Cât de greu îi este omului care ajunge să fie străin în propria familie? Oare conştientizează faptul că fără familie va fi singur pe lume? Despre omul la care mă gândesc când îmi pun aceste întrebări aţi mai aflat câte ceva citindu-mi blogul. A fost mereu fiul cel mic şi răsfăţat al familiei, a primit întotdeauna mai mult decât merita şi a juns să creadă că totul i se cuvine doar lui, chiar dacă nu ridică un pai. Munca i s-a părut mereu prea grea, aşa că a învăţat să o ocolească. În schimb, s-a ataşat grozav de băutură. Şi cum băutura costă, omul nostru a învăţat să ceară familiei banii necesari.

Când familia a rămas fără venituri şi a luat drumul străinătăţii, tânărul a căutat noi modalităţi de a face rost de bani. Fusese bine educat, nu ştia să fure. În capul lui, însuşirea bunurilor materiale agonisite de membrii familiei nu se numea furt, aşa că s-a servit fără teamă şi fără ruşine, până când a golit casa. Ultimele zvonuri care mi-au ajuns la urechi spuneau că ar fi scos până şi duşumeaua, parcă pentru a pregăti terenul de arătura de toamnă. Sigur că supărarea familiei a fost fără margini. Au trecut cu vederea faptul că nu i-a plăcut munca, faptul că a mai luat din casă câte un pachet de cafea, un bibelou sau chiar lucruri mai scumpe.

Îmi amintesc de ziua în care, cu primii bani câştigati din afacere, această familie a cumpărat un aparat de aer conditionat inverter, îmi amintesc de mândria şi fericirea lor din acea zi. Era prima vară în care copilul nu mai făcea băşicuţe la ceafă din cauza căldurii, prima dată când nu mai plângea nervos, prima dată când puteau dormi în paturi, nu pe jos, prima dată când se puteau întoarce din canicula de afară fără griji, ştiind că în casă îi aşteapta o oază de răcoare.

Dar când afli că din casa ta nu au mai rămas decât pereţii, uşile şi ferestrele, parcă dispar şi mila, şi răbdarea, şi toleranţa, şi tot. Până şi acel aparat de aer condiţionat le-a fost vândut! Fără să mai stea pe gânduri, familia acest om-neom l-a dat în judecată, cerând să fie evacuat din casă. S-au dus respectul şi iubirea familei care îl ajuta să supravieţuiască în această lume, s-a dus şi moştenirea la care probabil visa în secret.

Să îţi fie milă de un asemenea om? Nu, în nici un caz! Să te întrebi dacă regretă? E pierdere de timp! Să te gândeşti că îi va fi greu să supravieţuiască? El s-a gândit vreo clipă, pe vremea când vindea lucrurile agonisite de alţii?