La pervazul rece, cu sufletul pustiu

Sufletul pustiu al femeii tresare bucuros? Poate că nu mereu. Marta stătea rezemată de pervazul rece. Privea pierdută în gânduri  oamenii care se îndreptau grăbiţi, probabil spre casă, cărând plase grele, nepăsători la forfota din jurul lor. Bărbaţii târau brazi grei, acoperiţi de zăpada care cădea necontenit. Copiii alergau voioşi, cu năsucurile îngheţate, împleticindu-se printre piciorele mămicilor obosite. Pe acestea le aştepta o seară grea.

Iuţeau pasul, trăgeau copiii neastâmpăraţi după ele. Știau că acasă aveau de pregătit masa pentru a doua zi. Probabil multe dintre gospodine aşteptau musafiri mâine. Probabil rude venite din alt oraş, pe care le vedeau doar de Crăciun. Poate colegi şi prieteni. Ori poate că aranjau masa doar pentru familiile lor.

Singură, a nimănui

Auzise ea, Marta, că mai toate colegele ei stăteau în noaptea asta treze. Le vedea cu ochii minții împăturind la sarmale și frământând la cozonaci. Poate şi preparând tot felul de prăjiturele. Toate erau măritate. Aveau motive să se bucure de venirea Crăciunului. Cumpăraseră cadouri pentru copii. Probabil globuleţe pentru brad. Era sigură că vorbiseră doar de reţete toată ziua.

Doar ea rămăsese singură, a nimănui, de când murise bunica. Nu mai avea pentru cine să gătească. Nici de ce să se bucure. Cel puţin aşa credeau unele dintre colegele clevetitoare. Le auzise spunând că nu are cine să o ia, că este urâtă şi închisă în sine. Una chiar a zis că este grasă, bătrână şi are ochelarii ca fundul de damigeană. O durea gândul că aveau dreptate. Devenise nepăsătoare. Nu se mai îngrijea şi nu mai avea prietene.

După mulţi ani de plâns mocnit şi gelozie sfâşietoare

Oare ce făcea în seara asta Tudor? El o făcuse să urască oamenii, să nu mai creadă în ei. Îndrepta măcar un gând răzleţ spre cea pe care o păcălise atâţia ani? O făcuse să aştepte un divorţ care nu mai venea. Se mai gândea din când în când la cea care îl iubise atât de mult? Îi dăruise cei mai frumoşi ani ai vieţii.

Marta îl așteptase să termine cu femeia pe care o luase de soţie doar pentru că îi făcuse un copil. Oare Tudor, în această seară magică, îşi ajuta nevasta în bucătărie? Și-l imagina prinzându-și nevasta de mijloc când trecea pe lânga ea. Poate furându-i un sărut scurt, cum făcea altădată cu Marta.

După mulţi ani de plâns mocnit şi gelozie sfâşietoare, după o scenă teribilă, se hotărâse să termine cu Tudor. El nu avea de gând să divorţeze. Din clipa aceea, Marta nu a mai fost ea însăşi.

*

Sufletul pustiu al Martei tresare bucuros

S-a înnoptat. Ninsoarea s-a oprit. Oraşul este plin de luminiţe. Sufletul pustiu al Martei tresare bucuros de hotărârea pe care femeia a luat-o. Mâine o va suna pe sora ei. Nu mai vorbiseră de când devenise amanta lui Tudor. O va invita la masă și la o bătaie cu zăpadă. Vor depăna amintiri din copilărie şi se vor bucura împreună de viaţă.

Sufletul pustiu al femeii tresare bucuros

Sufletul pustiu al femeii tresare bucuros.