Tag Archives: fictiune

Femeia din umbră nu este alta decât Prizoniera de altădată Se simţea prizonieră în propria vilă, prin care se învârtea toată ziua fără rost. Era tristă, avea sentimentul că era neîmplinită, că viaţa ei devenise un şir lung de zile plictisitoare. În acea perioadă a rămas însărcinată cu al doilea copil, pe care nici măcar nu îl dorea – un băiețel bucălat, cu obrajii văpaie și-un surâs de înger. Uneori închidea ochii și își imagina o altă viață, o viață activă, fără pic de răgaz, dar plină de iubire. Era o trecere bruscă […]

Dacă n-ai fi existat…, viața mea ar fi fost mai simplă, mai comodă, mai searbădă, mai puțin palpitantă. Îmi sunt sentimentele amestecate și mărunt tocate, ca într-un blender nărăvaș. Deseori mă gândesc la cea dintâi întâlnire. Dragoste la prima vedere. Cu inima te-am privit. Stăteai mândru și puțin cam țeapăn în uniforma albă, ca de marinar. Ochii tăi albaștri străluceau precum marea la răsărit. Nu m-am priceput să îți descifrez zâmbetul, dar m-am lăsat cucerită de el. Degeaba rațiunea îmi striga să nu am încredere în bărbații care au dungă roșie. Tu […]

Abia venită pe lume, am trecut printr-un pericol de moarte care m-a făcut să înțeleg că viața nu e mereu roz, ci poate avea și nuanțe de gri. Mi-a bătut inima de am crezut că îmi va sparge pieptul. Cerceii mi-au fluturat la urechi, îngroziți. Am fost la un colț distanță de a fi răpită. Nu e poveste, nu e ficțiune, ci purul adevăr. Stăteam fericită la plajă, într-una din zilele scurtei mele vacanțe pe litoral. Ascultam cântecul înfuriat al mării și îmi răcoream blănița pe nisipul umed când, din senin, o matahală […]

Căldură mare, fraților! Toată lumea se plânge de asta, toată lumea suferă. Pe facebook, în autobuze, la serviciu, pe bloguri. Doar Sehașela e în continuare voioasă. Refuză să se lase afectată de valul de căldură care a acoperit pământul. În bunătatea ei fără de margini, maimuțica cu cercei transmite tuturor un mesaj emoționant: “Munciți din greu? Aveți treburi de rezolvat prin oraș? Vă compătimesc sincer – din umbra dormitorului, unde canicula nu poate ajunge.”

Plin de vânătăi, cu ochii tumefiați, cu spume la gură, bărbatul urlă ca un animal rănit. E legat de vișin, neputincios. Strânge din pleoape, să nu mai vadă cum cei trei vlăjgani cu cefe late o batjocoresc iar și iar, să nu-i mai vadă zbaterea, obrazul palid și hainele sfâșiate. Știe, fără să se uite, că deasupra buzei i s-a uscat o pată de sânge. O aude icnind de atâta durere. Simte că nu vor scăpa zdraveni la minte de aici. Urlă. * Pustiul îi însoțește din uliță în uliță. […]

Motto: Prima impresie nu reprezintă întotdeauna Adevărul. Uneori, nici măcar a doua… -Mai toarnă-mi un pahar din minunatul tău gosub, frumoasă Hilde, să închinăm pentru arta de a manipula orice ființă, fie ea trăitoare pe pământ, în ceruri ori în adâncul nevăzut al oceanului, rostește sirenul mulțumit, așezându-se picior peste picior pe stâncă. Hilde îi întoarce un zâmbet de peruzea. Coboară din turn, i se așază în brațe și lasă pocalul să picure un strop din licoarea miraculoasă. -Când mi-ai propus să îți devin parteneră în toate, nici prin cap nu îmi […]

Bună dimineața și bine v-am găsit, dragii mei! Cineva credea că am rămas fără idei (pardon, cercei)? Eu sunt Sehașela, o maimuțică cu cercei, după cum puteți observa în fotografii. Numele, deși ciudat la prima vedere, are o explicație simplă: dormeam liniștită într-un coș, la magazinul second hand, când cineva m-a ridicat, m-a scuturat bine și mi-a spus că mă va duce într-o casă de nebuni, unde voi deveni jucăria preferată a unui câine. Eu, jucărie pentru dulăi fioroși? Nu mai bine devin vedetă de facebook? Zis și făcut! Mami […]

El intră. Cu mâna dreaptă îndepărtează o pânză de păianjen. Le priveşte pe rând, uimit. Ele se ridică încet, neauzit. Mâinile se întind spre trupul tânăr şi viguros, dornice să zgârie, să sfâșie carnea fragedă, să guste sângele curat. Din obrazul lui dispare orice urmă de culoare. Își dă seama că a făcut o mare greșeală intrând în dansul vrăjitoarelor. O asemenea enigmă ar trebui să rămână pe veci nedezlegată. -Chemarea voastră, mărețelor, e cu mult mai puternică decât voința mea. Știu că împotrivirea este inutilă. Vreau totuși, înainte de a închide […]

Poveste despre un ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan 6 Plecăm la țară, la mătușa lui Ham! Ham-ham! 11. 07. 1988. Mrrr… Ce-i toată vânzoleala asta? Nu mai poate câinele să doarmă liniștit, că se foiesc oamenii de colo-colo, parcă alungați din așternuturi de purici înfometați. Mrrr… Mai lasă-mă să dorm puțin, că eu nu am serviciu și nici motiv să mă trezesc odată cu soarele. Mrrr… Miroase a pregătiri serioase. Deschid un ochi. O văd pe Ham! Ham-Ham! aruncând într-o geantă haine, parfumuri și cărți. Hei, nu și jucăria […]

-Vino repede să vezi cum îmi deschid tecile, să prind sărutul ploii! De parcă aș fi în transă îmi șterg mâinile pe tricoul larg și ies în curte. Papucii devin tot mai grei, pe măsură ce pământul moale se lipește de tălpi. Străbat porțiunea dintre cei patru meri văratici și mă opresc brusc. Salcâmul, bătrân și totuși surprinzător de viguros, parcă ar întinde brațele spre cer, urlând: sărută-mă tot, din creștetul acoperit de verde și până-n miezul semințelor bine coapte! Tecile se desfac una câte una, lăsând să se vadă bobițele arămii și… Drace! […]