Skip to main content

Sunt tot eu, cea pe care o știai cândva

Mi-ai spus că nu mă recunoști, că de la o vreme nu mai sunt eu, cea pe care o știai din poveștile de pe blog. Am zâmbit spre ecranul monitorului, cu o ușoară amărăciune în colțul gurii. Altădată ți-aș fi spus să citești printre rânduri, dacă vrei să mă regăsești, numai că astăzi am prea puține rânduri pe aici și ele nu-s dintre cele care să te ajute să înțelegi. Unii mi-au spus că nu-s datoare nimănui cu explicații. Greșit! În online există oameni față de care m-am atașat și care s-au atașat de mine. Cu mulți am stat de vorbă pe blog sau în privat cândva, mulți m-au ajutat de-a lungul vremii, mulți încă mai așteaptă să revin.

Lucrez într-o brutărie. Munca de jos, cum ar spune românul. 12 ore pe zi. Muncă abrutizantă, care mă transformă încet-încet într-un robot epuizat fizic și psihic, secătuit de puteri și de idei. Salariul nu este rău. Mi-am permis, fără să fac eforturi, vacanță în Sardinia, vacanță în Spania. Visez să îmi cumpăr o casă, căci tare îmi doresc să îmi pot aduce în Scoția pisicuțele rămase acasă. Visez să scriu mult (și tot mai bine). Visez că într-o zi voi aduna destule vizualizări pe youtube pentru a putea monetiza canalul. Visez.

Când mă întorc de la serviciu, cu mâinile umflate de la miile de pâini împachetate, cu picioarele amorțite din cauza bocancilor, cu spatele încordat de durere, mă apuc să pregătesc ceva de mâncare, în vreme ce Mihai îl scoate pe Bruno la plimbare. Uneori inversăm rolurile. Bag rufe la spălat, pun apă proaspătă în castronul câinelui, scot gunoiul etc. Adorm în clipa când pun capul pe pernă. Mă trezesc noaptea. Am o tuse tembelă care nu vrea să treacă. Doctorii spun că sunt sănătoasă tun. Analizele ies mereu perfecte. Cu toate astea, eu tușesc în fiecare noapte și nu mă pot odihni.

La 5 dimineața sună ceasul. Eu sunt trează de mult timp, cu cafeaua deja băută. Scot câinele afară, pregătesc pachetul pentru la muncă, fac un duș, las mâncare și apă proaspătă pentru Bruno, îl trezesc pe Mihai să își ia pastila. Din păcate, acum o săptămână mi-a murit hamsterul. Unii ar spune că am scăpat de efortul de a merge zilnic la magazin pentru legume și fructe proaspete, de a-i curăța cușca și a-i oferi apă rece. Eu spun că Păpușica mi-a lăsat în suflet o durere sfâșietoare.

Astea sunt zilele bune. Apoi urmează turele de noapte. Nu-s ușor de trecut, mai ales de la o anumită vârstă. Mă îndop de cafea. Îmi dau programul peste cap, așa că în libere stau nopțile trează și dorm ziua, pe reprize. Visez că scriu. Mă trezesc și nu mă simt în stare să aștern două rânduri pe blog. Visez că am bani să îmi cumpăr casă. Mă trezesc și mă regăsesc tot în casa pentru care plătesc chirie.

Trimit bani în țară pentru pisicuțe. Trimit bani pentru soacra care îmi este ca o mamă. Trimit bani pentru câinele care va deveni însoțitor al unei persoane nevăzătoare. Trimit bani unei copile bolnave de cancer. Trimit bani pentru reconstrucția catedralei Notre-Dame de Paris. Trimit bani pentru a susține eforturile altora de salvare a pădurii amazoniene. Trimit bani. Mă înscriu la școală. Fac ore suplimentare la muncă pentru a fi sigură că am destui bani. Rămân cu prea puține zile libere pentru a mă odihni. Epuizată fiind, când și cum să mai scriu?

Sunt tot eu, cea pe care o știai cândva, numai că îmi tremură mâinile pe tastatură și creierul îmi flutură stânga-dreapta, tot mai ușor, mai fără de puteri… Te pup!

Comments
  • Claudia Mihaela August 26, 2019 at 10:18 am

    Of, Vienela! Mă gândesc deseori la tine,la cât muncești,la cât îți e de greu fără fetele tale.Îți doresc să le aduci langa tine cât mai repede.Cred că nu mai ai timp și putere să scrii ca altă dată.Recunosc,nici ei nu am citit,constant,ce ai scris.De 2 luni și ceva trăim un coșmar.Sora mea a născut prematur,la 26 săptămâni din cauza sindromului Hellp,care i s a declanșat.De atunci bebe duce o luptă cruntă cu viața.A avut zile bune și zile foarte rele.Am fost la un pas să-l pierdem,dar el se agață cu putere de viață.Partea grea este că nimeni nu garantează că va fi un copil perfect normal. Am avut cea mai urâtă vară din viață.
    Îți doresc să realizezi tot ce-ți dorești!
    Poate tusea ta e ceva alergic,la făină,praf,umiditate.
    Te îmbrățișez cu drag!🥰

    • Vienela August 26, 2019 at 10:34 am

      Of, ce veste trista mi-ai dat! Va doresc din tot sufletul sa va fie bine! Te rog spune-mi daca pot ajuta cu ceva. O fac fara ezitare si cu mare drag. <3 Problemele mele par asa banale comparandu-le cu ale tale...
      Vreau sa fac un test pentru alergie, caci numai asta nu am verificat si am banuiala ca ar putea fi.

      • Claudia Mihaela August 26, 2019 at 10:50 am

        Mulțumesc din suflet! Știu cât de altruistă ești.Din păcate,nimeni nu ne poate ajuta decât cu gânduri bune și energii pozitive îndreptate spre bebe.

        • Vienela August 26, 2019 at 10:54 am

          Va trimit toate gandurile mele bune! Din suflet va doresc sa fie bine si sa va bucurati de bebe sanatos! <3
          Totusi, daca va fi nevoie si de altceva, nu ezita sa imi spui, te rog. <3

  • castanman August 26, 2019 at 10:18 am

    Ce fată mișto ești!

    • Vienela August 26, 2019 at 10:35 am

      Hi, hi, am si zile cand nu sunt. 😉

  • Diana Alzner August 26, 2019 at 11:54 am

    Te îmbrățișez, Vienela! Ești un om minunat, fii curajoasă și nu te lăsa, nu renunta la visele tale. Vei scrie, vei publica, vei sta pe canapea în casa ta cu pisicuțele tale și cu Bruno. Ai încredere!

    • Vienela August 26, 2019 at 12:01 pm

      Sper din tot sufletul! Iti multumesc pentru gandul bun si te imbratisez cu drag, Diana!

  • Poteci de dor August 26, 2019 at 12:11 pm

    Aş face mai mult dacă aş putea, să îţi dau mai mult avânt, mai multă putere. Dar nu pot aşa că trimit gând bun şi sper să îţi revină curând timpul ăla de care e nevoie. Şi să scapi de tuse!

    • Vienela August 26, 2019 at 12:22 pm

      Multumesc din suflet, Potecuta! Gandul bun este suficient. <3

  • Vero August 26, 2019 at 12:34 pm

    Sănătate multă îţi doresc, Vienela! Şi baftă în tot ce faci, pe măsura sufletului tău mare şi bun!
    Să scapi de tuse, să ai putere să munceşti şi să scrii, să-ţi vezi visurile împlinite!

    • Vienela August 26, 2019 at 12:46 pm

      Multumesc din suflet, Vero!
      Am langa mine toate cartile tale. <3 Si pe toate celelalte pe care le-am comandat de cand sunt aici. Abia astept sa termin treburile astazi si sa ma ascund in pat. Intrebarea este: cu care sa incep? Ma asteapta vreo 20 de carti. 😀

  • Floarea bunica August 26, 2019 at 7:13 pm

    Imi pare rau ca timpul tau e asa limitat si nu poti sa scrii.

    • Vienela August 26, 2019 at 7:50 pm

      Poate vor veni si vremuri mai bune… Sper din suflet! 🙂

  • Dana Popes August 26, 2019 at 8:50 pm

    Primul meu servici in America a fost de femeie de serviciu. Al doilea a fost agent de rezervări zboruri. Al treilea a fost de data entry. Al patrulea a fost ceva ce nici eu nu am inteles prea bine. Pe hârtie cică eram ceva in IT. In realitate făceam curat pe biroul șefului care era un individ cumplit de dezordonat.
    Abia al cincilea servici a fost de web Developer and “the rest is history”, cum ar zice Americanul. Am făcut clase de programare, project management și alte chestii care au durat un an de zile.

    Primele servicii au fost așa zisa munca de jos și de multe ori îmi face plăcere sa le Menționez oamenilor din România ca sa văd care se uita de sus la mine. Chiar dacă erau munci “abrutizante” (și unele chiar enervante) sunt munci cinstite și ești respectat la locul de munca. Problema nu este ca sunt abrutizante ci ca sunt solicitante fizic și îți afectează sănătatea. Așa ca îți doresc sa treci cât mai repede prin școala ca sa îți găsești ceva mai usor fizic și eventual cu mai mulți bani ca sa îți poți cumpara casa pe care ți-o dorești.

    La americani mulți părinți spun ca este bine pentru un copil sa aibă cel puțin odată in viața un serviciu in customer service și unul greu din punct de vedere fizic. La noi in România părinții nu stiu cum sa își cocoloseasca mai mult copilul și sa îl bage cu pile într-un job unde sa o ducă foarte usor. Din păcate nu așa îți clădești un caracter solid. De-aia avem atâția puturoși care vor sa facă “combinații” și de-aia avem atâta stigma împotriva muncilor “de jos”.

    • Vienela August 26, 2019 at 10:11 pm

      Ah, Dana, comentariul acesta ar merita sa fie postat ca articol undeva, sa il vada cat mai multa lume. Daca macar un singur roman e atins de el, poti spune ca si-a atins scopul. <3

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.