Femeia din umbră nu este alta decât Prizoniera de altădată
Se simţea prizonieră în propria vilă, prin care se învârtea toată ziua fără rost. Era tristă, avea sentimentul că era neîmplinită, că viaţa ei devenise un şir lung de zile plictisitoare. În acea perioadă a rămas însărcinată cu al doilea copil, pe care nici măcar nu îl dorea – un băiețel bucălat, cu obrajii văpaie și-un surâs de înger. Uneori închidea ochii și își imagina o altă viață, o viață activă, fără pic de răgaz, dar plină de iubire. Era o trecere bruscă din Valea Plângerii spre Lunca Desfătărilor. Atunci parcă se scutura de rugina depusă pe trupul încă tânăr și pe sufletul moleșit de căldura unei existențe din care provocările lipseau. Femeia din umbră pășea spre soare, ieșea din tunel și se avânta, plină de curaj, în tumultul de nestăvilit ce se zărea dincolo de ferestrele sale. Read More