Simt cum lumina dimineţii îmi atinge pleoapele. Cobor din pat, mă spăl pe ochi, trec rapid cu peria prin păr. Nu mai are de mult culoarea naturală. E vopsit. Mă încalţ şi ies până la magazin, să cumpăr ţigări. Mă întâlnesc cu vecina. Îmi este antipatică. Probabil ştie. Ne zâmbim şi ne salutăm politicos, cu toate că ochii noştri spun clar: aş prefera să te păruiesc. Mă întorc în casă. Vreau să deschid o conservă cu pate de ficat. Citesc eticheta: conţine 5% ficat. Pun câinelui bobiţe în castron. Boabele conţin orez, porumb şi morcovi, adică fix ce ar mânca orice câine din lume dacă ar trăi pe stradă sau în pădure. 

Plec spre Iaşi. Într-un mic orăşel văd cum muncitorii întind pe stradă gazonul. E criză de iarbă, oameni buni! În gara din Iaşi observ cum un om doarme pe un pled jerpelit, la scara unui bloc. Oare câţi căţei locuiesc în apartamentele de sus, răsfăţati, pieptănaţi şi parfumaţi? În Vaslui cumpăr un şniţel de pui şi un strop de muştar. Şniţelul pare să aibă orice, mai puţin pui. Cel mai probabil e făcut din soia. Las Moldova în spate şi revin la Ploieşti. Vreau să pozez bulevardul cu castani, să vă ofer şi vouă spectacolul cu care natura ne încântă an de an.

gazon-fals-1024x768

Bulevardul pustiu. S-au scuturat frunzele, au căzut castanele. Muncitorii s-au grăbit să măture tot. Asfaltul e curat ca în palmă. Găsesc la rădăcina unui copac, printre pietrele care îl susţin, câteva castane. Le pozez. Îmi amintesc de un festival rock ce a avut loc în pădurea de lângă Ploieşti. Pentru a primi cum se cuvine musafirii, gazdele au măturat frunzele de pe întreaga zonă de pădure destinată festivalului. Am fi fost de-a dreptul şocaţi dacă am fi găsit frunze în pădure, nu-i aşa?

castane-pe-bulevard-ploiesti-1-1024x768

Mă întorc la blocul meu din beton… O voce ancestrală îmi sopteste: pereţii ăştia seamănă cu peşterile din care au ieşit cândva oamenii…