Nu mai este nici un secret pentru cei care mă urmăresc de mult timp pe facebook și/sau pe blog. Iubesc Spania cu toată ființa mea și visez că va veni o zi în care mă voi putea stabili definitiv acolo. Deocamdată nu se poate, pentru că avem propriile noastre treburi aici, în Scoția. Abia ne-am aranjat puțin, însă ca să ne mutăm acum într-o altă țară ar fi nevoie de bani, de un efort susținut, așa că muncim și așteptăm să rezolvăm tot ce e de rezolvat. Plus că tare mi-aș dori să îl pot lua cu mine și pe fiul meu, iar asta implică mult mai mulți bani și extrem de multă muncă de convingere. Dar eu sunt un om optimist.
Era jumătatea lui iulie. La Ploiești erau 40 de grade. Îmi era teamă să îl scot pe Bruno la plimbare la prânz, să nu își ardă lăbuțele pe asfaltul încins. Mihai și Ionuț erau deja în UK. Am ieșit până la colțul străzii și am filmat cerul de un albastru incredibil, fără un nor pe el. Știam că, odată ajunsă în Scoția, voi plânge după verile noastre caniculare, dar încă nu îmi puteam imagina că voi purta haine cu mânecă lungă și chiar geacă în miezul verii. Nici că vor fi zile când centrala termică va fi pornită dimineața, cât îmi beau cafeaua. Pe timpul verii!!!
Da, pentru mine e foarte greu să mă acomodez cu vremea din Scoția. Nu știu dacă se va întâmpla vreodată. Eu iubesc soarele și căldura. Funcționez bine de pe la 25 de grade în sus. Adică 1-2 zile pe an în Scoția, dacă avem noroc. Sigur că m-am îndrăgostit de Spania de cum am coborât din avion. În plus, Malaga, orașul unde am fost noi în vacanță, este absolut superb, mai ales la sfârșit de primăvară, când totul este înflorit.
Ca să faci lucrurile să se întâmple, nu e suficient să îți dorești. Trebuie să treci la fapte. Aseară i-am spus lui Mihai că vreau să mă apuc să învăț spaniola. Cine știe, poate câștigăm la loto sau apare vreo “mătușă Tamara” de undeva… Trebuie să fiu pregătită. Astăzi, într-o discuție pe privat, în loc să spun că locuiesc în Scoția, m-am trezit că am scris că locuiesc în Spania. Sunt pe drumul cel bun, nu-i așa?
Cum ai putea să nu iubești locul unde copacii fac flori în asemenea culori?
1 thought on “Spania, dragostea mea…”