Skip to main content

Călătorie în timp

Erizipel, într-o clipă de răgaz, stând tolănit pe fotoliul în formă de măsea de minte, lasă imaginile să se deruleze lin pe ecranul holografic din cabinetul de istorie a religiilor arhaice. Gândurile îi zboară spre ceea ce se întâmplă chiar în acest moment la Setiopil, anagramă după care istoricii recunoşteau repede ruinele unui oraş surprinzător cândva, devenit astăzi loc de pelerinaj şi rugăciune pentru orice călător dornic să-şi afle viitorul. Se propagase ca un arc peste timp credinţa că ar exista acolo un catastif unde fiecare pelerin ar putea să noteze propriile păcate, cu semnătură, pentru a se spăla de ele şi a putea cunoaşte ceea ce va urma.  Read More

Peripeţiile micului călător

Viața ca o călătorie

Trăia cândva pe pământ un motan bătrân şi înţelept ce devenise faimos în cartierul său datorită postulatelor pe care le enunţa între două somnuri de frumuseţe. Căci da, era tare frumos motanul, deşi îi cam albiseră mustăţile şi trupul nu mai avea supleţea de odinioară. Dar cum îşi răsucea el mustaţa, cum mieuna el dulce şi autoritar în acelaşi timp, cum sărea voiniceşte în gratiile ce îl ţineau prizonier, sperând să le dărâme! Clar, nu mai era motan ca el pe lume. Câte avea de oferit şi de arătat lumii!

De fapt, nu chiar întregii lumi. Avea o singură meteahnă motanul şi ea îl ghida, îl silea să facă planuri de viitor şi îl întorcea în trecut, la vremea când vagabonda slobod pe cărările vieţii, făcând popas doar prin aşternuturile fine ale domnişoarelor. Chiar şi cu ochii deschişi, visa acum la mâţe tinere, la frăgezimi ce se cer pipăite, la trupuri întinse languros pe pături catifelate. Şi cum la el ideile se năşteau şi creşteau precum cele ale unui Făt-Frumos, şi-a spus într-o zi motanul că cea mai bună soluţie ar fi să îşi publice o parte din memoriile vieţii de pisică, să afle mâţele din întreaga lume de existenţa sa.

Peripeţiile micului călător Read More

11 septembrie- călătorie printre stele

Cu tine zilele-mi împart, și tot cu tine gânduri, amintiri din vremuri de demult. La tine mă gândesc după ce scriu și mă întreb dacă îți va plăcea, dacă îmi vei găsi greșeli sau mă vei lăuda. Pe tine te cinstesc în fiecare zi, chiar de nu îți dai seama. Cum aș putea să nu țin cont de-a ta părere? Viața este o călătorie printre stele.

Am scris și voi mai scrie articole plătite. Pe unii îi deranjează, știu. Mie îmi dau impresia că strugurii-s cam acri. Pe cât a fost posibil, le-am învelit în povești, ca tu să poți parcurge un text plăcut, nu o reclamă plictisitoare. M-am decis să particip la un concurs de lungă durată, în care reclamele vor fi mereu prezente. Nu o voi face aici, ca tu să nu mă părăsești exasperat. Dacă vei vrea să-mi fi alături, zborul meu spre înalt va putea fi văzut pe blogul nou, începând cu 1 octombrie.

Astăzi însă, nu ne gândim decât la lucruri imateriale, la anii care trec în zbor, la visurile peste care s-a așternut praful uitării, la visurile care abia se nasc, la zilele însorite ce-au fost sau care abia își deschid porțile răsăritului. Astăzi mi-ar plăcea să fii alături de mine măcar cu gândul, să te bucuri de bucuria mea, de acest 11 septembrie care îmi adaugă în acte încă un an de viață și în viață încă un an trăit așa cum mi-a plăcut.

11 septembrie 2001. Eram în casă. Masa plină de bucate, muzica în surdină, musafiri și veselie. Televizorul deschis, dar nebăgat în seamă de nimeni. Observ cum unul dintre musafiri privește pierdut ecranul. Am impresia că nu este în apele lui și încerc să îl înveselesc, să îi distrag atenția de la filmul cu avioane și clădiri în flăcări pe care îl urmărește. După câteva secunde înțeleg că musafirul meu habar nu are ce se întâmplă.

 

11 septembrie

Se uita la televizor, dar nu vedea! Eram șocată! America era atacată! Țara care părea invincibilă se prăbușea! Americanii priveau îngroziți cum li se năruiau simbolurile. Reporterii transmiteau îngroziți. Panica se răspândea și în casa mea. Petrecerea era spartă. Ziua mea de naștere se transformase într-un coșmar pentru un întreg popor. De atunci, în fiecare dimineață de 11 septembrie mă gândesc o clipă la acel 2001.

Al doilea gând de astăzi s-a îndreptat către o persoană dragă mie, o persoană de care mă leagă în primul rând dragostea pentru cafea și ciocolată, dar și fiecare 11 septembrie. La mulți ani, Addicted dragă!

Mă întorc la tine, cititorule! Mă întorc pentru a-ți mulțumi că ești aici, că mă citești și că îmi dai curajul de a merge mai departe! Îți mulțumesc pentru că mă faci să mă simt tânără și plină de energie, deși astăzi împlinesc 43 de ani!

La mulți ani ție, cititorule!

Te invit la o călătorie printre stele!

baloane

PS: Aș vrea ca Adriana mea să fie astăzi cu mine, să ne plimbăm pe poteci ascunse și să ne povestim!