Skip to main content

Aproape te ştiu, departe îmi eşti

Mi-a atras atenţia vocea ta subţire, încărcată de emoţie. Vorbeai o limbă ce îmi părea cunoscută şi m-am grăbit să îmi imaginez că eşti copil al străzii, fiinţă mult prea devreme abandonată în jungla urbană. Mă priveai cu încredere şi speranţă, de parcă în mâinile mele s-ar fi putut găsi rezolvarea oricărei probleme. Eu îmi cunoşteam limitele, tu îţi ştiai neputinţele. O speranţă de-a dreptul nebună mi-a şoptit cuvinte magice: orice ar fi, încearcă să ajuţi. Nu trece nepăsătoare pe lângă un nefericit copil al străzii, mai ales dacă îţi cere ajutor. Să nu îţi pese dacă familia şi prietenii vor ajunge să-ţi spună uluiţi “aproape te ştiu, departe îmi eşti” când te implici în rezolvarea cazurilor fără speranţă. “Aproape că nu te recunosc; departe te duci cu stolul de păsărele din cap!”, îţi vor spune… Read More

Dorinţa de a ajuta

Simt crescând în mine dorinţa de a face bine oamenilor, de a-i ajuta, uneori chiar şi împotriva voinţei lor. De unde vine această nevoie, de ce mă loveşte numai în anumite clipe ale vieţii, câţi mai sunt ca mine … , habar nu am. Ştiu doar că, de-a lungul celor aproape 44 de ani,  m-am implicat (şi probabil o voi mai face) în tot felul de acţiuni menite să scoată la liman persoane cu probleme, să îndrepte unele rele, să aducă lumină şi căldură acolo unde bezna avea tendinţa de a se înstăpâni.

Prieteni şi necunoscuţi mi-au spus că trăiesc cu capul în nori, că mă las îmbrobodită de utopii, că înzestrez lumea cu calităţi pe care nu le are. Încăpăţânată, am replicat Read More