Există lucruri despre care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează- se spune că aceste vorbe ar fi fost rostite de Albert Einstein. Despre Gabriel toată lumea ştia că nu îşi va putea depăşi condiţia, că nenorocul îşi pusese deja amprenta hidoasă pe viaţa lui. Crescut într-o familie dezorganizată, cu un tată prea moale şi o mamă căzută în patima băuturii, Gabi ştia că nu va putea trece peste piedicile ce i se iveau în cale, peste prejudecăţile celor din jur, care îl priveau deja ca pe un ratat, deşi nu avea decât 16 ani.

Renunţase la şcoală de doi ani, atunci când înţelesese că părinţii nu îl puteau ajuta cu nimic, că nu se vor schimba niciodată. Îşi căutase un serviciu, dar cu opt clase era greu de găsit. Făcea diverse treburi mărunte prin vecini, pentru a-şi câştiga pâinea. Nu spera la mai mult. Aripile îi fuseseră smulse înainte chiar de a fi zburat măcar o dată. Era mulţumit atunci când reuşea să îşi hrănească părinţii şi să îşi cumpere o pereche de tenişi, pentru a-i înlocui pe cei sparţi în talpă. Nimeni nu îl încurajase vreodată, nimeni nu îi spusese că are un suflet de aur, un caracter frumos şi o minte organizată.

Cea care a văzut dincolo de aparenţe a fost Ioana. Era profesoară la un liceu din localitate şi l-a cunoscut pe Gabi atunci când a avut nevoie de un om care să îi repare gardul. La prânz, când soarele ardea prea tare, se ascundeau în foişor cu o limonadă în faţă şi discutau. A remarcat imediat că tânărul bărbat, acum în vârsta de 21 de ani, avea un vocabular restrâns, dar idei bine conturate, că era vesel, optimist şi curajos, dar conştient că fără ajutor ar fi rămas mereu copilul “beţivei”.

Au rămas prieteni, chiar dacă diferenţele dintre ei erau mari şi lumea o privea cu milă. A trecut nepăsătoare peste clevetelile vecinilor, peste atenţionările prietenilor, peste supărările familiei. Îl iubea pe Gabi, credea în el şi îi oferea umărul ei puternic. La început îi scria bilete şi scrisori pe care el nu le putea înţelege, din cauza diferenţelor mari dintre ei. Nu s-au dat bătuţi. Au început de jos şi au urcat necontenit, sprijinindu-se unul de celălalt. Gabi a terminat liceul, şi-a găsit un loc de muncă şi a cerut-o în căsătorie pe scumpa lui Ioana, cea care îi oferise o nouă pereche de aripi.

Scara pe care urcau avea tot mai multe trepte, iar paşii lor erau tot mai fermi. Înregistrând succes după succes, Gabi şi Ioana intrau într-o altă lume, o lume în care nu conta de unde vii, ci doar cine erai în acel moment, o lume în care luptau zi de zi pentru a deveni mai buni. Fuseseră clădiţi din cioburi, din granule de durere şi curaj, de revoltă şi speranţă. Tot sub formă de granule venea şi succesul. Se îndreptau spre fericirea de a fi realizat mai multe decât ar fi putut visa. În jurul lor se răspândea, puternic şi discret în acelaşi timp, parfumul nisipului atins de sare din marea ce le era vecină.

 

valul vietii

 Erau ca două particule de nisip pe toată marea vieţii. Minusculi şi neînsemnaţi, dorindu-şi din răsputeri să lupte cu valurile potrivnice. Uneori erau anuncaţi pe uscat, în bătaia soarelui alb, necruţător, dar se zbăteau stând lipiţi unul de altul şi reuşeau întotdeauna să se întoarcă în mare, la adăpost de primejdii. Probabil că îi stimula şi parfumul picant floral pe care îl folosea Ioana, cea care a crezut într-un viitor luminos alături de un bărbat rătăcit pe plaja vieţii, fără umbreluţă şi fără ancoră. Paris Hilton Tease, parfum ale cărui note de vârf conţin bergamotă, piersică albă şi măr roşu, cu note de mijloc florale şi având ca note de bază lemn blond, nisip cald şi ambră, le amintea mereu că sunt puternici, că împreună pot domina voinţa mării.

Succesul vine doar dacă ţi-l doreşti cu ardoare şi dacă lupţi necontenit pentru el. 

paris hilton tease