Skip to main content

Câinele adolescent

Aventurile mele stau în această perioadă sub semnul inconfundabil al adolescenţei. Trăiesc sfâşiat de dorinţe antagoniste, mă simt altul în fiecare nouă dimineaţă şi vreau ca totul să se întâmple după cum dictez eu. De mii de ori pe zi deschid gura să muşc din obraznica de Miţi, şi tot de mii de ori pe zi visez să îi ling semnul alb de pe botic. Ies uneori la întâlniri cu fete şi observ că au dreptate bătrânii când spun, pe un ton plin de năduf: fetele din ziua de azi… Am cunoscut în părculeţul câinilor o domnişoară care s-a grăbit să ridice piciorul de cum m-am apropiat de ea. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă insistam puţin, dacă îi propuneam o ieşire la un os sau la un pahar de lapte? Read More

Nu e uşor să fii student

Încerca să se ferească de toată lumea, să nu le mai audă reproşurile, să nu le mai simtă sarcasmul din voci. Părinţii îi spuneau că este prea mică pentru a fi  prietenă cu un student, care sigur nu are gânduri curate, prietenii ei râdeau de I. , considerându-l un papă-lapte, prea moale pentru firea ei vulcanică. Începuseră să o enerveze toţi, îi displăcea că trebuie să se ascundă, dar era singura cale pe care o vedea, pentru a-l proteja.

Deşi locuiau atât de aproape unul de celălalt, tinerii nu puteau pleca împreună în lungile lor plimbări şi se întâlneau în piaţa din cartier. Evitau astfel discuţiile pe care I. le avea cu mama lui, speriată de ideea că fata cu care iese fiul ei are doar 15 ani, înlăturau şi ironiile pe care S. încerca să le combată când prietenii ei exagerau, făcând glume proaste.

Ninsese toată noaptea şi fulgii de zăpadă continuau să cadă din cerul plumburiu, sărutându-le obrajii înroşiţi de ger. Părul lui blond, purtat după moda anilor 70, cu cărare pe mijloc, era albit de zăpada aşternută. Ea purta o căciuliţă neagră, din care răsăreau rebele câteva fire de păr castaniu. Cutreierau străzile adormite, vrăjiţi de peisajul de basm care le răsărea la fiecare colţ de drum, mergeau învolburând aşternutul pământului, se tăvăleau prin zăpadă, scuturau pe rând crengile încărcate, râzând ca doi copii.

Din când în când îşi lipea genele încărcate de omăt pe faţa lui, gâdilându-l. Adorau acest joc al inceputului de iubire, Read More

Mi s-a furat o zi

Terminasem clasa a 8-a, intrasem la liceul dorit şi mă aştepta o vacanţă lungă, pentru care îmi făcusem planuri un an. Dar mama a hotărât să îmi petrec varala o mătuşa de-a ei, la Moreni. Nu m-a deranjat prea tare, pentru că bătrânica avea o gospodărie mare într-un orăşel cu trei blocuri. Întâlneam la tot pasul flori deosebite, vedeam vacile întorcându-se de la păscut, aveam o prietenă de aceeaşi vârstă cu mine şi mai ales găseam fructe din belşug.

Nemulţumirea mea era legată de zgârcenia acestei mătuşi, care nu îmi dădea bani nici de îngheţată măcar(dar mi-a lăsat moştenire 5000 de lei) şi care ascundea într-o cameră zeci, sute de borcane cu dulceaţă zaharisită, preferata mea. Mă servea după-amiaza cu o linguriţă de dulceaţă şi un pahar de apă rece, de parcă eram un musafir de altădată, venit în vizită pentru o jumătate de oră, ca în piesa lui Caragiale.

Am descoperit după câteva zile că avea beciul plin de sticle şi borcane goale. Din acel moment nu am mai dus dorul banilor. La ora 14, când mătuşa îşi făcea somnul de frumuseţe, eu şi Tatiana, prietena mea adolescenta, spălam de zor sticle şi fugeam să le vindem.

Cu banii câştigaţi, mergeam în centru, unde venise un fel de parc de distracţii în miniatură, Read More

Sfârşitul povestii de iubire (5)

Fata sorbea calmă din cafeaua fierbinte şi se uita melancolică spre dealul din spatele casei. Simţea că amândoi, frate şi soră, o urmăresc atent, că îi pândesc fiecare gest, fiecare cuvânt, dar nu voia să le vorbească. Nu avea de gând să rupă vraja acestei zile, sub nici o formă nu intenţiona să revină cu picioarele pe pământ, la cruda realitate, la masa de sub boltă.

Ştia că bărbatul este înfierbântat, îl simţea că este la un pas de a exploda, îi simţea privirile care o ardeau. Intuia şi veninul din ochii surorii lui, ştia că încearcă să îi arunce reproşuri mute, dar evita să se uite la vreunul dintre ei.

Era atât de tânără, adolescentă încă… şi trupul ei cerea trup de bărbat. Fierbea în ea dorul de sărutări sălbatice. Dorinţa de a se lăsa moale în braţe vânjoase de mascul era tot mai puternică. Read More

Bolnav şi singur

Bolnav si singur. Gelu. Un nume care îmi va trezi mereu una dintre cele mai plăcute amintiri din viaţa mea de domnişoară, de adolescenta. Este numele pe care îl purta nepotul unui colegul tatălui meu, un băiat frumos, cu ochii de un albastru incredibil, care era de-o seamă cu mine.

Ne-am cunoscut într-o vacanţă de vară, când a venit în Ploieşti pentru câteva zile. Eram excesiv de timidă, nu ştiam ce aş putea vorbi cu un băiat necunoscut, iar el, deşi era la fel de sfios, m-a rugat să îi acord câteva ore, să ne plimbăm, să îi arăt oraşul.

M-a vrăjit cu vorbele mai mult şoptite, cu poveştile despre el, Read More

Ghimpele din inimă (4)

La masă era sora lui, la fel de tânără, dar grasă şi nu prea frumoasă, care le-a aruncat o privire… plină de venin, corectată imediat printr-un zâmbet puţin cam strâmb. I-a poftit cu o voce mieroasă să se aşeze şi a plecat să pregătească o cafea. Deşi nu avea nici un motiv evident, simţea că fratele ei este nefericit, că este mereu frământat de gânduri amare şi că fata, cu zâmbetul ei plin de candoare, îl tratează cu o camaraderie cu care el nu avea ce face.

Dar ăsta nu era singurul motiv pentru care îi venea greu să o privească în ochi şi să o considere prietena ei. Fără să vrea, când se uita la fată simţea un ghimpe în inimă, invidia Read More

Rebelul folk-rock

Am fost la un singur spectacol de-al lui, în Ploieşti, prin 1986 şi de atunci i-am rămas admiratoare înfocată, deşi peste el s-a cam aşternut uitarea, odată cu moartea sa prematură, în anul 2000. Excepţie fac concertele folk organizate anual de ziua artistului, 21 septembrie.

Nu îmi aduc aminte nici măcar dacă spectacolul s-a ţinut la Teatrul Toma Caragiu sau la Casa de Cultură a Sindicatelor, pentru că imaginea pe care o păstrez în memorie este legată strict de Vali Sterian şi a sa Companie de Sunet. Am stat în primul rând şi nu mi-am dezlipit ochii de la ei pe tot timpul spectacolului, am cântat alături de ei, mi-au zâmbit şi mi-au făcut cu mâna. Read More