Tag Archives: carte

În urma cu patru ani îmi deranjam prietenii și mă distram cu o leapșă . Dacă facebook a binevoit să îmi amintească de ea, mi-am spus că nu ar fi rău să răspund iar întrebărilor, căci unele lucruri s-au schimbat și, peste alți patru ani, îmi va plăcea probabil să recitesc și să zâmbesc, așa cum am făcut astăzi. Dacă vă plac întrebările și credeți că aveți răspunsuri, puteți prelua oricând această leapșă printre cărți. 1. Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi […]

Nu mă pot abține. Oricât aș fi de săracă, din când în când tot îmi comand câteva cărți. Ieri am ales doar primele două volume ale unei serii de cinci. Au sosit în mai puțin de 24 de ore, însoțite de semnul de carte pe care era scris citatul de mai jos: “Omul care nu citește nu este cu nimic mai presus decât cel care nu știe să citească.” – Zig Ziglar Nu mă pot abține. Ceea ce îmi place trebuie să împărtășesc cu voi. La fel și ceea ce […]

Influențată de părerile unor bloggeri, m-am grăbit să îmi comand cartea Bibliografia generală, scrisă de Mircea Horia Simionescu (e drept că am prins o ofertă de nerefuzat – trei cărti la mai puțin de 10 lei și transport gratuit). Ori nu am avut dispoziția potrivită atunci când am deschis volumul, ori creierul meu nu poate gusta acest soi de scriere. Cu toate astea, prin ea am găsit o mulțime de citate mai mult decât interesante. Pe unele dintre ele voi încerca să le împart cu voi. Omul și cartea: “Dacă […]

Când am comandat cartea, vă spun cu sinceritate că mintea mi-a jucat feste și, în loc de Catarul, am fost convinsă că volumul scris de Stanislaw Lem se numește Catârul. Mai mult ca sigur a fost influența facebook-ului, unde rar folosesc diacritice. Sau poate a fost doar faptul că nu întâlnisem niciodată cuvântul catar* și nu credeam că ar putea însemna ceva. Deși foarte bună, cartea nu este ceea ce mă așteptam eu să fie. Am selectat din ea un mic citat, căci redă foarte bine realitatea zilelor noastre – despre […]

Tocmai terminasem de citit Wyrm, o carte de-a dreptul tulburătoare pentru ființele sensibile, așa cum sunt (și) eu. Influențată de povestea cu iubiri imposibile și pericole mortale, cugetam în liniștea dimineții – la nemurirea sufletului, desigur. Am auzit ușa deschizându-se încetinel. I-am zărit întâi inimioara prinsă în păr, apoi zâmbetul inocent și ghetuțele ortopedice trădând o mai veche suferință. Am putea fi prietene, mi-am spus imediat. Mi-ar alunga singurătatea și mi-ar înveseli viața, iar eu, în schimb, eu i-aș citi din cărțile pe care le îndrăgesc, i-aș povesti despre locurile pe […]

Comisarul și cei șapte pitici, carte scrisă de Sergiu Someșan Primul pitic. Personajul este credibil – are bucurii și temeri ca orice alt om. Fragmente din viața trecută și actuală, creionate rapid și clar, mă ajută să mă atașez de el, să îi înțeleg complexele și nevoile. Sper să nu pățească nimic. Dar scriitorul, acest stăpân cu drept de viață și de moarte asupra personajelor, trimite pe urmele sale un criminal misterios și sadic. “De la o distanță atât de mică, săgeata de oțel își păstră întreaga putere, astfel că, după ce […]

Știu, e viața grea și trebuie să alergi încolo și încoace pentru a te putea descurca. Știu, te întorci de la serviciu obosit/ă și fără chef de nimic. Știu, cărțile sunt scumpe și uneori par să nu folosească la nimic. E doar o impresie greșită! Cititul te face mai deștept! :D Poți încerca să faci un experiment. Intră pe site-ul tpu (toți pentru unu) și citește întrebările puse de copii și adolescenți. Nu-i așa că deja te simți mai deștept/deșteaptă? Problema este că oricare dintre acei copii ar putea fi […]

În colțul meu de lume virtuală se scriu cărți pe bandă rulantă. Bloggeri, jurnaliști, actori, politiști, posesori de căței, de pisici, de hamsteri, de papagali, toți scriu cărți. E ca atunci când în jurul tău lumea mănâncă floricele de porumb sau hamsii prăjite. Vrei, nu vrei, îți vine o poftă de nestăvilit. Te întrebi dacă tu ești capabilă să scrii o carte și mai ales dacă o va cumpăra cineva. Nu contează că abia îți mai aduci aminte care erau cele cinci momente ale subiectului. Oricum cei mai mulți trimit […]

Cerul are culoarea peruzelelor. Departe, linia orizontului începe să se înnegrească. Noaptea mai are doar un pas de făcut. În curând se va coborî peste apa ce se zbate la picioarele mele. Luminile se aprind, una câte una. Cu ochii pierduți în zare, la vaporașele care se leagănă în golf, îmi dau seama că am ajuns acolo unde mi-ar fi plăcut să trăiesc o eternă poveste de dragoste. Bărbații, deși nu foarte frumoși, sunt mereu veseli și curtenitori. Ca niște regi blestemați. Au dinții albi și pielea bine bronzată. Obișnuiesc să cânte. În […]

8 decembrie. Astăzi se împlinesc 22 de ani de când scriu în această carte. E cartea unui om obișnuit și totuși e diferită de a celorlalți. Am adunat în ea, literă cu literă, bucăți de suflet. Între virgule am ascuns temeri și gafe. La început de rând mi-am așezat speranțele și realizările. Am avut și momente când am pus punct și am început un nou capitol. A curs multă cerneală în acești 22 de ani. S-a amestecat cu lacrimi și râsete descătușate. Uneori, între filele cărți ascundeam un rid sau […]