Cât de greu îi este omului care ajunge să fie străin în propria familie? Oare conştientizează faptul că fără familie va fi singur pe lume? Despre omul la care mă gândesc când îmi pun aceste întrebări aţi mai aflat câte ceva citindu-mi blogul. A fost mereu fiul cel mic şi răsfăţat al familiei, a primit întotdeauna mai mult decât merita şi a juns să creadă că totul i se cuvine doar lui, chiar dacă nu ridică un pai. Munca i s-a părut mereu prea grea, aşa că a învăţat să o ocolească. În schimb, s-a ataşat grozav de băutură. Şi cum băutura costă, omul nostru a învăţat să ceară familiei banii necesari.
Când familia a rămas fără venituri şi a luat drumul străinătăţii, tânărul a căutat noi modalităţi de a face rost de bani. Fusese bine educat, nu ştia să fure. În capul lui, însuşirea bunurilor materiale agonisite de membrii familiei nu se numea furt, aşa că s-a servit fără teamă şi fără ruşine, până când a golit casa. Ultimele zvonuri care mi-au ajuns la urechi spuneau că ar fi scos până şi duşumeaua, parcă pentru a pregăti terenul de arătura de toamnă. Sigur că supărarea familiei a fost fără margini. Au trecut cu vederea faptul că nu i-a plăcut munca, faptul că a mai luat din casă câte un pachet de cafea, un bibelou sau chiar lucruri mai scumpe.
Îmi amintesc de ziua în care, cu primii bani câştigati din afacere, această familie a cumpărat un aparat de aer conditionat inverter, îmi amintesc de mândria şi fericirea lor din acea zi. Era prima vară în care copilul nu mai făcea băşicuţe la ceafă din cauza căldurii, prima dată când nu mai plângea nervos, prima dată când puteau dormi în paturi, nu pe jos, prima dată când se puteau întoarce din canicula de afară fără griji, ştiind că în casă îi aşteapta o oază de răcoare.
Dar când afli că din casa ta nu au mai rămas decât pereţii, uşile şi ferestrele, parcă dispar şi mila, şi răbdarea, şi toleranţa, şi tot. Până şi acel aparat de aer condiţionat le-a fost vândut! Fără să mai stea pe gânduri, familia acest om-neom l-a dat în judecată, cerând să fie evacuat din casă. S-au dus respectul şi iubirea familei care îl ajuta să supravieţuiască în această lume, s-a dus şi moştenirea la care probabil visa în secret.
Să îţi fie milă de un asemenea om? Nu, în nici un caz! Să te întrebi dacă regretă? E pierdere de timp! Să te gândeşti că îi va fi greu să supravieţuiască? El s-a gândit vreo clipă, pe vremea când vindea lucrurile agonisite de alţii?
Bravo ţie! Mie nu mi-e aşa uşor…
Nu iti este usor sa ce?
off…. :(
daaa… :(
Mostenirea nu s-a dus. In tarile noastre vecine si prietene, nu conteaza ce pui in testament. E profund atacabil… Adica tu poti sa vrei sa nu mosteneasca pramatia banul si tot degeaba, are dreptul legal si daca da contesta testamentul…castiga.
Doi la mana, omul ala e bolnav. Ii trebuia o bataie zdravana si apoi nitel ajutor. Sa-l dea afara nu rezolva nimic. Intai ca atunci cand le va trece furia se vor simti tot ei vinovat. Apoi fiindca si din afara casei el ii poate tortura pe cand ei nu-l mai controleaza. Eu sa fi fost fi-miu si sa fi fost adult… ma refulam cu ceva pumni in gura si apoi cu divers santaj (gen parnaie) procedam la re-educare. Nu-l aruncam afara. Ca-i al meu si daca e iesit bou e vina mea. Asadar vedea psihiatrie la “maica mare” pe sectie (stii ce repede se face lumea “bine” si lasa viciile cand vede ce nasol e acolo? :D) si apoi punea frumos tot ce-a luat la loc muncind…in slujba mea… Ce n-are tac-su gard la casa? N-are tac-su’ de schimbat tevi si faianta? Are! Poate vrea si ma-sa sa-i repare masina de cusut, nu?
Evident daca individul are 40 de ani nu merge varianta de mai sus, dar oamenii au fost orbi de nu au vazut cum decade pana la varsta asta? Ca daca da si-au tolerat sau le-a fost indiferent…deh, isi cam merita soarta. Daca tipul e pusti de 20 si ceva – 30 si ceva… re-educare fortata. Nu abandon.
Are vreo 30 de ani… Problema este ca maica-sa nu mai are nici masina de cusut, nici frigider, nici nimic. Bine ca nu i-a vandut si usa de la casa…
L-au tolerat, apoi nu au reusit sa se mai inteleaga cu el. Fortati de problemele lor, au plecat toti afara sa castige bani, fara sa se mai gandeasca si la el, lasand idiotul cu cheile pe mana…
Mai, nu ei l-au crescut? Ca doar nu s-a transformat ca printesu’ peste noapte? :) Hehehe ma simt ca dragonul din castel, afara tuna, fulgera, trazneste si e intuneric si eu dau sfaturi intelepte despre mocofani :)). Ma rog, s-ar putea sa-mi treaca filozofia daca zboara geamul luat de vant :))
Am vazut pe fb, atunci cand a anuntat Kadia ca e prapad la voi. :))
Sigur ca ei l-au crescut, l-au rasfatat, i-au permis prea multe si apoi nu au stiut cum sa il potoleasca. E greu si de batut, ca l-au indopat bine, e ditamai animalul. :))
E prapad peste tot pare-se. Si Florin (Ninu) zicea acelasi lucru din Germania. Cred ca e toata europa de nord si de vest. Parca asa si scriau la meteo.
off topic, despre ce prapad e vorba ? La copenhaga e soare, si cf mass mediei studentele fac plaja topless prin cimitire, (ultima moda urbana locala)…plus mass media intreaba lumea, inclusiv turistii, daca ei cred ca asta e ceva potrivit, cf starea vremii, sau, dimpotriva o fi un semn ca vine vreun prapad…pana una alta raspunsurile sunt 50- 50 %, indiferent de sex, sau origine nationala, desi vad ca totusi au intrebat mai mult lume de origine culturala euroatlantic protestanta, ca era vorba totusi de cimitire reformate
Pai au fost niste furtuni mari in cateva locuri din Europa. Din alea cu rupt copaci. A fost haios ca au fost sincrone si ne-am intalnit pe FB chibitzand ce se intampla.
Din pacate e povestea mult prea trista a multor familii de romani. In lumea civilizata, copiii sunt responsabilizati de foarte mici, si, oricat de bogati ar fi, tot fac munca voluntara un timp in conditii grele sa nu creada cumva ca li se cuvine neconditionat tot ce au.
Din pacate, nu pot decat sa iti dau dreptate. Obisnuim sa ii cocolosim prea mult, apoi nu stim cum sa ii aducem pe calea cea dreapta. :(
Oamenii se impart in doua foarte mari categorii: cei care-si merita soarta si cei normali.
Ei bine, el isi merita soarta.
Asa spun si eu, desi am banuiala ca are si familia partea ei de contrbutie la soarta lui, pentru ca nu a inabusit din fasa aceste porniri, pentru ca l-au cocolosit si i-au permis sa traiasca din banii lor. Cand omul nu castiga bani, nici nu le cunoaste valoarea…
Co-rect! Nici nu mai am ce adauga.
Asta e problema tipica de proaspat imbogatiti/rasariti. In familiile ceva mai vechi, unde au avut parte de beleaua asta cu vreun mocofan (sau mai multi) pentru una sau doua generatii, nu se mai intampla. Chiar daca propriu-zis nu “castiga banii”, nici nu ii risipesc. In final daca e sa cuantifici:
(1) ei nu l-au educat/responsabilizat
(2) l-au lasat de nebun desi stiau ca e asa
(3) i-au dat chei.
–> de ce se mira? In final eu zic ca nici o sansa cu judecata. Omul era in casa lui, nu? :)
uite ca am impresia ca aceia care erau de acord ca studentele sa faca plaja topless si in bikini thong in cimitire, nu erau de acord cu aceasta impartire propusa de tine in legatura cu oamenii decedati, deoarece ziceau si ca isi merita soarta sa fie paziti de fete dezbracate daca au decedat asa in mod nesabuit, suparandu-si prietenii si rudele, dar in acelasi timp ziceau si ca asta se intampla pt ca au fost normali deoarece au decedat asa cum face mai toata lumea…numai aia care nu erau de acord ziceau asa ca tine, ca acei oameni fiind decedati normali nu merita asa o soarta
De ce in general baietii fac asta?
Fiindca noi suntem genetic mai inclinati spre excese, mai putin tematori de consecinte si mai egoisti (daca nu avem pe cineva la care chiar sa tinem si de care sa ne pese). De asemenea majoritatea nu dam doi bani pe gura lumii.
nu as generaliza sau extrapola chiar atat de rapid niste posibile tendinte culturale est ue pagane sau ortodoxe non reformata la restul barbatilor catolici si protestanti si musulmani ai lumii, atunci cand m-as aventura sa compar barbatii cu femeile…exista totusi niste nuante posibil statistic importante, desi poate nu fff strict de baza la nivel de specie biologica, dar totusi suntem oameni, deci ramane de vazut, cred eu, si pe culturi si civilizatii, primele fiind posibil corelate cu factorii de disinhibitie, iar civilizatiile cu factorii posibil inhibitori, dupa parerea mea personala recenta
Pai nici nu ma gandeam la zestrea culturala, eu descriam barbatul “tipic” uman. Pe motive hormonale si sociale noi suntem potential mai daunatori familiei decat doamnele.
In plus, umanul in chestiune e probabil est european ortodox.
Poate pentru ca fetele sunt mai responsabile sau probabil pentru ca nici un tata nu isi poate rasfata fata asa cum iti rasfata o mama baiatul. ;)
Ai fi uimita sa vezi ca sunt si tati asa…
Cat despre mame de baieti…eu nu ma includ :)))))). Serios!
parca a fost un show la tvr si cu o femeie, ioana tufaru, fiica lui anda calugareanu…desi nu vreau sa zic ca neaparat alcoolismul era de vina in acel caz specific, doar voiam sa zic ca e posibil sa se intample si la femei…impresia din comentariul de mai sus e posibil sa fie generata de o posibila parere ca se pare ca alcoolismul la femei avand consecinte posibil mai grave pt ele decat pt societate poate, desi nu stiu exact cat de adevarat e asta sau cat e doar datorita nr absolute mai mici de femei alcoolice decat de barbati alcoolici, si chiar daca efectele negative sociale sunt mai mari in cazul femmeilor, per total tot ies mai mici decat in cazul barbatilor
Nu stiu rezolvarea la asemenea problema, dar cred ca o parte din vina o au parintii. De mic i se formeaza caracterul copilului. Am mai auzit pe unii, e doar un copil n-ai ce-i face, nu intelege. Ba din contra, intelege foarte bine si daca il lasi de mic, permitandu-i orice ajunge mare ca un din asta din povestea ta. E trist ce se intampla, dar totul porneste de la educatia de acasa. Nu stiu ce mama voi fi eu, insa am tot respectul pentru parintii mei. Sunt cei mai buni pe care putea sa mi-i dea Dumnezeu, iar mama, mama e ingerul meu, sursa mea de viata. Nu m-au batut atunci cand faceam nazbatii ca orice copil, ci m-au facut sa inteleg ce e bine si ce nu este, sa disting binele de rau.
Pacat de parinti, caci ajung la un moment in care nici ei nu mai pot, insa pe langa probemele lor mai au si asa povara.
Si eu cred ca si parintii au o parte din vina. Uneori, oricat de mult ai iubi un om, trebuie sa-l mai lasi si pe el sa se descurce singur si asta de mic. Daca tu, ca si parinte, ii rezolvi copilului tau toate problemele, nu poti sa te plangi dup-aia ca vai, nu e responsabil si mai stiu eu ce din astea.
Uite, Vienela, i-am citit şi lui Mihnea. Şi să vezi tu ce discuţie s-a stârnit la noi. Băiatul a rămas pe gânduri. Cu frumoasa ta poveste, am mai pus o cărămidă la educaţia fiului nostru. Impresionant ai scris! O seara frumoasă!
Cum il cresti asa il ai. Nu inseamna ca parintii celor care ajung asa l-au crescut rau doar fiindca asa au vrut ei, ci pentru ca nu au stiut CUM SA O FACA mai bine.
Eh…e de preferat să fie cât mai departe de noi povestea asta. Dar nu e departe de mine, deloc. Nu în forma asta, desigur…dar tot despre un fiu e vorba, şi-o mamă de 88 de ani, bunică-mea. Fiul e fratele mamei mele. Nu i-a vândut nimic din casă, căci casa a devenit a lui. Dar se roagă să moară mai repede. Nu moare încă, fiindcă maică-mea s-a mutat acolo, spre nefericirea lui. În fine…nu mai zic. Ce e de zis, când ai un fiu ca el. Numai ea ştie, sărăcuţa, ce-o fi în sufletul ei. Of..
E de blamat ce a făcut şi merită trimis să se descurce pe cont propriu, dar … rădăcina e educaţia primită când a fost mic.
ai venit la fix cu aerul conditionat :)
Ce spirit de observatie are mixy ;) :)