Ştii cumva unde se găsesc biblii de vânzare?

Ne-am întâlnit de vreo două ori, cu câţiva ani în urmă. O fată simplă, cochetă, veselă, parcă nu prea dornică să lege noi prietenii, dar nici sălbatică, să le evite. Ştiam că este prietenă cu sora mea şi asta îmi era de ajuns. M-a frapat în ziua când am găsit-o la muncă stând pe un scaun comod, directorial, cu biblia în mână. Citea din cartea sfântă şi zâmbea îngereşte. I-am zâmbit şi eu, nu chiar serafic. Ştii cumva unde se găsesc Biblii de vanzare? m-a întrebat când a văzut cum privirea îmi alunecă pe coperta roasă, învechită prematur. Nu, pe atunci nu ştiam, ba chiar îmi imaginam că este de datoria preoţilor, a propovăduitorilor, a celor ce vor să transmită cuvintele sfinte să ofere credincioşilor biblii.

Cu câteva zile în urmă m-a căutat. Nu ştiu dacă între timp aflase unde se găsesc biblii de vânzare. Cert este că îşi dorea să o ajut să îşi facă blog. Cum eu rar refuz pe cineva, mai ales dacă este recomandat de sora mea, m-am grăbit să îi vin fetei în ajutor. Mă pot lăuda în acest moment că am la activ peste zece bloguri deschise pentru alte persoane. Nu citesc biblii, nu fac pe sfânta, însă îmi creşte inima când ajut oamenii, când le ofer mici bucurii, fie ele materiale sau de alt soi. Prietena surorii mele are un blog nou-nouţ acum, frumos aranjat şi pregătit să îi primească fiecare cuvânt. Să vă mai povestesc despre ce scrie în primul său articol de pe blog sau aţi ghicit deja?

Nu aş putea spune că am fost surprinsă văzând că a aşternut diverse învăţături creştine, aşa cum le percepe ea şi cum i se pare că ar trebui înţelese pentru ca lumea în care trăim să fie mai bună, sufletul uman să fie mai puţin păcătos şi spiritualul să fie mai presus de material. A presărat printre aceste învăţături citate din biblie, ca pentru a adeveri faptul că nu vrea nici ea să fie sau să pară sfântă, ci doar să ducă mai departe cuvintele sfinţilor, aşa cum le-a învăţat din carte. Sunt convinsă că nu voi găsi timpul necesar pentru a citi tot ceea ce va scrie pe blog, însă ma bucur că el va exista şi va putea fi de folos celor ce îşi caută învăţătura sau alinarea.

Cumva, am senzaţia că intuiţia continuă să îmi stea alături şi să mă ghideze de fiecare dată. Oamenii cărora le-am făcut bloguri nu scriu (deocamdată) pe bani, nu participă la concursuri blogosferice, nu caută succesul efemer, nu se ceartă cu nimeni, nu deranjează pe nimeni, ci vor doar să îşi aştearnă gândurile, să îşi lămurească anumite lucruri, să arate lumii că există şi poate să îşi găsească prieteni printre cei care gândesc la fel sau au aceleaşi pasiuni, fie ele şi citatele din biblii. Au fost şi persoane pe care le-am refuzat când m-au rugat să le fac blog, dar numai două şi asta după ce am văzut că pe facebook se certau cu toată lumea, căutau scandal din orice şi vorbeau ca la uşa cortului. Asta nu înseamnă că nu îşi vor face, dar măcar am mulţumirea de a nu fi contribuit cu nimic. :)