Skip to main content

Intervenţia voastră urâţeşte oraşul

Şedinţele lunare aveau un aer teatral, în care fiecare îşi juca propriul rol, acelaşi mereu. Primul în scena din uscătoria blocului apărea vecinul-profesor, cu nelipsitul său catalog în care nota absenţii. Nu am înţeles niciodată de ce se obosea, dacă statisticile arătau clar că întotdeauna erau aceleaşi persoane prezente la discuţii. Noi, copiii, aliniaţi lângă fereastra cu geamuri opacizate de praf, aşteptam nerăbdători şedinţa de primăvară şi sosirea vecinului-grădinar. Îşi făcea intrarea solemn, atât cât putea de solemn când în mâna stângă abia ţinea un mănunchi de greble şi cazmale, iar în dreapta o găleată din tablă plină de bulbi şi răsaduri.  Read More

Vocile din grădină

Ploaia de vară tocmai se oprise. Prin grădină curgeau firișoare de apă, ducând cu ele petale de flori și povești adunate în zilele secetoase. Peste drum, acolo unde cerul se unea cu pământul, un curcubeu venit parcă din altă lume zâmbea în culori pastelate. Am deschis fereastra, ca aerul proaspăt, cu arome de flori și pământ reavăn, să îmi intre în casă. Cu cartea în mână, m-am așezat în scaunul-balansoar, mi-am învelit picioarele cu un pled și … din liniștea grădinii … am auzit ridicându-se o voce subțirică.

-Oac! Oac! Tii, ce animal urât au așezat oamenii în grădină! Am privit prin crăpătura gardului și mi-am imaginat că am găsit paradisul. Totul era verde și mirosea a proaspăt. De unde aș fi putut știi că, ascuns printre florile multicolore, te voi găsi pe tine? Cine ești și cum ai ajuns aici, să strici aspectul edenic al grădinii? Read More