Aveam în sufragerie o masă imensă, din lemn masiv. Cu siguranţă ştiţi despre ce vorbesc. Se putea prelungi, devenind astfel utilă pentru 12 persoane. Îmi ocupa mult spaţiu şi o foloseam de două ori pe an. Aşa că într-o zi, acum câţiva ani,  m-am decis şi am renunţat la ea.  Imediat după ce am dat-o de pomană, ca în oricare altă lege a lui Murphy, s-a întâmplat să am nevoie de ea. Noroc că nici masa din bucătărie nu este tocmai micuţă. Totuşi, nu îmi pare rău. Nu cred că renteaza să ţii ‘nşpe ani o masă care îţi ocupă o treime din cameră doar pentru o zi în care îţi este necesară.

Acum prefer să am o masa micuţă, de cafea, care poate fi mutată din loc în loc fără efort şi care nu ocupă mult spatiu. Am văzut la Bogdana o astfel de măsuţă şi m-am îndrăgostit de ea. Sub geamul care ţine loc de tăblie (sau cum se numeşte) au pus bucăţele de sticlă colorată, cioburi de porţelan, diverse chestii interesante, care atrag privirile. Stau cuminti pe un “pat” de spumă poliuretanică (parcă). În mijloc tronează un ceas drăguţ.

 

 

 

 

Răscolind Pinterest-ul, am dat peste o poză care mi-a amintit de măsuţa Bogdanei. Şi cum Ionuţ are o mulţime de CD-uri pe care nu le mai foloseşte, mă gândesc să le rup bucăţele, să sparg şi câteva farfurii deosebite, poate chiar şi o oglindă, pentru a avea materialele pregătite. Ştiu că atunci când îşi vor termina de renovat şi mobilat apartamentul, Bogdana şi soţul ei mă vor ajuta să îmi fac măsuţa visată. Bine-nţeles că nu o vreau atât de sclipitoare. Poza este doar pentru exemplificare, pentru a vă arăta cum s-ar prezenta cu bucăţele de CD-uri.

 

 

Văzusem la cineva o măsuţă asemănătoare cu a Bogdanei. Sub geam avea expuse câteva statuete drăguţe şi stilete din nu ştiu ce epocă. Mie mi-ar plăcea să am sub geam o carte veche, îngălbenită de vreme, legată în piele (de unde să o iau?), nişte obiecte artizanale, vreo imitaţie de papirus (cum se face?), poate şi nişte mici floricele uscate… Alte idei?