Suntem artificiali şi trăim artificial

Simt cum lumina dimineţii îmi atinge pleoapele. Cobor din pat, mă spăl pe ochi, trec rapid cu peria prin păr. Nu mai are de mult culoarea naturală. E vopsit. Mă încalţ şi ies până la magazin, să cumpăr ţigări. Mă întâlnesc cu vecina. Îmi este antipatică. Probabil ştie. Ne zâmbim şi ne salutăm politicos, cu toate că ochii noştri spun clar: aş prefera să te păruiesc. Mă întorc în casă. Vreau să deschid o conservă cu pate de ficat. Citesc eticheta: conţine 5% ficat. Pun câinelui bobiţe în castron. Boabele conţin orez, porumb şi morcovi, adică fix ce ar mânca orice câine din lume dacă ar trăi pe stradă sau în pădure.

Plec spre Iaşi. Într-un mic orăşel văd cum muncitorii întind pe stradă gazonul. E criză de iarbă, oameni buni! În gara din Iaşi observ cum un om doarme pe un pled jerpelit, la scara unui bloc. Oare câţi căţei locuiesc în apartamentele de sus, răsfăţati, pieptănaţi şi parfumaţi? În Vaslui cumpăr un şniţel de pui şi un strop de muştar. Şniţelul pare să aibă orice, mai puţin pui. Cel mai probabil e făcut din soia. Las Moldova în spate şi revin la Ploieşti. Vreau să pozez bulevardul cu castani, să vă ofer şi vouă spectacolul cu care natura ne încântă an de an.

 

 

Bulevardul pustiu. S-au scuturat frunzele, au căzut castanele. Muncitorii s-au grăbit să măture tot. Asfaltul e curat ca în palmă. Găsesc la rădăcina unui copac, printre pietrele care îl susţin, câteva castane. Le pozez. Îmi amintesc de un festival rock ce a avut loc în pădurea de lângă Ploieşti. Pentru a primi cum se cuvine musafirii, gazdele au măturat frunzele de pe întreaga zonă de pădure destinată festivalului. Am fi fost de-a dreptul şocaţi dacă am fi găsit frunze în pădure, nu-i aşa?

 

 

În era modernă, asistăm la o transformare profundă a mediului înconjurător și a vieții cotidiene, iar termenul “artificial” devine tot mai relevant în descrierea modului în care trăim și ne raportăm la lumea înconjurătoare. De la gazonul artificial care înlocuiește iarba naturală până la aromele sintetice care definesc gustul alimentelor noastre, suntem martorii unei schimbări semnificative în felul în care experimentăm natura și trăim într-un mediu construit artificial.

O manifestare vizibilă a acestei transformări este prezența tot mai des a gazonului artificial în peisajul urban și suburban. În loc să ne bucurăm de frumusețea naturală a ierbii verzi, optăm pentru gazonul sintetic, care necesită mai puțină îngrijire și poate fi menținut mereu într-o stare aparent perfectă. În acest fel, sacrificăm autenticitatea și interacțiunea cu natura în favoarea unei estetici controlate și uniforme.

Chiar și în pădure, simbolul nealterat al naturii sălbatice, intervenim activ pentru a menține curățenia. Maturăm frunzele căzute pentru a ne păstra curțile și aleile impecabile, înlăturându-le din ciclul natural de degradare și regenerare. În acest proces, eliminăm elemente esențiale pentru ecosistem, subestimând importanța lor în menținerea unui echilibru natural și sănătos.

Alimentația noastră, o altă sferă în care artificialul se infiltrează, este acum definită de arome și aditivi sintetici. Gustul autentic al alimentelor este deseori înlocuit de arome artificiale, iar ingredientele naturale sunt înlocuite cu surse de substituție care nu au niciodată tangibilitatea și autenticitatea originale. Consumăm astfel nu doar alimente, ci și o versiune stilizată și manipulată a gustului autentic.

În această lume în care trăim artificial, este esențial să ne întrebăm care sunt consecințele acestei transformări. Pierdem legătura cu natura, cu esența vieții și cu ciclurile naturale ale lumii în care trăim. Este nevoie de o reflecție profundă asupra modului în care am ales să construim mediul nostru și asupra implicațiilor acestor alegeri asupra noastră și a planetei.

Suntem martorii unei evoluții în care artificialul a devenit parte integrantă a vieții noastre cotidiene. Înlocuim natura autentică cu imitații controlate și manipulăm elementele esențiale ale mediului înconjurător. Cu toate acestea, ar trebui să reflectăm asupra consecințelor acestui drum ales și să căutăm modalități de a (re)descoperi autenticitatea și frumusețea naturală a lumii în care trăim.

Mă întorc la blocul meu din beton… O voce ancestrală îmi sopteste: pereţii ăştia seamănă cu peşterile din care au ieşit cândva oamenii…