Skip to main content

Suntem artificiali şi trăim artificial

Simt cum lumina dimineţii îmi atinge pleoapele. Cobor din pat, mă spăl pe ochi, trec rapid cu peria prin păr. Nu mai are de mult culoarea naturală. E vopsit. Mă încalţ şi ies până la magazin, să cumpăr ţigări. Mă întâlnesc cu vecina. Îmi este antipatică. Probabil ştie. Ne zâmbim şi ne salutăm politicos, cu toate că ochii noştri spun clar: aş prefera să te păruiesc. Mă întorc în casă. Vreau să deschid o conservă cu pate de ficat. Citesc eticheta: conţine 5 % ficat. Pun câinelui bobiţe în castron. Boabele conţin orez, porumb şi morcovi, adică fix ce ar mânca orice câine din lume dacă ar trăi pe stradă sau în pădure. 

Plec spre Iaşi. Într-un mic orăşel văd cum muncitorii întind pe stradă gazonul. E criză de iarbă, oameni buni! În gara din Iaşi observ cum un om doarme pe un pled jerpelit, la scara unui bloc. Oare câţi căţei locuiesc în apartamentele de sus, răsfăţati, pieptănaţi şi parfumaţi? În Vaslui cumpăr un şniţel de pui şi un strop de muştar. Şniţelul pare să aibă orice, mai puţin pui. Cel mai probabil e făcut din soia. Las Moldova în spate şi revin la Ploieşti. Vreau să pozez bulevardul cu castani, să vă ofer şi vouă spectacolul cu care natura ne încântă an de an.

gazon-fals-1024x768

Bulevardul pustiu. S-au scuturat frunzele, au căzut castanele. Muncitorii s-au grăbit să măture tot. Asfaltul e curat ca în palmă. Găsesc la rădăcina unui copac, printre pietrele care îl susţin, câteva castane. Le pozez. Îmi amintesc de un festival rock ce a avut loc în pădurea de lângă Ploieşti. Pentru a primi cum se cuvine musafirii, gazdele au măturat frunzele de pe întreaga zonă de pădure destinată festivalului. Am fi fost de-a dreptul şocaţi dacă am fi găsit frunze în pădure, nu-i aşa?

castane-pe-bulevard-ploiesti-1-1024x768

Mă întorc la blocul meu din beton… O voce ancestrală îmi sopteste: pereţii ăştia seamănă cu peşterile din care au ieşit cândva oamenii…

Comments
  • pop romy October 27, 2015 at 10:23 am

    Asa ceva mananca Bruno? Mi-a zis mie ca vrea multa carne :)))
    Frumos pe bulevard toamna 🙂

    • Vienela November 4, 2015 at 5:05 pm

      Asa sunt mai toate bobitele de pe piata. 🙂
      Nu mai e ca altadata pe bulevard. Bine, nici alb de la gainatul ciorilor nu mai e. :)))

  • Florin Mirea October 27, 2015 at 10:25 am

    Imi place sa ma plimb pe bulevard toamna, este asa de liniste si placut.
    O zi frumoasa!

    • Vienela November 4, 2015 at 5:05 pm

      Imi placea si mie candva, cand locuiam mai aproape de el. Acum fac o jumatate de ora pana acolo, ajung gata obosita. :)))

  • vavaly October 27, 2015 at 5:40 pm

    ba eu cred ca pesterile alea erau mai prietenoase decat betoanele astea care se umezesc si mucegaiesc.
    asa este, traim intr o lume artificiala dar ne am obisnuit asa si cu greu ne am adapta la altceva. oricat spunem noi ca e invers.

    • Vienela November 4, 2015 at 5:07 pm

      Ha, ha, interesanta idee, mai ales ca blocul meu are mari probleme la capitolul umezeala.
      Incerc sa imi imaginez cat de repede s-ar ajunge la crime si la alte nenorociri daca oamenii ar alege sa se poarte exact cum gandesc. Nu am curaj sa derulez pana la capat imaginea. 🙂

  • trenda October 28, 2015 at 8:05 am

    Sunt triste observatiile tale. Toti sunt preocupati de ceea li se intampla lor si mai putin atenti la cei din jur. Poate la randul lor traiesc o drama si nu ii mai pot ajuta pe cei din jur.
    Nu stiu…, spun si eu… Nu vreau sa iau apararea nimanui. In special celor care pun gazon pentru ca nu creste iarba. Sunt doar bani aruncati.
    Ma gandesc doar la bietul om care doarme in gara din Iasi la baza unei scari. Este trist. Dar sunt multi in situatia lui…

    • Vienela November 4, 2015 at 5:09 pm

      Fiecare dintre noi traieste o drama. Candva, cand drama era colectiva, si oamenii erau uniti in durere…
      Sunt orasele pline de oameni care dorm pe unde apuca. Toti trecem pe langa ei de parca ar fi obiecte…

  • Diana October 28, 2015 at 1:12 pm

    Viata pare ca a prins viteza! 🙂 Asa mare viteza incat oamenii nu mai au timp sa puna pate in pateul de ficat, pui in snitelul de pui, nu mai au timp sa gandeasca si iau hotarari pripite, nu mai vad alti oameni in jurul lor, grabiti fiind spre… nicaieri… Se matura si frunze, se matura si oameni…

    • Vienela November 4, 2015 at 5:09 pm

      Ah, comentariul tau pare chiar mai dureros decat articolul meu…

  • Radu October 29, 2015 at 5:57 am

    Tatăl meu avea o vorbă.
    “Dacă morcovul ar fi bun l-ar mânca şi căţelul în grădină!

    • Vienela November 4, 2015 at 5:10 pm

      Hi, hi, tatal tau era un om intelept. :))

  • Aleg să fumez | Iubesc Viaţa September 13, 2016 at 6:32 pm

    […] Suntem artificiali și trăim artificial. Uneori, până și grijile ne sunt artificiale. Cum de omul modern, lucid, înțelept, nu vede? […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.