Mi se întâmplă destul de rar să îmi fie cerute explicaţii, să fiu luată la întrebări pentru faptele mele, mai ales de către necunoscuţi. În mare parte, asta cred că se datorează felului meu de a fi. Nu îmi bag nasul în treburile altora şi m-am înconjurat de oameni politicoşi, care nu depăşesc anumite bariere nevăzute, dar totuşi prezente.
Consider că nu am de dat nimănui explicaţii pentru comportamentul meu din viaţa reală sau virtuală, atâta timp cât nu jignesc, nu deranjez, nu judec.
Consider că nu am de dat nimănui explicaţii în legătură cu familia mea, cu membrii familiei mele, cu relaţiile dintre noi.
Consider că nu am de dat explicaţii nimănui în legătură cu veniturile mele personale sau ale familiei mele, că nu trebuie să arăt nimănui fluturaşul.
Consider că nu am de dat nimănui explicaţii în legătură cu felul în care eu sau alte persoane din familia mea alegem să ne cheltuim banii.
Consider că nu am de ce să mă justific în faţa altora pentru ceea ce gândesc, pentru ceea ce vorbesc sau pentru ceea ce scriu, atâta timp cât nu ma leg de nimeni.
Probabil peste 30 de ani mă voi decide să îmi scriu autobiografia şi atunci îi voi invita pe curioşii de astăzi să îmi cumpere cartea, pentru a afla amănunte intime despre mine şi familia mea.
Până atunci, sunt un om liber şi îmi trăiesc viaţa aşa cum îmi place!
Vi s-a întâmplat să fiţi luaţi la întrebări sau judecaţi pentru ceea ce faceti cu banii voştri sau pentru ceea ce scrieţi de către cei ce vă citesc blogul?
Iata ce spune inteligenta artificiala pe tema Sunt un om liber:
Sunt om liber, o entitate înconjurată de infinitul potențial al libertății. În fiecare bătaie a inimii mele, simt pulsul unei existențe care nu este înlănțuită de restricții sau constrângeri. Libertatea mea este o comoară prețioasă, un dar divin pe care îl port cu mândrie în fiecare clipă a vieții mele.
Libertatea înseamnă a fi stăpân pe propria destinare, a lua decizii și a lua drumul ales cu inima deschisă. Este o călătorie pe care o parcurg cu încredere, știind că fiecare pas pe care-l fac este o alegere personală, o expresie a voinței și a individualității mele.
Fiecare răsărit de soare mă găsește învăluit în voalul libertății, iar fiecare apus îmi amintește de efemeritatea vieții și de darul de a o trăi în deplină autenticitate. În lumea mea interioară, nu există lanțuri invizibile care să mă țină prizonier. Sunt stăpân pe gândurile mele, liber să visez, să creez și să explorez orizonturi neumblate.
Libertatea nu înseamnă doar absența constrângerilor fizice, ci și eliberarea minții și a spiritului. Sunt deschis către cunoaștere, către idei noi și către posibilități nelimitate. În fiecare zi, descopăr noi aspecte ale propriei mele ființe și îmi îmbrățișez autonomia de a evolua și de a crește.
Cu libertatea vine responsabilitatea, conștientizarea că alegerile mele au impact asupra lumii din jurul meu. Sunt conștient de puterea pe care o dețin de a contribui la binele comun și de a împărtăși frumusețea libertății cu ceilalți. În relațiile mele, respect drepturile și libertățile celorlalți, recunoscând că diversitatea și individualitatea sunt bogății ale căror valori trebuie să fie apreciate.
Sunt om liber, călătorind prin labirintul vieții cu curaj și încredere. În fiecare zi, aleg să fiu autentic, să trăiesc în conformitate cu valorile mele și să împărtășesc bucuria libertății cu cei din jur. În lumina libertății mele interioare, descopăr semnificația profundă a existenței și mă bucur de darurile pe care viața le oferă în voia sa neîngrădită.
M-a atras titlul, pentru că în varianta aceasta nu îl mai întâlnisem. Să știți că nici măcar atunci, mă refer la acea carte autobiografică acest lucru nu se va schimba în ccea ce vă privește. Descotorosirea de curiozitatea aceasta neagră e o eliberare. Am pățit-o și eu pentru că am fost întrebată dacă sunt îndrăgostită, de cine și de când anume. Am privit întrebările și am răspuns simplu că totul se află în rândurile mele, nimic mai mult. Dar dincolo de curiozitate mi s-a întâmplat să găsesc și răutăți ,,filozofezi”, ,,ești prea lirică, prea de poveste, coboară cu picioarele pe Pământ”. Dar cred că am spus până acum că eu nu cobor niciodată cu picioarele pe Pământ. Să aveți o zi frumoasă!
N-aş şti ce să-ţi spun. Sunt multe lucruri care mă deranjează la oameni,dar prefer sa amintesc ,asa cum fac, in povestile mele.Orice as scrie, daca ceva m-a atins, nu dispare usor. Cat despre ultima frază….sunt citita prea putin,recunosc, ca sa am astfel de probleme.
Pffff! Cin’ te-a suparat????
Mie una nu mi s-a intamplat niciodata in virtual. Iar in real…am taiat macaroana din scurt!
Vezi articolul anterior. :)
Virtual nu mi s-a întâmplat niciodată, dar în viața de zi cu zi am mai avut parte de câte o aluzie voalată. Însoțită de “ce-ți pasă ție”. Și adevărul este că nu îmi pasă dacă alții sunt preocupați de ceea ce fac eu cu banii mei (pentru că nici altora nu le pasă că îi câștig având două job-uri și poate nici jumătate din weekend-urile dintr-un an libere). Așa că, nu te necăji, nu merită. După cum spuneai suntem oameni liberi.
Am avut si commenturi mai rautacioase pe blog, dar le-am sters din start :D. In rest, le-am taiat si eu macaroana din scurt, cum spune Scorpio. Nu stiu de ce unii oameni nu inteleg ca un blog e totusi spatiul tau personal in care poti sa scrii ce vrei. Nimeni nu e obligat sa intre si sa citeasca, deci de ce si-ar da cu parerea despre subiectele alese? nu ii condamn pe cei care au pareri diferite de cele pe care le exprim eu pe blog, atata timp cat sunt civilizati.
Din pacate insa, foarte multi oameni sunt mai preocupati de persoanelele care ii inconjoara (si nu la modul bun) decat de ei. Cat ar fi de bine daca si-ar vedea fiecare de treaba.
Vienela, draga mea, nu merita sa faci riduri, mai ales pentru “viata din on-line”. Aici oamenii isi fac o parere despre tine in functie si de cat de mult ii duce mintea sa citeasca printre randuri, ca unii nu prea inteleg ca poate un blog tip jurnal nu e chiar jurnal, de exemplu. Cand te mai enervezi, amintesteti ca la mine pe blog lumea ajunge cautand chiloti, porno si amanti. :))) In rest, ignora-i. Nu merita nici macar un inceput e rid. :D
Pai si gasesc? :D Hehehehe, ia sa vin si eu!
Nu! O fi și pentru faptul c-am ajuns între timp iederă?! Hmmm, s-ar putea. :)
Altfel, partea rațională din mine îți spune că nu merită să-ți bați capul. Absolut deloc! :)
Vienela, sustin si eu, cum se poate vedea si din ceea ce scriu pe blogul meu dreptul fiecaruia la libertate absoluta, cu toate drepturile si consecintele actelor facute in spiritul ei, fara justificari si fara rezerve.
“Nu am nevoie de acceptul nimanui sa fiu cum sunt, sa fac ce fac, sa cred ce cred, sa-mi placa ce-mi place, sa spun ce spun. Sunt libera sa traiesc propriile alegeri fara sa le justific, fara sa le explic, fara sa-mi cer scuze pentru ele.”(Articolul meu, ” Merita sa ne traducem celorlalti?”)
” Nu ma consider obligata sa infrunt uratul vietii,nu simt nevoia sa-mi demonstrez abilitatile de persoana descurcareata,luptatoare,ma accept asa cum sunt.”(Afirmatie din “Sunt idealista, si ce daca?”, un alt text al meu)
‘Nu ma intereseaza sa ma explic si sa ma scuz pentru ceea ce sunt si valorizez cu atat mai mult pe aceia care-mi admit aceasta comportare in spiritul libertatii de exprimare.
Si mai presus de orice, apreciez si incurajez libertatea individului. Stiu ca nu sunt perfecta si nu ma preocupa problema, ma inteleg si ma iert pentru asta.”(Din principiile mele pe care le-am scris in autocaracterizarea de pe blogul meu.)
Da, sigur ca da :)). Lumea e obisnuita sa opereze in idei preconcepute. Bogat=ticalos, rus=criminal, barbat=porc. Nici macar nu merita sa incerci sa lupti cu ele. Cine le vehiculeaza, mai ales ajuns la o anumita varsta, e de regula prea prostovan ca sa merite un efort educativ (ziua are 24 de ore, mai bine le investesti in ceva ce merita). Eu de obicei fac putin misto si-mi vad de ale mele. E plina lumea de frustrati (iar unii mai sunt si paranoici) incat singura solutie e umorul. Zau ca nu merita sa te superi pe amarata aia. Inteapa ochii frustrarile din textul ei, zau asa. Mie mi-e de regula mila de persoanele ca ea. Dar uneori mai si consider si ca omul trebuie pus in patratica pe care singur si-a atribuit-o. De aia m-am si bagat la postul anterior (daca te supara evident poti sterge comentariul).
Acum zau ca n-are rost sa-ti consumi neuronii si sa te superi. E de mila. Invidia e boala grea.
Ba mi-a placut atat de mult comentariul tau, ca l-am chemat si pe Ionut din dormitor sa il citeasca. :)))))
Sigur ca nu imi pierd mult timp cu astfel de oameni, dar am fost socata, zau!
Eheee am eu o clienta, din proasta nu ma scoate toata ziua! :D Ma citeste in fiecare zi, nu stiu cine o obliga si in fiecare zi imi explica ce urat scriu, ce poze triste fac si ma trimite sa mai invat limba romana cand nu-i suna ei bine vreo propozitie. Nu i-am publicat niciodata comentariile, ca pe blogul meu eu decid cine are onoarea sa comenteze si cine nu :P dar tipa e neobosita de cateva luni.
Eu m-am obişnuit cu gura lumii şi, mai ales, cu tastatura lumii. Întotdeauna se va găsi cineva să comenteze negativ, la asta se pricepe oricine. ;) Ignoră-i!
Se întâmplă, da…dar şi eu sunt un spirit liber, aşa că i-am trimis la plimbare. Nu în aer! …pe jos. Şi le-am vorbit frumos. :)
În viaţa reală, nu mi s-a întâmplat. Oricum, i-aş fi tăiat-o imediat.
Dar în mediul virtual, când nu sunt faţă în faţă cu interlocutorul,
au fost unele încercări. A fost simplu: nu-i mai primesc pe blogul meu
şi, în general, acei oameni nu mai există pentru mine.
Probabil că este o cale bună de a te apăra de neaveniţi.
De obicei, e vorba de puşti găozari şi fete imature.
Atat timp cat nu imparti spatiu cu altii, timpul e nemarginit – isi ia fiecare cat vrea din el, internetul e al tuturor, o tentatie de infinit nu vad cine ce treaba are cu tine! S
Am citit articolul si nu stiam la ce te referi, am urmarit cateva comentarii si am aflat ca trebuie sa citesc intai postarea anterioara, asta am si facut si asa se leaga lucrurile :))
Normal ca nu trebuie sa explici nimanui ce faci tu cu banii tai, daca ii tocai pe ai ei mai ziceam, dar asa? Pe mine ma enerveaza rau persoanele de genul care comenteaza aiurea…cum ti’am spus si in comentariul de la postarea anterioara, tipa e geloasa ca nu a primit in viata ei un cadou fara nicio ocazie, nu neaparat scump sau ieftin, nu a primit si cand vede la altii ii creste tensiunea si ii plesneste fierea in ficati:))
A, pai mine multa lume imi spune ca nu stiu pe ce lume traiesc, sau chestii de gen, se vede ca nu stii ce e aia munca, sau se vede ca nu ai nici o experienta de viata, etc….si, ma roog, de ff multe ori au dreptate, si eu nu ma supar. Pt ca in general daca cineva si-a luat din timpul lui sa imi spun amie ceva, inseamn a ca poate o avea si ala dreptatea lui, poate nu mereu exact in legatura cu mine asa ca persoana, dar legat de ceva ce oi fi facut care i-a adus aminte de ofurile lui personale pe care eu nu le-am luat in seama, pt ca eu de ex adesea sunt optimist si mereu uit ca unii oameni sunt mai pesimisti din fire, sau mereu sunt sigur ca altii sunt mult mai intelepti si mai educati si mai matui si experimentati decat mine si mi se intampla sa intru in panica cand observ uneoori ca nu e asa, mi se pare chiar ciudat ! Adica eu in general sunt atent la ce zic altii pt ca e posibil sa fi uitat eu o clauza sau un grup social minoritar de care nu am amintit sau vreo exceptie, sau am uitat sa pun in paranteza expresia, “cu exceptiile de rigoare”…mai ales daca ma exprim in grup larg, uneori uit sa ma exprim asa mai nuantat.
In legatura cu comunicatul salariului fiecaruia, cred ca e o chestie de cultura sociala. Adica de ex pana acum 2 ani in Norvegia veniturile si averea fiecarui om, gasibile daca cunoasteai numele si data de nastere, si judetul unde locuia, erau la liber pe Internet, numai de 2 ani s-a eliminat chestia asta. Dar pana acum 2 ani, in ziarele novegiene de cate ori se dadeau publice datele astea se anunta, “spionati-va vecinii, vedecti cu cat s-au imbogit in ultimul an !” Zau, nici nu e gluma, asa era. In Danemarca nu e la liber insa si acum se dezbate in revistele culturale daca e bine sa spui cat castigi sau nu, si dac asta e folositor sau nu grupului mai larg, si cat din asta are de a face sa nu para ca te lauzi, asa sa te dai mare, si aici cultura este impotriva acestei laude de sine, desi unii zic ca asta e chiar detrimental pt oamenii harnici si intreprinzatori, plus ca poate de fapt incuraja ideea de sa moara si capra vecinului. Dar asa la nivel statistic se dau in continuu publicitatii date destul de precise cat castiga un grup profesional oarecare, de exemplu, sau chiar recent a zis de ex strainii din UE de vest care lucreza in Danemarca castiga mai mult decat danezii, dar strainii din UE de est castiga mai putin, etc. Adica lumea totusi este informata. Plus desigur aicea nu exista saraci saraci asa real saraci, desi saracii din Danemarca sunt mai saraci decat saracii din Norvegia, iar bogatii din Norvegia sunt mai putini decat bogatii din Danemarca insa sunt mai bogati.
Insa daca era legat de comentariul cu portofelul, zau asta era un comentariu de pe un blog, este un comentariu din public, care ridica poate anumite probleme sociale, desi era poate formulat asa mai la per tu, dar nu cred ca era impotriva ta ca persoana, era asa poate impotriva incurajarii consumerismului de lux, era mai mult poate o atitudine politica, (la care are oricine dreptul daca nu incita la lucruri rele), si/sau un of personal, nu cred ca era chiar impotriva ta, si nu cred ca era cazul sa iei asta chiar asa de in serios, mai ales ca era un articol clar de reclama, si unii oameni sunt in general asa enervati de reclamele din mass media, si nu le mai suporta nici pe cele de calitate.
Romania are personaliate agrara. Gainile vecinului erau invidiate , studiate si, dupa aptitudini, blestemate. Mostenim din tata in fiu aceasta apucatura care ne face atata cinste.
Hehe, se spune ca incepi sa devii celebru cand apar “hater-ii” :)) Sa stii ca toti cei care scriu pe net au parte de portia lor de comentatori rautaciosi. Ca na, e foarte simplu sa judeci din spatele monitorului.
Am avut si eu partea mea de comentarii rautacioase – era pe vremea cand aveam trafic si imi placea sa fiu citita si cunoscuta. Mi-a trecut :)
Si pana la urma de ce te-a deranjat asa de tare comentariul acela? ;)
:)) Ha, ha, nici eu nu mai stiu de ce m-am simtit atinsa de acel comentariu. Mi-a trecut repede supararea. Nu stiu, probabil din cauza ca am cu soacra mea o relatie extraordinara si m-au enervat sfaturile, la fel cum m-a enervat si faptul ca trebuie sa dau explicatii cuiva in legatura cu banii mei sau cu alegerile mele. :)
Ciupercuta, eu tot nu inteleg de ce ti-a trecut, de ce scrii atat de rar? Ca doar lumea te cunoste, te apreciaza, te iubeste…
Pai nu mai simt nevoia sa exteriorizez. Prefer sa citesc ce scriu altii. E mult mai simplu ;)
Ooooo…Vienelaaaa :D Pai daca ai blog si NU ai comentatori fruntasi , care sa iti disece viata si sa iti faca patologia postarilor , sa iti adulmece orice cuvant si sa nu isi inchupie ca se pot caca cu aplomb in capul tau , aratand lumii ca sufera de diaree putacioasa verbala publicului larg , pai -parerea mea!- nu esti bloger…zau asa! :P
Io ma incadrez cu succesuri marete in aceasta categorie , taman datorita faptului ca am tastatura spurcata la vorba si ma desfasor dupa chipul si asemanarea mea. :P
Acum vo’ saptamana in urma am avut o ‘ntelijenta care s-a manifestat contradictoriu…plus inca una “jmeghera” foc care ma intreba daca nu cumva eram beata si dusa cu pluta cand m-am uitat la un film de desene animate ( o porcarie monumentala , in opinia persoanei) si inca am mai avut si tupeul porcesc sa recomand filmul si altora…nemernica si betiva de mine! :D
Deci , Vienela draga , vrei sa fi bloger cu state adanci , lasa lumea sa isi vomite frustrarea si amarul in spatiul alocat de tine comentariilor….Nu e frumos , pe bune , dar dupa aia dai cu mopul si le incuid usa in nas…definitiv. ;)
Eu una , chiar daca nu comentez constant la tine , te citesc cu mult drag si nu de putine ori am aflat despre lucruri tare interesante , de care nici nu aveam habar…
Iti doresc multe zile frumoase si …razi! Cand radem folosim mai putini muschi decat atunci cand suntem tristi….si rasul diminueaza ridurile… Iar tu esti un om cu un suflet frumos! :)
Am avut unul singur de felul ăsta, aşa că ne-am despărţit civilizat, nemaifrecventându-ne.
Preţul libertăţii de felul ăsta îl plătim cu toţii şi nu văd de ce trebuie să ne justificăm pentru asta.
Fiecare face ce vrea. Nu inteleg de ce ii intereseaza pe altii ce facem noi.
Mi s-a intamplat chiar cu mult, mult mai rau… Dar n-am vrut eu sa mai fac valuri. Poate candva, intr-o zi voi face publica chestiunea… sau poate nu…
Nu cred ca doamna sau domnisoara merita atatea randuri ;)