Am conștientizat că sunt stângace în timpul petrecut cu sora mea
Sunt stângace, deci probabil sunt specială. Întotdeauna am fost așa, numai că eu am început să conștientizez asta abia când sora mea, care este cu doi ani mai mică decât mine, a învățat să coloreze. Încercam să îi arăt cum se ține creionul în mână. Eu i-l puneam în stânga, ea îl muta imediat în dreapta. Am chemat-o pe mama. Cuvintele ei m-au șocat: creionul se ține în mâna dreaptă. Eu colorasem timp de doi ani cu stânga. M-am străduit, căci eram un copil cuminte. Nu am reușit. Pe mâna dreaptă nu aveam control. Creionul parcă fugea singur în mâna unde se simțea “acasă”.
Primul an de școală a fost un coșmar pe care nu îl voi uita vreodată. Tata îmi cerea să scriu cu mâna dreaptă. Învățătoarea îmi spunea că în clasa ei nu vor exista stângaci. Vai, cât de urât mi se părea acest cuvânt! Dar parcă mai rele erau pedepsele de care aveam parte. Colegul de bancă mă spunea învățătoarei de câte ori mutam stiloul în mâna stângă. Acasă, tata îmi dădea cu muchia riglei peste degete. Niciodată nu mă puteam concentra la învățătură, pentru că eram concentrată să fac un lucru care îmi era nenatural.
Au vrut să mă facă să cred că stângacii suferă de “stângăcie”
Mi se repeta, oriunde aș fi mers, că stângacii nu sunt deloc îndemânatici. Eu nu mă simțeam deloc așa. Mâna mea stângă era și este mult mai îndemânatică decât dreapta multora. Dar ei erau adulți, iar eu un copil timid, introvertit. Mă tot întrebam dacă nu cumva au dreptate. După primul an de școală și multe lovituri peste degete, am învățat să scriu cu dreapta. După alți doi ani, învățasem să țin cuțitul în dreapta și chiar să îl folosesc destul de bine.
Totuși, în prezența adulților eram speriată. Mai toți se enervau când mă vedeau folosindu-mi mâna “bună”, mâna care mă face specială. Dar afară, la joacă, lucrurile se schimbau radical. Acolo nimeni nu mă certa. Nimeni nu râdea de “stângacia” mea. Mai mult, unii chiar mă invidiau. Alergam foarte repede. Aveam mereu idei despre jocuri noi. Puteam să fac cu mingea scheme pe care nimeni altcineva de la bloc nu le făcea.
Stângacii nu sunt stângaci, sunt speciali
Intervențiile adultilor m-au schimbat. Am aproape 50 de ani. Scriu cu mâna dreaptă. Țin cuțitul în mâna dreaptă. Mă descurc foarte bine. Îmi vine în mod aproape natural să țin pixul în mâna dreaptă. Dar nimic mai mult. Absolut orice altă treabă o fac cu mâna stânăa și o fac foarte bine. Nu sunt deloc stângace. Sunt foarte îndemânatică.
Pe la vreo zece ani am învățat să joc handbal. Toți mă voiau în echipa lor. Veneam cu un mare avantaj. Eram stângace și puteam fenta adversarii, lăsându-le impresia că voi trage la poartă cu mâna dreaptă. Dar mai mereu eu trăgeam cu stânga, pentru că ea era regina neîncoronată a terenului. În stânga aveam forță. Stânga era îndemânatică. Mâna mea stânga era cea care băga gol după gol. La fel s-a întâmplat și mai târziu, când am renunțat la handbal în favoarea baschetului.
Trăiesc într-o lume construită pentru dreptaci
Coșmarul continuă. Lumea în care trăiesc a fost construită pentru dreptaci. Când m-am așezat prima dată la calculator, căutam mouse-ul în partea stângă. Nu era. Îl mutam tot timpul. Ceva nu mergea bine. Am avut nevoie de mai mult de două săptămâni ca să mă acomodez.
Ies din casă. Oriunde merg, lucrurile funcționează bine pentru dreptaci. Noi, stângacii, suntem prea puțini, aproximativ 12% din populația lumii. Nu suntem importanți. Dar suntem speciali. Știm să ne adaptăm ca să putem lucra și trăi invers de cum ne-ar veni în mod natural.
Acolo unde nu-mi pot folosi forța din mâna stângă, îmi folosesc creativitatea, intuiția și voința. Un prieten arhitect m-a învățat cândva că în viață nu trebuie să pui la treabă tendonul, ci neuronul. Într-o lume construită pentru dreptaci, eu, femeie stângace, îmi construiesc propria lume și le dovedesc tuturor că pot fi la fel ca ei sau chiar mai bună.
Nu este sfidare. E doar strigătul de revoltă pe care aș fi vrut să îl urlu în copilarie, când nu voiau să mă lase să fiu eu însămi. Sunt stângace, deci probabil sunt specială.
Mai multe detalii despre stângaci găsiți aici.
Mă puteți susține cumpărând prin linkurile mele de afiliere:
-cursuri de limba engleză
Multumesc pentru confirmare. :)))
Candva oamenii chiar credeau ca fiecare copil trebuie sa scrie cu mana dreapta. Acum, lucrurile s-au schimbat si adultii inteleg ca fiecare copil e special si trebuie lasat sa creasca asa cum simte.
Bine ca am scapat de acele vremuri si copiii stangaci nu trebuie sa se mai chinuie. :)))
Si sora mea tot stangace este. Degeaba am incercat sa ii spun ca trebuie sa scrie si sa manance cu dreapa, nu am reusit nimic in acest sens.
Chiar sunteti speciale.
Erau alte timpuri…Sunt foarte multi oameni stangaci. Ai dreptate.
Mi se pare ciudat sa fie oamenii catalogati in functie de ce au diferit de marea majoritate.
Și eu sunt stângace, însă scriu cu mâna dreaptă. Bine, sinceră să fiu, nu îmi amintesc să fi avut tendința de a scrie cu stânga, dar mare parte dintre lucruri cu mâna stângă le fac. E o particularitate moștenită în adn de la mama. :D
Eu stiu ca cei care sunt stangaci trebuie lasati sa scrie asa . Nu inteleg de ce ar schimba cineva acest fapt…
Eu am fost copil cu foarte multi ani in urma, pe vremea cand se credea ca firesc este sa scrii cu dreapta. ;)
Ah, datorita tie mi-am amintit! Toata viata am suferit la masa, pentru ca ai mei sunt toti dreptaci. Mereu ma loveam de cineva cand mancam. De vreo 10 ani am o masa uriasa, asa ca am scapat de probleme, ba chiar am si uitat ca le-am avut. :)))
Cat de interesant! Nu am mai auzit pana acum de gemeni care sa fie unul dreptaci si unul stangaci. :)
Eu nu am aflat pe cine mostenesc. In familia mea nu e nimeni stangaci. :O
Ciudatenia de a-ti folosi mana stanga cand toti folosesc dreapta trebuia sa poarte un nume… :)))
As putea sa spun ca ai trecut printr-un adevarat cosmar. Si nepotul meu este stangaci si chiar cred ca sunt ceva mai destepti cei stangaci si ca au acea sclipire
Am citit ieri un articol despre stangaci. De cate ori gaseam ceva care ne face sa fim diferiti, fugeam la ai mei sa le spun. Uite ce desteapta zic astia ca sunt! :)))
Suna tot mai interesant. Ai pe undeva vreun text cu mai multe asemenea informatii?
Da-mi un semn cand e gata.
Draga de tine. Intr-adevar esti speciala. Bunicul meu era stangaci. Numai la masa ma deranja pentru ca mereu alegeam sa mananc langa el. Ajunsesem la un fel de intelegere: odata lua unul din farfurie, apoi celalalt.
Gemenii mei sunt unul dreptaci, unui stangaci. Nu ma deranjeaza de fel. Iar eu…. sunt ambidextra :D pot sa scriu si cu dreapta si cu stanga, desi mereu scriu du dreapta.
Si eu am fost stangace cand eram mica si mama imi dadea peste mana, asa ca in timp am scapat de acest obicei. Cu toate astea obisnuiesc sa folosesc mana stanga pentru tot felul de munci la bucatarie sau de aruncat mingea sau chestii de genu
O perioada am crezut ca vor fi ambii stangaci, dar in realitate ei imitau in oglinda miscarile mele. Si sincer, nu am incercat “sa corectez” nimic. Apoi i-am lasat pe fiecare sa aleaga ce mana sa foloseasca. Mai este si faza cu statul in burtica tot cam in oglinda. Si acolo miscarile erau copiate.
Nu, dar mi-ai dat o idee de articol. Multumesc.
Buna, uite textul meu :P