V-ați întrebat vreodată cine ar fi omul dacă pe pământ ar trăi animale la fel de puternice și inteligente ca el? Dacă s-ar transforma deodată din prădător în pradă? Dacă ar fi nevoit să împartă ceea ce are cu ființe care să îi fie egale? Ați făcut vreodată un pas în spate pentru a vedea clar cine este de fapt omul? A încercat acest exercițiu de imaginație Robin Hobb în cartea Destinul Bufonului, din care eu am extras citatul de mai jos:
“Oamenii nu se tem de nici un rival. Ați uitat cum e când împarți lumea cu niște creaturi pline de o superioritate la fel de arogantă ca a voastră*. Credeți că puteți aranja totul după bunul plac. Faceți hărți, trageți pe ele linii și pretindeți că pământul vă aparține pur și simplu pentru că sunteți în stare să-l desenați. Însemnați plantele care cresc într-un loc și animalele care îl cutreieră, ca să se știe că sunt ale voastre, Read More
Tag: citate din carti
Citate din cărți – Toate poveștile au fost deja spuse
Nimic nou sub soare. De câte ori ai auzit sau chiar folosit această expresie? În urmă cu vreo trei sau patru ani, dintr-un senin de vară parfumată, în mintea mea a luat naștere o poveste despre care îmi imaginam că ar putea rupe gura târgului. Construiam intriga în gând, îmbrăcam personajele și le pregăteam replici, adunam cuvânt lângă cuvânt, convinsă fiind că-s primul om de pe pământ care s-a gândit la așa ceva. După numai câteva zile, întâmplarea mi-a scos în cale o pagină de wikipedia în care am descoperit tocmai ideile de bază ale poveștii ce mă bântuia, transpuse într-o carte de succes. Mi-am spus că viața e tare ciudată. Cum este posibil ca, la o distanță de zeci de ani, doi oameni complet diferiți, pe care nu îi unește nimic în realitate, care nu au auzit unul de celălalt, care trăiesc în colțuri diferite ale lumii, să aibă exact aceeași idee, să imagineze amănunte mai mult decât asemănătoare pentru o ficțiune?
Atunci m-am blocat. Ce sens are să mai scriu, dacă mi-a luat-o altul înainte și a făcut-o cu talent? Ca să nu mai vorbim de faptul că aș fi putut fi oricând acuzată de plagiere. Astăzi aș opta probabil pentru continuare, stimulată fiind de citatul următor: Read More
Citate din cărți – O frumusețe stranie
Sunt cărți despre care se poate vorbi o zi întreagă și sunt cărți ce nu pot fi povestite, ci doar simțite. Foc palid face parte din a doua categorie. O carte grea, de o frumusețe stranie, cruntă, de-un nespus absurd, superb (nu-s cuvintele mele, după cum veți observa puțin mai târziu). O carte care îndeamnă la meditație și care ar merita mai mult din partea celor ce o citesc. Dar cum să vorbești altora despre ceva ce nici tu nu înțelegi pe deplin, despre ceva ce nu poate fi cuprins în cuvinte? Nu cumva e mai bine să taci, să lași poetului plăcerea de a vrăji din doar câteva slove?
“Ce clipă din treptata degradare
Vrea învierea? Anul? Ziua, care?
La cine-i cronometrul? Banda unde?
Sunt și-unii ghinioniști sau scapă turme?
Un silogism: alți oameni mor; dar eu
Nu-s altul; prin urmare, nu mor eu. Read More
Citate din cărți – Reîncarnare
Aveam vreo 20 de ani când un prieten mi-a vorbit despre reîncarnare. Nu puteam crede, însă îmi plăcea grozav ideea de a reveni în lume, indiferent sub ce formă. Singurul meu regret era că nu aș fi putut păstra mintea și amintirile din această viață. Dorind să aflu mai multe, am cumpărat și am citit cărți despre reîncarnare. Unele dintre ele, pe lângă teoriile mai mult sau mai puțin fanteziste ale autorilor, conțineau și așa-zise mărturii ale unor oameni care își aminteau cine/ce fuseseră și ce învârtiseră în viețile anterioare. Cred că acela a fost primul pas pe care l-am făcut spre pasiunea pentru scrierile fantasy și sf. 😀
“…Cum să găsești prin beznă, suspinând,
Sfericula de jasp, Frumos Pământ.
Cum prin spirale mintea să-ți păstrezi.
Măsuri de luat dacă te re-ncarnezi Read More
Citate din cărți – Cartea ceaiului
Dacă mă uit prin vechile albume cu fotografii, observ că așezam prin camere tot felul de lucrușoare care îmi plăceau. Eram înconjurată sau mai degrabă îngropată în tot felul de mici obiecte drăguțe, care mă făceau să mă simt bine și să îmi imaginez că am o casă frumos aranjată. A fost nevoie să o cunosc pe Giovanna și să discut de foarte multe ori cu ea, despre toate câte sunt pe lume, pentru a înțelege că mai simplu e mai frumos de cele mai multe ori, că prea multe ornamente strică de fapt rostul ornamentului. Când m-am întors în țară, eram atât de schimbată, încât am trecut în cealaltă extremă: o cameră goală e o cameră frumoasă, striga mintea mea, eliberată de tot ceea ce învățase cândva despre decorarea unei încăperi.
Hotărârea de a trăi cu strictul necesar, înconjurată numai de elemente esențiale, nu a durat foarte mult. Un pumn de scoici aduse de la mare, o jucărie găsită la un second hand, un caiet primit în dar, o insignă rămasă de la copii, o fotografie dragă inimii mele, o cutiuță elegantă de ceai, o bucată de lemn cu forma deosebită, o busolă veche, un bol legat cu sfoară, o tărtăcuță în formă de stea, alte jucării, multe, multe cărți… și camerele s-au aglomerat iar. Nu-mi vine să renunț la nimicurile adunate, chiar și cu riscul de a Read More
Citate din cărți – Mentalitate de grasă
Habar nu am dacă vârsta e de vină sau faptul că m-am puturoșit, că termin de mâncat și mă cocoț în vârful patului, însă cert este că m-am îngrășat vreo trei kilograme anul acesta. În teorie nu ar trebui să fie o problemă, că oricum sunt sub greutate și-mi ies oasele prin piele. Practic, de când am luat proporții mă tot frământă o întrebare: să mă apuc de slăbit pentru a putea intra fără probleme în hainele pe care le am deja sau să rămân așa cum sunt acum (și cum nu am mai fost de aproape 20 de ani), chiar și cu riscul de a mă vedea nevoită să cumpăr alte haine?
E o falsă dilemă, probabil pentru că eu sunt o grasă falsă. Dar dacă aș fi fost cu adevărat grasă, cum ar fi arătat frământările mele? Ce gânduri parșive și chinuitoare m-ar fi bântuit? Nu cumva aș fi spus, ca și eroina atinsă de bulimie, că e de preferat să rămân așa cum mă știu de o viață? M-ar fi speriat schimbările? Mi-aș fi aranjat un loc al meu, călduț, în care să mă împac, să mă ascund, să mă văd altfel de cum mă vede lumea, să mă iubesc? Read More
Citate din cărți – Apogeul durerii
Cartea Ochiul furtunii ascunde multe comori care îndeamnă cititorul la introspecție. Personajele gândesc mult și emit diverse judecăți interesante. Cu unele am fost de acord, cu altele nu, însă toate m-au silit să privesc în jur și mai ales în interior. Cel mai greu mi-a fost să rămân obiectivă și sinceră cu mine însămi. Citatul de mai jos m-a împărțit în două: pe de o parte consider că, spiritual vorbind, este posibil (dar nu neapărat necesar) ca moartea să purifice, să trebuiască să reprezinte apogeul durerii, însă pe de alta parte mă tem că o durere prea mare poate devasta atât trupul, cât și sufletul/mintea. Totuși, până când nu ajungem acolo, nu avem de unde să știm cu exactitate nimic. Ne putem doar imagina…
“Doar nu se ruga pentru tine, nu? Pentru chestia aia… sufletul tău; sau pentru o moarte ușoară. E incredibil cât de mulți oameni insistă că moartea trebuie să fie ușoară și lipsită de durere, când, de fapt, ar trebui să fie apogeul durerii și cel mai dificil lucru din lume: Read More
Citate din cărți – Sinucidere
Sinuciderea – un gest care mă înspăimântă și mă face să mă întreb ce anume se rupe în mintea celor care aleg să nu mai iubească viața, să-i taie firul poate (prea) încâlcit. Aveam cândva un vecin, un tânăr înalt, brunet, cu păr ondulat, zâmbet de actor și inimă caldă. Toate fetele suspinau când îl vedeau, dar el nu avea ochi decât pentru una, tocmai pentru cea căreia nu îi păsa de frumusețea și bunătatea lui. Mai avea și o curea trainică, pe care nu a ezitat să o folosească atunci când a înțeles că iubirea pe care era dispus să o ofere nu avea nici o valoare. Sinuciderea lui m-a uimit și m-a îngrozit.
Citind cartea Ochiul furtunii, scrisă de Patrick White, mi-am amintit că sinuciderea poate fi de multe feluri:
“Poți să te și îneci în compasiune, dacă încerci să ajuți pe toată lumea; e și asta o formă de sinucidere.” Read More
Citate din cărți – Despre dragoste
Ochiul furtunii este o carte potrivită celor care vor să privească din interior spre exterior, însă trebuie să spun că e posibil ca anumite lucruri descoperite acolo să nu fie prea plăcute. Cititorul poate regăsi gânduri și sentimente care l-au mișcat vreodată, poate vedea petele din sufletele altora sau poate afla despre dragoste (dacă nu a trăit-o până acum) că uneori doare. Patrick White spune la un moment dat, prin vocea eroinei sale, octogenara Elizabeth Hunter:
“Ce nu-mi place mie la dragoste este că, atunci când ești pregătit să-i iubești pe ceilalți, nu vor ei; iar când vor ei, tu nu mai suporți nici măcar ideea.”
Tot un citat despre dragoste, de această dată cu Mary de Santis, una dintre infirmierele doamnei Hunter:
“…iubirea e un fel de stare supranaturală căreia trebuie să mă abandonez total; trebuie să mă las consumată, mai ales cu defectele mele, până când nu mai rămâne nimic din mine.” Read More
Citate din cărți – Utilizarea metaforelor
Nu este tocmai lucru ușor să te lași de gândit și să intri în rândul majoritarilor, însă urmând pas cu pas sfaturile oferite cu generozitate de Hannes Stein, consider că șansele sunt relativ mari. Pentru a le dezvălui pe toate, ar trebui să postez pe blog întreaga carte și nu îmi permit acest lux. Am totuși convingerea că următorul fragment din cartea Cum m-am lăsat de gândit va reuși să stârnească o năvalnică (și firească, dealtfel) curiozitate de a afla mai multe. Am ales un citat despre utilizarea metaforelor, căci sunt blogger și nimic din ceea ce este blogosferic nu îmi este străin.
“…sfaturi referitoare la stilul oral și scris… Dacă totuși cădeți în ispita de a utiliza metafore, cel puțin nu inventați unele vii și proaspete, ci scoateți exemplare pe jumătate moarte din azilul expresiilor răsuflate. Astfel puteți obtine rezultate foarte frumoase prin încrucișarea figurilor de stil. (Exemplul clasic ne-a fost oferit de conducătorul comunist Ernst Thalmann care, într-un discurs din Reichstag-ul german, a afirmat: Ne aflăm cu un picior în groapă, iar cu celălalt tragem mâța de coadă.” – Cum m-am lăsat de gândit, de Hannes Stein Read More