Skip to main content

Minunaţi-vă de blândeţea mea

Un parau la Cheia si cateva expresii frumoase… Unde au dispărut toţi cei care mă iubeau, care urcau până aici doar pentru a mă vedea şi a se răcori alături de mine, care mă protejau  de mizeriile unor oameni răi şi nepăsători? Ştiu, sunt mică şi foarte rece, stau ascunsă în locuri întunecoase, ferite de razele arzatoare ale soarelui, mă strecor pe unde alţii nu reuşesc, pot mişca pietrele din loc dacă mă enervez. Dar astea nu sunt motive serioase să nu treceţi pe la mine, să vă răcoriţi în undele mele.

Încerc să vă strig, dar nu iese decât un murmur firav, la care răspund doar frunzele, cu foşnetul produs de vântul jucăuş. Mă simt atât de singură uneori, coborând printre stânci, prin pădurea străveche… Dacă nu ar fi gâzele care zboară graţioase pe deasupra mea şi ursoaica pe care o ştiu de când era pui, rar aş vedea fiinţa vie.

 

M-am supărat odată rău pe cei care aruncau gunoaie peste mine şi m-am umflat, rupând totul în jurul meu, nivelând pământul şi cărând la vale pietrele. S-a format atunci un loc neted pe malul meu şi am sperat că va atrage turişti care să înnopteze alături de mine, în corturile lor ciudate de pânză impermeabilă, dar dezamăgirea a fost cruntă. Read More

Cheia care deschide uşa spre natură

Cred că este pentru prima dată când rămân în urmă cu răspunsurile la comentarii, cu vizitele pe alte bloguri şi chiar cu un articol şi nu îmi pare rău. Pentru că în acest timp am regăsit Cheia. Cheia care deschide uşa spre natură, spre mult verde, spre apa curgătoare, spre liniste şi aer curat, spre întâlnirile între prieteni, spre râsete în jurul unui foc imens, spre bucuria totală de a dormi în cort, pe vârf de munte.

Da, am fost la Cheia de ieri după-amiază până astăzi la prânz, m-am relaxat, am adunat bălării, am vorbit mult şi am băut afinată. Sau am băut afinată şi am vorbit mult? :)) Read More