Astăzi s-a tot învârtit pe lângă blocul meu un câine de aproximativ 5-6 luni, talie medie. Un drăgălaș cu chef de joacă, înfometat și însetat. Maidanez get-beget. Poate abandonat, poate (mai degrabă) născut pe străzi… L-am hrănit și i-am dat apă rece pe săturate.
Mi-am spus, iar și iar, că sterilizările și refuzul montei pentru câinii cu ai căror pui nu știm ce să facem ar fi cea mai bună și mai blândă soluție. Puiul de astăzi nu are multe șanse pe stradă să devină adult. Ca el sunt încă mulți, foarte mulți câini. De unii aflăm, însa cei mai mulți mor neștiuți, în chinuri înfiorătoare.
Pe de altă parte, îmi dau seama că sterilizarea tuturor metișilor ar duce la un moment dat la dispariția rasei comune, a maidanezilor. Își vor mai putea permite să aibă câini numai cei care vor avea bani grei să cumpere din canise câini cu pedigree. Toți ceilalți iubitori de câini se vor uita peste gard la bogătași și vor ofta…
Când l-am găsit pe Bruno (la un tomberon din oraș) o duceam foarte greu. Aveam în casă mai puțin de 15 lei și chiar mai puține speranțe de mai bine. Cu toate astea, am avut curajul nebun de a-l lua. I-am salvat viața când avea 4 luni și nu prea multe șanse de supraviețuire. Nu știam cum mă voi descurca să îl hrănesc, căci aveam zile în care abia mă puteam hrăni pe mine. Dar l-am iubit din prima clipă și am simțit că nu aș fi întreagă dacă nu l-aș avea alături. L-am adus acasă – după multe discuții cu familia care înțelegea mai bine decât mine că îmi îngreunam viața.

Ei bine, la scurt timp după ce l-am adoptat pe Bruno, pentru noi au venit vremuri mai bune. Mi-am permis să îl vaccinez, să îi pun microcip, să îl deparazitez și să îl hrănesc cu tot ce e mai bun. L-am iubit și îl iubesc din toată inima. Mi-a transformat viața într-o permanentă bucurie. Sufletește sunt astăzi mult mai bogată datorită lui, datorită iubirii necondiționate pe care un fost maidanez mi-o oferă clipă de clipă. Cine aș fi fost eu astăzi, dacă aș fi prins vremuri în care toți maidanezii ar fi fost sterilizați și dacă nu aș fi îndrăznit să îmi iau, de bunăvoie și nesilită de nimeni, o (aparentă) povară în vremea când aproape că muream de foame în casă? Sunt pentru sterilizare, dar…