Skip to main content

Aventurile lui Bruno

Aveam o lene incredibilă. Nici măcar soarele nu reușea să mă trezească. Abia când agitația din casă a atins cota maximă m-am ridicat din fotoliu. La doar câteva minute după, mami spunea în telefon: Suntem patru persoane și un câine de talie medie. Ne puteți găsi o mașină? Am ieșit în stradă, să așteptăm taxiul. Șoferul ne-a privit oripilat și a strigat din mers:

-Ăsta e câine de talie mică? Să vă ducă altcineva!

Mami s-a supărat și a mormăit (cam tare) în urma lui:

-Să te bip în gură!

A venit altul. Călătoria cu mașina m-a amețit. Să spună cineva taximetriștilor că nu suport parfumurile dulci din comerț. Omul ne-a dus într-un parc uriaș. Mirosea a pădure, a lac, a grătare încinse, a animale sălbatice, a veselie de weekend. Am făcut turul de onoare, să mă vadă toată lumea, m-am lăsat tras în poze și m-am bucurat de carne friptă și hamsii prăjite. Porția mea de bobițe a ajuns la niște căței amărâți, temători, care se învârteau printre oameni în așteptarea unei pomeni ce nu vine niciodată.  Read More

Nu-i pic de romantism aici

Am senzaţia că mărşăluiesc de o viaţă pe trotuarul ud. Vântul rece pătrunde uşor prin ţesături. Îl simt de parcă mii de ace mi-ar înţepa hainele. În urma lui, ca un fir de aţă, se strecoară ploaia. Voi treceţi pe lângă mine grăbiţi, nepăsători sau poate doar înfriguraţi, visând la un ceai cald şi o pătură miţoasă. Eu privesc firele de iarbă şi-mi amintesc de ziua când mi s-a rupt o cataramă la saboţi. Ploua la fel de tare. M-am descălţat şi-am alergat fericită, cu braţele întinse parcă spre un viitor mai luminos. Read More