Skip to main content

Păpădia si stickere de perete 3D

Cu fiecare oră ce trecea se simţea mai bătrână şi mai obosită, dar neverosimil de lucidă şi împăcată. Copila îi făcuse o promisiune, îşi ceruse mii de scuze pentru tot răul pe care i-l pricinuise şi pe care acum încerca să îl repare, îngrijind-o cu devotament.

Nu trecuse mult timp de atunci. Îsi amintea clar detaliile, îşi amintea cum fusese smulsă cu brutalitate de lângă fraţii ei viguroşi şi mereu zâmbitori, de lângă surorile ei delicate, de lângă mătuşa plăpândă, care abia mai răsufla în căldura amiezii. Rememora acea clipă de durere intensă, revedea sângele de culoarea laptelui care ţâşnise din tăietură şi se bucura că i se întâmplase ei şi nu altcuiva.

Fusese de la început puternică. Nici vântul aventurier, nici soarele arzător, nici ploaia torenţială nu reuşiseră să o îngenuncheze. Crescuse înaltă şi frumoasă, semeaţă şi energică. Îşi proteja surorile de razele scânteietoare ale soarelui, oferea picuri de rouă cristalină mătuşii bolnave. Read More

Pe cine să dăm vina?

Poate ştiţi, poate nu ştiţi despre fotografia făcută de Kevin Carter, cel care a primit premiul Pulitzer după ce a pozat un copil subnutrit din Sudan, în timp ce părea să fie pândit de un vultur. La un an după acest moment, fotograful s-a sinucis. Le-am arătat şi băieţilor mei fotografia, au fost impresionaţi de mesaj, dar…

Discutând cu soţul meu despre problemele acestor copii care îmi inspiră o imensă milă, am fost surprinsă auzindu-l că nu simte milă pentru nişte oameni mai proşti decât animalele. Pentru copii da, dar pentru părinţii lor deloc. Ne-am tot contrazis vreme de o oră, poate chiar mai mult.

Eu încercam să arunc vina pe europeni, pe americani, pe oricine nu face nimic pentru a-i ajuta, inclusiv pe noi, care ne bălăcim sub duş zilnic, fără să ne pese de amărâţii care mor pentru că nu au o cană de apă . Mihai aducea contraargumente. Într-un final m-a întrebat ca pe un copil de grădiniţă:

-De ce nu migrează ca şi animalele, spre zone propice vieţii? Read More