Stele care pier – o poveste despre baterii reîncărcabile. O poveste imaginară, așa cum sunt toate din această categorie de blog. Sper să vă placă. Pe mine m-a amuzat ideea de a scrie în acest fel despre 2 baterii reîncărcabile. Poveste despre baterii reîncărcabile.
Erau două. Identice. Argintii și reci. Le-am răpit de lângă mama lor printr-un vicleșug. Le-am strâns în pumn. Consideram pe atunci că doar căldura mâinilor mele ar putea să le trezească la viață. Apoi să le facă să nască alte și alte vieți. Așa sunt stelele. Au puterea de a însufleți neființa doar întinzându-și razele albe spre ținta aleasă.
Bateriile reîncărcabile nu mi-au înșelat așteptările
Din plasma lor, ca o explozie neașteptată, a răsărit de multe ori lumina unei noi idei, a unei noi povești, a unei noi vieți. Le mulțumeam de fiecare dată. Erau nopți când adormeam zâmbind mulțumită la gândul că două stele veghează asupră-mi. Stele care pier.
Într-o zi, mama lor mi-a bătut la ușă. Mi-a cerut să îi dau stele înapoi. Nu putea trăi fără ele. Nici viața mea nu mai este la fel de când le-am lăsat să plece. Cine îmi va mai însufleți neființa? De unde vor mai răsări noi vieți de poveste? Agățate în cer, sunt două stele care pier.
Aici, pe pământ, în casa mea, se stinge de plictiseală un Nikon rămas fără baterii. Două baterii. Reîncărcabile. Identice. Argintii și reci. S-au întors acolo unde le era locul. La sora mea. Ea nu are un Nikon care să plângă de dorul stelelor care pier. Eu nu mai pot face poze până nu răpesc alte două stele. Stele care nu pier.
Povestea imaginară se mută în realitate. Mi-am cumpărat baterii reîncărcabile și încărcător, ca să nu mai plâng pe la ușa surorii mele.
Cad stele de pe cerul meu. Dar altele rămân sus, vizibile și uimitor de frumoase. Despre cele mai strălucitoare stele puteți citi aici. Este un articol foarte interesant despre stele reale, care împodobesc cerul seară de seară.
Frumos scris! La mai multe astfel de gânduri :)