La pervazul rece, cu sufletul pustiu. Sufletul pustiu al femeii tresare bucuros? Poate că nu mereu. Marta stătea rezemată de pervazul rece. Privea pierdută în gânduri oamenii care se îndreptau grăbiţi, probabil spre casă, cărând plase grele, nepăsători la forfota din jurul lor. Bărbaţii târau brazi grei, acoperiţi de zăpada care cădea necontenit. Copiii alergau voioşi, cu năsucurile îngheţate, împleticindu-se printre piciorele mămicilor obosite. Pe acestea le aştepta o seară grea.
Iuţeau pasul, trăgeau copiii neastâmpăraţi după ele. Știau că acasă aveau de pregătit masa pentru a doua zi. Probabil multe dintre gospodine aşteptau musafiri mâine. Probabil rude venite din alt oraş, pe care le vedeau doar de Crăciun. Poate colegi şi prieteni. Ori poate că aranjau masa doar pentru familiile lor.
Singură, a nimănui
Auzise ea, Marta, că mai toate colegele ei stăteau în noaptea asta treze. Le vedea cu ochii minții împăturind la sarmale și frământând la cozonaci. Poate şi preparând tot felul de prăjiturele. Toate erau măritate. Aveau motive să se bucure de venirea Crăciunului. Cumpăraseră cadouri pentru copii. Probabil globuleţe pentru brad. Era sigură că vorbiseră doar de reţete toată ziua.
Doar ea rămăsese singură, a nimănui, de când murise bunica. Nu mai avea pentru cine să gătească. Nici de ce să se bucure. Cel puţin aşa credeau unele dintre colegele clevetitoare. Le auzise spunând că nu are cine să o ia, că este urâtă şi închisă în sine. Una chiar a zis că este grasă, bătrână şi are ochelarii ca fundul de damigeană. O durea gândul că aveau dreptate. Devenise nepăsătoare. Nu se mai îngrijea şi nu mai avea prietene.
După mulţi ani de plâns mocnit şi gelozie sfâşietoare
Oare ce făcea în seara asta Tudor? El o făcuse să urască oamenii, să nu mai creadă în ei. Îndrepta măcar un gând răzleţ spre cea pe care o păcălise atâţia ani? O făcuse să aştepte un divorţ care nu mai venea. Se mai gândea din când în când la cea care îl iubise atât de mult? Îi dăruise cei mai frumoşi ani ai vieţii.
Marta îl așteptase să termine cu femeia pe care o luase de soţie doar pentru că îi făcuse un copil. Oare Tudor, în această seară magică, îşi ajuta nevasta în bucătărie? Și-l imagina prinzându-și nevasta de mijloc când trecea pe lânga ea. Poate furându-i un sărut scurt, cum făcea altădată cu Marta.
După mulţi ani de plâns mocnit şi gelozie sfâşietoare, după o scenă teribilă, se hotărâse să termine cu Tudor. El nu avea de gând să divorţeze. Din clipa aceea, Marta nu a mai fost ea însăşi.
S-a înnoptat. Ninsoarea s-a oprit. Oraşul este plin de luminiţe. Sufletul pustiu al femeii tresare bucuros de hotărârea pe care femeia a luat-o. Mâine o va suna pe sora ei. Nu mai vorbiseră de când devenise amanta lui Tudor. O va invita la masă și la o bătaie cu zăpadă. Vor depăna amintiri din copilărie şi se vor bucura împreună de viaţă.
Apuca-te de scris romane
:)) Dupa ce ies la pensie. ;)
Eu zic sa te apuci de acum. Stiu eu un editor bun de carti.
Ok. Aranjeaza cu el si iti dau comision. :))
Chiar ca-i frumoasa povestea! Si trista…
Eu am citit pe nerasuflate! Frumos dar trist!
Draga mea,ai un dar nativ .Putini il au.Apuca-te de scris!
ce fel de carti citesti de obicei ?? mi a placut articolul tau si ai si o imagine literara buna :)
Multumesc, Dan. Din pacate, sunt oameni care chiar se lasa coplesiti de tristete pana la a uita de ei.
Multumesc mult, Nicoleta.
Floarea draga, iti multumesc. Si scriu… aici. ))
De obicei citesc tot ce imi pica in mana, dar preferatele mele sunt SF-urile. In momentul asta am trei SF-uri incepute. :))
Multumesc.
SF-uri? :P Nu m-as fi gandit ca este genul tau literar preferat. Te-as fi vazut citind romane pariziene din secolul 19. :P asa mi te imaginam eu.
Textul de mai sus e chiar foarte bine scris asa ca, vorba cuiva de mai sus, apuca-te de scris romane, nu astepta pensia. :))
Insemnarea ta m-a trimis cu gandul imediat la un Craciun pe care un om (si, din pacate, nu sunt eu acela) il va petrece fara M. :(
Ce frumos, ai pus in randuri perioada mea favorita, multumesc :D … “copiii alergau voioşi, cu năsucurile îngheţate” :x oy!
m-ai prins daca era sa ghicesc inainte 100% SF era ultimul gen la care ma gandeam.
Biata Marta. Eu o inteleg…
de unde le iei şi cum le spui aşa frumos ?
Nu am mai citit un asemenea roman de 20 de ani, poate mai mult… :))
Mai capat experienta scriind pe blog timp de 20 de ani, apoi, cu pensia in buzunar, ma retrag intr-un varf de munte si scriu pana la sfarsit. :))
Imi pare rau, nu m-am gandit ca te-ar putea atinge in vreun fel povestioara asta.
Doar pentru a mai racori un pic atmosfera incinsa de soare. ;)
Voi vorbiti serios? Doar pentru ca nu scriu despre martieni las impresia ca sunt departe de SF? :))
Si eu o inteleg. Probabil orice femeie care a suferit din dragoste intelege…
Nici eu nu stiu de unde vin asemenea idei…
Multumesc.