Stăpânii universului – cuvinte inventate
Stăpânii universului cuvinte inventate. În iarmaroc era zarvă mare. Oamenii treceau agitați prin mulțime, aruncându-și ochii în toate părțile. Mulți nici nu știau ce caută. Păreau dezorientați, de parcă abia căzuseră din caneluridă și comercianții profitau de amețeala lor. Le furau câte un vis, o idee, o speranță, cu gândul de a le vinde mai târziu ca pe jumătăți pline ale unui pahar închipuit. Aceste exasperanțe aveau mare căutare în iarmaroc, prețul lor creștea de la o oră la alta, iar mușterii erau destui.
Într-un colț, un bătrân decrepit vorbea necontenit, pentru cine dorea să îl asculte. Sau poate pentru el însuși. Printre accese de tuse și mormăieli de neînțeles, le explica trecătorilor că nu contează dacă vezi partea plină a paharului sau pe cea goală. Important este să știi cât a mai rămas în sticla de iarnarcotic și cât văztuneric poți prinde când sorbi din lichidul călduț.
Lângă bătrân se opri un asigurmand roșu în obraji, cu o căciulă din blană de curcosaur așezată neglijent pe vârful țestei atinse de calviție. Avea în mână o lamă lungă și ascuțită, cu care tăia din când în când din bucata de poșetalon ascunsă în buzunar. Îi oferi și bătrânului o felie, deși nu părea, după chip, să fie prea darnic din fire.
Corolarma stârnită când bătrânul întinse mâna să apuce felia era fără precedent. Toate privirile se întoarseră emoționate spre colțul iarmarocului. O pârâitură grozavă rupse vraja ce plutea peste iarmaroc. Un psiriduș apărut de niciunde deschise cartea magică la pagina 2014 și porni să îngâne o incantație surdă, chemând insistent un dezmâț. Bătrânul rămase cu felia în aer, încremenit într-un timp încărcat de iubilură.
Ceremonia ad-hoc a făcut ca, la chemarea psiridușului, un olimpotab plin cu dezmâți să pogoare din cerul gri-petrol. Înfiorarea a cuprins întregul iarmaroc. Toți se întrebau dacă au înțeles bine ce doresc dezmâții, dacă vor mai primi pe viitor exasperanțe și iarnarcoticul fără de care nici un vis nu era posibil.
Nu, nu chiar toți. Printre cei din târg erau și persoane care sperau să se termine cu aceste vrăji, viața să revină la normal și văztunericul să alunge spaimele ancestrale produse de aberațiile din vienelar. Dar așa ceva nu mai era posibil. Dezmâții erau stăpânii iarmarocului, stăpânii iarnarcoticului, stăpânii universului!
Prima duzină de cuvinte din noul an, începută în forță, a adus în lumina iarmarocului blogosferic o mulțime de dezmâții gata de joacă, gata să prindă în pumn cuvinte inventate.
Stăpânii universului – cuvinte inventate. Dacă vă place jocul, sunteți invitații mei. Trebuie doar să compuneți un text folosind cele 12 cuvinte în ordinea care vă convine, pe o temă aleasă de voi sau chiar fără o temă anume.
te-am prins! te-am prins psiriduş ce eşti! :)) erai cu alonda lu ivero în cap sau cel puţin cu scăunelul şi motanul rămase de la revelion. este?
măi Vienelă ce creezi vremuri vienelare, eliberează oamenii din văztuneric şi dă-le tot ce vor să se simtă iarăşi liberi. ai ţesut o poveste din vremuri de altă dată când fantasticul îşi făcea simţită prezenţa în lumea pământenilor…
Doamne, ce de dezmâți pe la tine! Super ideea cu pagina 2014.Ooare ce scria in ea pentru mine?
Ce bine ar fi dacă ar fi adevărat! Vis din vraja cuvântului să stăpânească lumea, iar visul să fie mereu bun! :)
Până la urmă cineva tot a împuşcat curcosaurul. Eu m-am chinuit să-i fac de petrecanie în două poveşti şi uite-l căciulă la tine! Mi-a plăcut enorm ideea cu pagina 2014.
Mai degrabă stăpânii cuvintelor!:)
Dezmâți? Asa am ajuns? :)))) ooookkkkk
eeee…m-a distrat postul tau…cel putin partea cu dezmatii…:)))
e de rasul lumii articolul tau…m-am amuzat cu lacrimi:))))
M-am conformat greu, limitărilor impuse.
Ideea cu duzina asta seamănă umpic cu a vinde blana curcozaurilui din pădure. De obicei comportă riscuri dar nu e cazul tău să te apuci de ceva şi să nu-ţi iasă. Şi ţi-a ieşit chiar foarte bine.
tare povestea. la inceput am crezut ca sunt cine stie ce regionalisme :))))
Acum am ajuns şi eu în iarmaroc. Chiar nu ştiu ce să fac! Să refuz sticla de iarnacotic sau să înalţ vise…
la mine vienelar inseamna minunat, asta mi-a inspirat mie. Superba ideea cu vrajile :)
Te pup!
Iarmarocul tău e plin de culoare! Aş vrea şi eu un pic de iarnacotic pentru a declanşa visele… Îmi place mult ideea ta!
O duminică faină! :)
Apocalipsa după dezmâți. Par cămă simt ne voitsă încalec pe-un CurcosauRebel, să îmbrac haina de teutont incurabil și să scap iarmatrocul de intruși.
Pentru că văz tuneric și simț monstruos!
Cu niste cuvinte ciudatele, tu ai facut o frumoasa povestioara! Mi-a placut foarte mult, iar cuvantul “psiridus” e genial! :)
Ca la …nebuni, ca să zic așa :-)
Tot la pagina 2014 mi s-a oprit și mie gândul. Și…curiozitatea :-D
Nu mă mai duc VECI la iarmaroc :-D
Textul tau este superb, mi-a placut la nebunie. Felul in care ai integrat cuvinte,e culorile cu care zugravesti peisajul…Absolut incantator.
Iarmarocul de cuvinte inventate si usor incadrate cu psiridusi ce deschid carti de vraji musai la pagina 2014…
…sau poate de psi-lunatici si duzinari…
Trebuie sa recunosc ca mie imi place la nebunie pagina asta! Frumoasa fantezie!
M-am pierdut la un moment dat. Deja sunt la al 30-lea articol. Nu-s capabila sa ma concentrez la cuvintele boldate. Imi sar in fata si nu mai pot citi :)
Mda! Vorba cuiva, “de unde le scoti, Vienela?”! Frumos tare!