Întind mâna spre cana de cafea și-un gând venit de nicăieri mă atinge ușor peste mintea încețoșată și peste degetele dornice de atingerea caldă – E târziu. Dacă bei cafea la ora asta, nu mai dormi toată noaptea. Cu atât mai bine, îi răspund neauzit. Suntem făcuți să mergem înainte. În liniștea de început pot visa, pot scrie, pot face tot ce vreau. Poate că timpul trece altfel sub lumina stelelor.
Nu mai știu dacă e adevărat sau doar am visat. Parcă de-o veșnicie nu am mai pierdut nopțile. De fapt, dacă mă gândesc bine, doar cele muncite au fost pierdute. Pe toate celelalte le-am câștigat. Mi le-am umplut cu bucurii de tot felul. Mai mult de jumătate din miile de cărți care mi-au trecut prin mână și prin suflet le-am devorat în nopți ca asta.
Sorb prima înghițitură din licoarea magică. E deopotrivă dulce și amară, cam cum e și viața. O învelesc în fum de țigară, amar și el, însă atât de priceput la a estompa urâtul din lume, încât îl las să îmi impregneze sufletul. Mă întreb care ar fi cea mai plăcută cale de a-mi petrece următoarele câteva ore. Am atâtea lucruri de finalizat și alte atâtea de visat cu ochii deschiși…
Mă simt ca măgarul ăla nehotărât. O parte din mine, cea care stă cu picioarele pe pământ, ar vrea să muncească, iar cealaltă parte, care trăiește cu capul în nori, visează să mănânce gogoașa cu gem cumpărată astăzi de la lidl în timp ce se afundă într-o poveste care s-o facă să uite de toate câte le vede zilnic în jurul său, în lumea reală.
Mi-e plină biblioteca, însă nu mai ascunde nici un secret. Am citit toate cărțile cumpărate, pe unele chiar de 2-3 ori. Se scrie mult. E plin internetul de autoproclamați scriitori. Oricât as fi de îngăduitoare (și nu prea sunt), tot nu îi pot valida numai așa, de dragul de a spune că susțin autorii români. Se vor găsi iar voci care să îmi reproșeze că am uitat de unde am plecat? Voi da muzica mai tare, să nu le mai aud și asta numai pentru că nu m-am recunoscut niciodată în mizeria asta. Nu am uitat de unde am plecat, însă nici nu vreau să mă întorc acolo, indiferent unde/ce/cum ar fi acel acolo.
Suntem făcuți să mergem înainte, să ne dorim mai mult și mai bine. De ce m-aș crampona de chestii care nu mai sunt de actualitate, care nu îmi mai aduc satisfacție, care nu îmi folosesc la nimic? E plăcută nostalgia, dar numai în cărți și în muzică. Dacă te lași acaparat de ea în viața reală, riști să te trezești cu o depresie din care nu te mai scapă nimeni. Aici am făcut o pauză de aducere aminte a unor vremuri cenușii cu textură de petrol. M-am înmuiat cumva și cafeaua și-a pierdut puterea de a mă ține trează toată noaptea. Mai e și mâine o zi…
Suntem făcuți să mergem înainte
O alta zi, una în care mă simt iar ca un buldog agățat de o idee. Probabil e din cauză că Alunec spre iarnă. De-ar fi să aleg O clipă pentru eternitate, în nici un caz nu ar fi clipa dimineții, când nu știu pe ce lume trăiesc, ci una de noapte, când stelele, cu lumina lor de ceață, ascund faptul că Port în mine fructul păcatului. De la suflet la suflet îți spun cu Sinceritate ție, cititorule, că știu Adevăruri care contează în viață. Dar dacă Viata e doar un joc? Când ai senzația asta, nu îți rămâne decât Să adopți o cățelușă, ca să-ți fie menajeria cât mai bogată.
Desigur, sunt și voci care spun că Dacă știi să te bucuri de viață, poți să trăiești și sub o creangă de copac. Eu învăț Să trăiesc cu o alergie. Mă adaptez locului în care trăiesc. Mă ascund acolo unde cântă racii. Scriu Povești despre stele pentru copii. Mă feresc cât pot de Pitecantropul modern de România. Prefer să Îmbrac pantalonii de om mare (sau să dezbrac fusta și să îmbrac pantalonii de om mare) și să îmi fac partea mea de treabă ca om trăitor pe această minunată planetă albastră.
Ți-aș putea spune toate astea cu doar 21 de cuvinte, iar și iar amestecate într-o altă formă. Te invit să citești o poveste adevărată petrecută pe Poteca dintre viață și moarte.
Adunate buchet într-o cărticică, textele pe care ți le ofer sunt de fapt bucăți de suflet, amintiri dragi inimii mele, povești imaginare și filozofii nu prea mult filozofate. E darul meu pentru toți oamenii cărora le place să citească, pentru cei care iubesc cuvintele și puterea acestora de a penetra minți, de a se insinua în suflete, de a schimba în bine lumea. E darul meu pentru oameni.
Rămâi lângă mine! Pe crenguța mea de blog vei găsi multe texte interesante.