Skip to main content

Ce rasă este acest căţel?

Pe cei doi i-am întâlnit într-o seară, când mă plimbam fără ţintă pe uliţe neasfaltate şi neumblate. Mi s-au părut haioşi din prima clipă. Ce bine ar fi să am şi eu alături o gaşcă de simpatici îmbrăcaţi în hăinuţe neconvenţionale. Poate mi-aş face timp să mă opresc, să îi ating şi să îi întreb despre viaţa lor, despre cum au venit pe lume şi încotro visează să se îndrepte. Poate i-aş îmbrăţişa cu drag şi le-aş spune cât sunt de importanţi pentru mine, pentru tine, pentru oricine îi întâlneşte. Ei pot naşte zâmbete acolo unde e furtună, pot stârni hohote de râs acolo unde e numai tristeţe sau plictiseală. Read More

Poveste cu vulcani, brăţări, pisici, dragoni, copii şi balene

Crescuse David într-o jumătate de an cât alţi copii într-un an. De-acum era băiat mare, mergea la grădiniţă fără să plângă şi punea întrebări mereu, pentru a învăţa despre pământ, animale şi plante. Îl atrăgeau în primul rând vulcanii şi lava ce se scurge când aceştia erup. “Mi-ar plăcea să plec într-o expediţie, să văd vulcanii de aproape!”, a spus David într-o zi. De la gând la faptă nu a mai fost decât un pas. A pregătit de seara ghiozdănelul, băgând în el senvişmechere, hărţi, busole şi un aparat de fotografiat, apoi a discutat cu surioara lui mai mare, Lorena, care i-a spus:

-David, nu putem pleca în expediţie fără brăţările prieteniei. Read More

Retrospectivă şi mulţumiri în jurnal de femeie simplă 60

Se spune că un şut în dos e un pas înainte, însă eu am mers contra curentului şi m-am dat un pas înapoi, să pot privi lucrurile în ansamblu, să studiez întreaga panoramă din înăltimea unei grădini… suspendate. Aşa am învăţat… să îmi văd propriul interes, să  gândesc… la mine şi la persoanele dragi mie, să ofer mai mult din timpul meu celor ce îmi oferă timp, iar celor ce nu au nimic să le ofer din puţinul meu.

Dăruiesc uneori din preaplin, alteori pentru că intuiesc nevoi, iar astăzi (17 decembrie 2014)… voi dărui în joacă, Read More