Skip to main content

Fantezii secrete cu africani

Se spune că fiecare om de pe pământ are fanteziile sale secrete, despre care se jenează să discute cu alţii sau pe care preferă să nu le împartă cu nimeni, pur şi simplu. Eu am primit cândva o batistă fină, brodată, pe care picuraseră lacrimi de sare şi amar. În ea am ales să îmi învelesc visul, fantezia secretă ce îmi bântuie uneori viaţa. Am îndoit mâneca bluzei şi am ascuns în îndoitură visul. De câte ori încheiam un capitol al vieţii, în timp ce făceam cu mâna trecutului lăsat în urmă, un miros de sare şi amar mă izbea cu putere, făcându-mă să tresar şi să mă simt vinovată.  Read More

Educaţia copilului şi jucăriile online

Internetul este un soi de arenă în care gladiatori din toate colţurile lumii se luptă de parcă ar fi viaţa lor în joc. Se profită de orice greşeală făcută de adversar şi se taie în carne vie. Ultima ceartă la care am asistat a pornit de la ideea că unii părinţi nu sunt capabili să îşi stăpânească pruncii care urlă cerând diverse prin magazine. O tabără susţinea că există adulţi slabi, care nu au destulă voinţă şi pricepere în ghidarea unui copil, adulţi cărora nu le trece prin cap să dea o palmă copilului sau să comande jucarii online pentru a evita circul din magazine, în vreme ce în cealaltă tabără oamenii spuneau că s-au dus vremurile când copiii erau dresaţi cu cureaua. Trecând peste jignirile tipice ale celor ce vor să împărăţească internetul, cearta se învârtea în jurul educaţiei celor mici (pe când şi a celor mari?). Read More

Copilul, protector al animalelor

Am plecat pe acest drum cu o idee frumoasă în cap, însă fără să ştiu la ce m-aş putea aştepta şi cum aş putea pune în practică ceea ce visam. Impresionată de cazul animalelor de la Răcoasa, am vrut să atrag lumii atenţia asupra faptului că nu doar oamenii suferă, ci şi căţeii şi pisicuţele, aceste fiinţe pe care tot noi le-am învăţat să depindă de om. Am cerut sprijinul copiilor, pentru că inocenţa lor poate spune, printr-un simplu desen, mai multe decât mii de cuvinte rostite de adulţi.

Fără să stea vreo clipă pe gânduri m-au sprijinit necondiţionat şi Read More

Mama şi copilul dorm în acelaşi pat sau separat?

Dacă înaintaşii noştri ar fi ştiut că fiecare nouă invenţie, fiecare nouă descoperire, fiecare nou pas făcut pe calea progresului ne vor aduce mai aproape de ceea ce trăim astăzi, oare s-ar mai fi deranjat să gândească şi să construiască? Dacă ar fi ştiut ei cât se vor certa muierile pe internet de la tot felul de prostii, făcând valuri înspumate, ar mai fi inventat maşina de spălat, aragazul, aspiratorul şi pamperşii? Dacă ar fi ştiut ei că unele doamne sunt atente la fiecare detaliu din viaţa altora şi că au ajuns să arunce, strat după strat, toate ţesăturile ce le acoperă viata de familie, ar mai fi inventat mijloacele de comunicare ce ni se par astăzi fireşti sau le-ar fi lăsat să strige peste dealuri că alăpteaza sau nu, că se culcă sau nu cu soţii lor, că dorm cu copiii în pat sau îi exilează în alt dormitor? Read More

Povestea inorogului alb

Sunt inorogul alb din povestile pentru copii si din legendele de mult uitate. De mii de ani traiesc pe o planeta verde-albastra, ascuns privirilor prea curioase. Ma arat numai celor ce au inima buna, ce au rabdare sa imi impleteasca flori in coama deasa si sa imi aline dorurile cantand la fluier. Sunt tot mai putini si asta ma doare, caci timpul lor este mult mai scurt decat al meu. Abia ma obisnuiesc cu unul, ca ii si vine vremea sa dispara.

Cei mai multi oameni nici macar nu cred in existenta mea, deoarece mintea umana este diferita de a inorogilor. Read More

A opta minune a lumii

Privesc spre ele cu mirare și cu un început de zâmbet în colțul gurii. Nici una nu sesizează că zâmbetul meu are un strop de ironie nu prea bine mascată. Încearcă să mă atragă în discuția lor, neînțelegând că pe mine mă plictisește. Mă simt ciudat, de parcă aș fi un alien coborât pe Terra, printre pământeni cu preocupări diferite de ale mele. Ok, am înțeles din prima. Nu mai suntem doar vecine, ci și mămici cu copii de vârste foarte apropiate. Avem nevoie uneori de sfaturi, de idei, de lămuriri, așa că ieșim în același timp în fața blocului, ne plimbăm copiii și discutăm despre cele mai bune biberoane, cele mai hrănitoare alimente, cele mai potrivite scutece.

Dar, fetelor, nu vă plictisiți niciodată? Nu vi se pare că exagerați repetând în fiecare zi, în fiecare clipă, cât de deștepți vă sunt copii, doar pentru că deschid gura când le întindeți lingurița cu piure? Nu vi se pare că exagerați atunci când povestiți, iar și iar, despre aceleași gângureli și aceiași pamperși? Vă mirați de ceea ce știu copiii voștri să facă și vă mirați de mine că închei repede subiectul, ca și cum nu aș avea cu ce să mă laud. Read More

Senzaţii tari

Copiii care cresc nesupravegheaţi secundă de secundă cred că se distrează cel mai bine şi rămân cu amintiri plăcute, exceptând cazurile în care o păţesc.  Mici accidente casnice probabil toţi am avut, unele fără urmări, altele cu urmări neplăcute, dar cu cât trece timpul, cu atât amintirea acelor momente devine mai amuzantă.

Eram prea mică pentru a ţine minte, dar ştiu că mama îmi povestea despre primul meu zbor cu căruciorul, care a fost efectuat cu ajutorul naşei mele, nepricepută în mânuirea acelui vehicul rigid. Aveam vreo zece luni şi încă locuiam la Alexeni, unde lucra pe atunci tatăl meu. Read More

Toată lumea era a lor

Erau nedespărţite. Se jucau împreună pe uliţă, se bălăceau în gârla care străbatea satul de la poalele dealului şi cutreierau pădurile din apropiere încăutarea frăguţelor dulci şi aromate. Intreaga natura era a lor…

Una dintre fetiţe era înăltuţă şi avea părul negru, prins într-o codiţă la spate, cealaltă era bondoacă, blondă şi pistruiată. Ţinându-se de mânuţe, plecaseră pe deal să urmărească zborul fluturilor care se răspândiseră printre flori. Au urcat povârnişul abrupt şi bolovănos, au trecut prin păduricea de salcâmi tineri şi s-au oprit în poieniţă. Stăteau întinse în iarba deasă, ascunse privirilor şi vorbeau în şoaptă, parcă temându-se să nu tulbure pacea din luminiş.

 Văzuseră o pereche de fluturaşi care zburau veseli, de parcă toată lumea era a lor. Îi urmăreau încântate, aproape uitând să respire. I-au putut vedea clar când s-au aşezat pe floricica roşie. Aveau picioruşele subţiri şi aripile mari, pictate în multe culori.

 Încercau să născocească o poveste Read More

Să ne cântărim vorbele cand educam copiii

Am avut într-o perioadă un şef nu prea dus la biserică. Obişnuia să vină la noi în pauza de masă, să ne povestească despre cei trei copii ai lui şi  năzbâtiile pe care le făceau. Avea talent de povestitor, ne făcea să vedem cu ochii minţii aventurile prin care trecuseră băiatul şi cele două fetiţe, dar si cum isi educa el copiii.

Când a venit pe lume cea mică ei deja erau patroni şi nu puteau lipsi prea mult de la firmă, aşa că au decis să aducă o bătrânică în casă, pentru supravegherea copiilor. De cei mari scăpa repede, că o parte a zilei o petreceau la şcoală, în cealaltă parte făceau lecţii sau dormeau. Dar zvârluga cea micuţă îi cam dădea bătăi de cap femeii, care nu prea mai avea răbdare cu bebeluşii.

Bieţii oameni nu au ştiu nimic şi erau încântaţi de felul în care era îngrijită micuţa, de cât de cuminte dormea. Până în ziua când s-au întors acasă la timp, să vadă copilul Read More

De ce fac unii copii multi?

S-a căsătorit de mic, la puţin timp după ce a terminat armata şi s-a mutat la socrii, pentru că ai mei nu au fost de acord cu această relaţie. Era explicabilă şi chiar necesară căsătoria, pentru că se grăbiseră să facă un copil, deşi ea avea vreo 18 ani şi el 21. Din păcate, la câteva zile după ce s-a născut fetiţa, tatăl meu a murit, iar vărul meu s-a văzut nevoit să ia viaţa de coarne singur, să lupte pentru familia lui, fără să aibă, ca până atunci, sprijinul familiei mele.

După încă un an sau doi au mai făcut un copil, băiat de data asta. Soţia vărului meu nu putea merge la servici, aşa că tot greul întreţinerii casei picase pe el. Din nu ştiu ce motive, la un moment dat s-au separat de socrii, s-au mutat în altă parte şi au mai făcut încă un copil. Mă duceam la ei şi mă lua ameţeala văzând o fată care era cu doar doi ani mai mare decât mine însărcinată, cu un copil în braţe şi unul legănându-se pe picioarele ei. Read More