Skip to main content

Revin cu informaţii despre statul Bhutan si locuitorii sai

Întotdeauna mi-a plăcut macul, floarea care dă viaţă şi culoare lanurilor de grâu, dar nu aş fi crezut că pământul poate da şi flori de mac albastre, ce pot fi admirate in statul asiatic Bhutan. Privindu-l, am senzaţia că este chiar mai frumos decât macul roşu, aşa că nu m-am mirat  Read More

La poale de Himalaya, in statul Bhutan

Până acum două săptămâni nici nu auzisem de existenţa statului Bhutan, ce are clima tropicala umeda şi chiar sunt curioasă să aflu câţi dintre voi ştiu că există în lume o ţărişoară unde respectul pentru tradiţie este regulă de viaţă, unde funcţionarii publici  nu pot merge la serviciu decât îmbrăcaţi în costume tradiţionale, unde casele trebuie să aibă faţade din lemn pictat, eventual îmbinat cu porţiuni văruite în alb, unde turiştii sunt supuşi unor reguli stricte.

casa in Bhutan

 

case in Bhutan

Despre ce ţară vorbesc? Ei bine, încerc să vă spun în câteva cuvinte ce am aflat despre Bhutan, o ţară situată la poalele munţilor Himalaya, între India şi China, cu peisaje de o frumuseţe rară, nedeformate de mâna distrugătoare a omului. Nu ştiu dacă oamenii care trăiesc în Bhutan (oare bhutanezi li se spune?) sunt fericiţi datorită faptului că nu au cunoscut ororile comunismului, că s-au ferit de străini şi de amestecuri. Au un rege tânăr şi simpatic, sunt budişti, mănâncă mult orez, respiră aer curat şi zâmbesc în permanenţă, Read More

Calea regelui sau cum să îţi testezi curajul

A fost destul să văd o fotografie pe internet, să caut informaţii despre acel loc şi gândurile au început să zboare, făcându-mă să îmi pun întrebări, să caut răspunsuri la ele, să mă pierd în visare. Omul este setat să îşi dorească tot mai mult, să viseze la ceea ce nu are, să caute emoţii noi, care să îi lase impresia că îşi trăieşte viaţa cu adevărat. Până unde merge dorinţa noastră de mai mult, mai aventuros?

Calea regelui (El Camino Del Rey ), pasaj cu lăţimea de un metru, construit deasupra unui râu, într-un defileu îngust, cu pereţi verticali, în canionul El Chorro din Spania. Read More

Din vremea cand eram insarcinata

Se spune despre femeile însărcinate că sunt mai sensibile, mai uşor de impresionat, că trebuie protejate şi cei mai mulţi oameni chiar fac eforturi  pentru a le ocroti. Am simţit şi eu acest lucru pe propria piele timp de nouă luni. Nimeni nu mă lăsa să fac efort, toţi mă serveau cu alimente despre care bănuiau că mi-ar stârni pofte, mi se ascundeau informaţii care m-ar fi putut afecta psihic.

Lucram într-un sat din apropierea Ploieştiului, treceam prin natura, pe lânga pomi încărcaţi de fructe şi nu mă puteam abţine să nu întind mâna, să mă servesc. Dacă mă zărea cineva furând două prune sau o pară dintr-un pom, nu mai aveam scăpare… Mă băgau în curte, îmi umpleau geanta cu fructe, dar mai ales îmi ţineau predici despre păcatul de a fura în timpul sarcinii, despre petele de pe piele, cu care “sigur” se va naşte copilul meu. Deşi nu aveam superstiţii şi nu îi credeam, după ce l-am născut pe Ionuţ i-am verificat fiecare porţiune de pe corp, să văd dacă l-am însemnat furând flori şi fructe. Nimic. Nici un semn. Era alb ca spuma laptelui şi nu avea decât o aluniţa pe gât. Read More