Pentru ei, sunt doar o necunoscută, parte din oceanul de necunoscuţi ce mişună fără voie din stânga-n dreapta şi înapoi, după cum îi leagănă mareea politică o dată la câţiva ani. Persoana mea nu contează pentru ei, lupta mea zilnică nu poate fi văzută, gândurile mele nu pot fi auzite. Nici nu îmi doresc să le pese de mine, ci de noi toţi, de cei mulţi, de ţara aceasta.

Îmi doresc să înceteze dărnicia electorală. Nici unul dintre hoţi nu ar mai încerca să pună mâna pe voturi oferind un cozonac, o umbrelă sau o sticlă de ulei, dacă oamenii ar înţelege că politicienilor corupţi le pasă de ei doar când sunt în campanie electorală. Mi-aş dori ca românii să voteze cu capul, nu cu burta!

Mulţi susţin că votul este un drept al fiecărui om, un drept pentru care alţii au luptat cândva. Eu consider că astăzi, mai mult ca oricând, votul nu este doar un drept, ci mai ales o obligaţie a fiecăruia dintre cei ce se consideră a fi români. Ştampila este la mine, la tine, la noi toţi şi trebuie folosită. Nu putem lăsa şi de această dată să decidă pentru noi minorităţile, de orice fel ar fi ele, nu putem da puterea pe mâna hoţilor şi a corupţilor.

Nici unul dintre candidaţi nu îmi inspiră încredere deplină, însă fiecare nouă zi mă convinge de un lucru important: dacă tot nu a apărut omul pe care eu să îl consider potrivit, măcar să votez răul mai mic, candidatul cel mai puţin mânjit. Nu vreau să stârnesc polemici pe blog, nu vreau discuţii interminabile, aşa că nu voi da nume şi nici sfaturi. Reţineţi doar că nu suntem un popor de cerşetori, nu trebuie să votăm pomana!

Ştampila este la mine şi am de gând să o folosesc! Vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi acelaşi lucru!