îşi pierde sensul iniţial şi nu mai redă emoţia pe care o genera la început.
      Ea îi spune că îl iubeşte de câte ori vrea să-şi satisfacă un moft, să-şi scuze vreo reacţie necontrolată, să îl împace când e supărat.
      El îşi aduce aminte că o iubeşte de câte ori îi găteşte mâncarea preferată, de câte ori vrea să vadă un fotbal împreună cu prietenii şi mai ales de câte ori o doreşte.
      Mai este şi cazul în care merg în vizită la socri sau la prieteni şi vor să arate lumii că totul este ca la început, ca iubirea este la fel de mare şi atunci îşi spun mai des minunatul “te iubesc”. Read More