Vinerea Mare a început cum nu se putea mai bine. Soare, căldură, cafea… Între două glume despre pregătiri pentru sărbătoarea de Paști am făcut ordine prin casă și m-am jucat cu pisicuțele. Apoi am ieșit cu Bruno la o scurtă plimbare. M-am întors acasă cu sufletul otrăvit. Creștini? Săptămâna Mare? Să fim mai buni? Suntem pe naiba! Nu îmi e teamă de bombe și de teroriști cât îmi este de românii îmbuibați de ură. Nu înțeleg cu ce se hrănesc de le iese răutatea prin toți porii. Am rămas blocată, incapabilă să scot măcar un cuvânt. Nu mai pot! Vreau în plm o altă planetă pe care să locuiesc! Îmi simt sufletul otrăvit!

Povestea, spusă chiar de Bruno:

Am ieșit cu mami la o scurtă plimbare. Pe trotuar, la 3 metri de un bloc, m-am oprit să ciugulesc un fir de iarbă. Un bărbat de la parter a scos capul pe geam și i-a spus lui mami încet, dar amenințător:
-De ce nu vă duceți cu el în altă parte să își facă nevoile? O să pun otravă și o să plângeți după el!
Rețineți, nu făceam decât să mușc un fir de iarbă. În plus, mami are permanent la ea pungi și îmi adună mizeriile.

Încep să mă conving că animalele, așa fiare cum le cred unii, sunt mai bune decât oamenii…

oamenii sunt rai