Mi se întâmplă destul de rar  să îmi fie cerute explicaţii, să fiu luată la întrebări pentru faptele mele, mai ales de către necunoscuţi. În mare parte, asta cred că se datorează felului meu de a fi. Nu îmi bag nasul în treburile altora şim-am înconjurat de oameni politicoşi, care nu depăşesc anumite bariere nevăzute, dar totuşi prezente.

Consider că nu am de dat nimănui explicaţii pentru comportamentul meu din viaţa reală sau virtuală, atâta timp cât nu jignesc, nu deranjez, nu judec.

Consider că nu am de dat nimănui explicaţii în legătură cu familia mea, cu membrii familiei mele, cu relaţiile dintre noi.

Consider că nu am de dat explicaţii nimănui în legătură cu veniturile mele personale sau ale familiei mele, că nu trebuie să arăt nimănui fluturaşul.

Consider că nu am de dat nimănui explicaţii în legătură cu felul în care eu sau alte persoane din familia mea alegem să ne cheltuim banii.

Consider că nu am de ce să mă justific în faţa altora pentru ceea ce gândesc, pentru ceea ce vorbesc sau pentru ceea ce scriu, atâta timp cât nu ma leg de nimeni.

Probabil peste 30 de ani mă voi decide să îmi scriu autobiografia şi atunci îi voi invita pe curioşii de astăzi să îmi cumpere cartea, pentru a afla amănunte intime despre mine şi familia mea.

Până atunci, sunt un om liber şi îmi trăiesc viaţa aşa cum îmi place!

Vi s-a întâmplat să fiţi luaţi la întrebări sau judecaţi pentru ceea ce faceti cu banii voştri sau pentru ceea ce scrieţi de către cei ce vă citesc blogul?