Skip to main content

Cărți în bibliotecă

Când am deschis ochii spre lume, în casă aveam două biblioteci serioase, pline de cărți din diverse domenii. Lipseau cu desăvârșire cărțile pentru copii, lucru pe care eu l-am aflat abia pe la vreo 12-13 ani. Așa se face că am citit Căderea Constantinopolului înainte de a afla cine este Pinocchio și Anna Karenina înainte de a afla câte ceva despre Soldățelului de plumb. Aveam probabil 13 ani când mama a găsit într-o librărie cartea Povești cu zâne, a Contesei de Segur. M-a impresionat până la lacrimi și dincolo de ele, dovadă faptul că uneia dintre pisicuțele mele i-am pus numele Ursula, după unul dintre personajele întâlnite acolo (Ursuleț, copilul care era acoperit de o blăniță maronie). La 14 ani am citit Terry pe urmele lui Kon Tiki, o carte pe care am ținut neapărat să o reașez în bibliotecă.

După revoluție am încercat să îmi fac propria bibliotecă. Am adunat în ea cărți din literatura clasică, dar și diverse noutăți găsite pe piață. Am așezat alături tratate de psihologie și informații despre budism, iar mai târziu, după ce în viața mea a apărut Ionuț, o mulțime de cărți pentru copii, ca nu cumva să existe poveste despre care el să nu știe. Nici măcar nu m-am mirat când am descoperit că, dintre toate personajele despre care i-am citit, cel mai tare l-a îndrăgit pe Read More