Mi-a lăsat senzaţia că a fost scrisă într-un mod extrem de rapid, din inimă, fără artificii literare care să îngreuneze lectura. Aşa am şi citit-o, dintr-o suflare. Alina Nedelea şi-a pus viaţa pe tapet cu sinceritate, a scos la lumină chestii pe care marea majoritate a femeilor care au greşit în viaţă încearcă să le ascundă. Nu i-a păsat că unii o vor condamna, că va fi controversată. A vrut să îşi elibereze sufletul de toţi demonii care o bântuiau şi vreau să cred că a reuşit.
Nicicând nu am citit atât de repede o autobiografie. Este scrisă într-un ritm alert şi amuzant, care nu mi-a permis să filozofez. Abia după ce am citit ultima pagină şi am închis cartea, întrebările au dat năvală. Pas cu pas, m-am întors cu gândul la copilul Alina, cel care tânjea atât de mult după o mamă frumoasă şi iubitoare, încât a ajuns să o inventeze. Avea o imaginaţie bogată şi reuşea să îşi suplinească lipsurile aruncând în lume minciuni nevinovate, care o făceau să crească în proprii ochi. Credea în vrăji şi încerca să descifreze visele prevestitoare.
Şi-a trăit adolescenţa într-o sărăcie lucie, aruncată dintr-o casă în alta, de la mama naturală la bunicii pe care îi credea părinţi şi înapoi. Tălpile pantofilor aveau mereu găuri, iar stomacul cânta o permanentă melodie ascuţită, de foame. Impresionant, dureros, trist a fost momentul în care am aflat că Alina îşi minţea iubitul că este anore_ică, pentru a justifica faptul că era scheletică, moa_tă de foame. El îi cumpăra pateuri şi o urmărea cu drag cum mânca, fiind convins că datorită lui, fata a scăpat de anore_ie.
La 17 ani, tot cu ajutorul unei afirmaţii care a denaturat adevărul (nu şi-a spus vârsta reală), reuşeşte să dea proba şi, surprinzător, în loc să participe ca figurantă, este aleasă să o joace pe Chira Chiralina, în regia unui ungur. Dar chinul ei nu s-a încheiat. Avo_turi, prietene la fel de nevoiaşe, cazinouri, cămătari, prosti_uţie, renunţarea la facultate cu doar şase luni înainte de final, un soţ tot mai nepăsător, muncă într-un local din Italia… pe toate le-a cunoscut până în cele mai mici detalii. Dar a ieşit cu capul sus din încercările la care a supus-o viaţa. A rămas acelaşi copil inocent, cu dragoste de viaţă şi de oameni.
Discuţia imaginară cu mama ei naturală, din finalul cărţii, m-a întristat şi m-a făcut să îi înţeleg pe deplin frământările intime din copilărie şi adolescenţă, m-a făcut să o îndrăgesc şi să o apreciez mai mult decât o făcusem deja citind întreaga carte şi recenziile de pe bloguri. Clipa în care se opreşte în faţa blocului lung şi urât din strada Şoseaua Căţelu 42, ca pentru a-şi lua rămas bun de la trecut, vesteşte un nou început, o nouă viaţă, departe de greutăţi şi zbucium.
Mi-am dorit în mod expres să îi citesc autobiografia şi sunt mai mult decât mulţumită că mi s-a oferit această posibilitate. Aproape că aş putea scrie o carte despre Alina Nedelea, cea care acum trăieşte în Italia alături de un soţ bun şi un copil minunat, împlinită şi fericită, lucrând ca actriţă. Sunt anumite pasaje în carte care nu ştiu cât de mult vor plăcea bărbaţilor ce îşi uită soţiile în casă, dar tot recomand cartea cu cea mai mare căldură.
Recenzia cărţii Soseaua Căţelu 42, de Alina Nedelea, este al doilea articol cu care particip la campania vALLuntar 2, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Nu uitaţi că la fiecare 15 comentarii pe care un articol le va primi, vom avea un copăcel în plus în păduricea bloggerilor. Vă las şi linkul spre prima recenzie, făcută cărţii Trădarea, de Helen Dunmore, în caz că vreţi să postaţi un comentariu (dacă nu aţi făcut-o deja).
Impresionanta poveste! Felicitari editurii!
De multe ori am trecut cu masina pe soseaua Catelu!
Succes la copacei! :)
E a doua recenzie pe care o citesc despre aceasta carte si sunt si mai convinsa ca trebuie sa citesc si eu cartea asta. :)
Daca stau si ma gandesc, n-am citit niciodata o autobiografie.
Mai am o carte de citit pentru vALLuntar dar următoarea pe lista cărților împrumutate de la biblioteca e cartea aceasta de care nu știam nimic înainte de articolul tău. Mi-a plăcut mereu să citesc povești de viață și aceasta pare una dintre acelea care te pune pe gânduri, te obligă să vezi lucrurile așa cum sunt, nu înfrumusețate de propria perspectivă… e de citit!
:)
Zi frumoasă!
oare cati copacei o sa plantam cu campania asta? deja pierd numarul recenziilor la care am comentat:) succes in continuare:*
apreciez in mod deosebit astfel de femei care reusesc sa-si infranga teama, esecurile, inceputurile fara speranta si reusesc sa-si gaseasca drumul si linistea. nu stiam nimic despre cartea aceasta desi-i cunosteam titlul, multumesc, acum m-ai facut curioasa!
Imi place cum ai scris despre carte…echilibrat si calm desi cartea in sine este atat de agitata si plina de pasiune. Si pe mine m-a rascolit oarecum atunci cand am citit-o…e intradevar altfel.
Cat de frumoasa trebuie sa fie cartea Vienela. Mi-ar place sa o pot citii.
Iti doresc succes în continuare! O zi buna!
E clar că trebuie s-o citesc.
Să văd unde dau de ea…
Nu am citit cartea dar incerc din prezentarea ta sa imi imaginez. Oamenii care au vointa puternica reusesc mereu. De regula cei care indura lipsuri sunt mai motivati decat cei care primesc totul pe tava si sunt mereu impinsi din spate. Iti doresc o zi placuta in continuare! :)
P.S. Am adus s eu o ramurica la copacul tau.
La cat se vorbeste despre aceasta carte, cred ca o sa mi-o cumpar si eu sa o citesc. Sper ca in vreo 2-3 ani vom vedea si un film inspirat din carte :)
Maaamă ce viață , s-a zbârlit pielea pe mine ! De obicei spun că nu mă pot abține să nu râd de capra vecinului, dar vezi ? Sunt cazuri în care-mi vine să mă iau la palme că am spus vreodată așa ceva. Pare o autobiografie captivantă…
De la moarta de foame la prostitutie, camatarii si avorturi naspa :(. Mi a placut cum ai facut recenzia, superb.
Am citit si eu cartea, tot dintr-o suflare, la fel ca tine, dupa ce sora mea a fost la intalnirea cu Alina organizata de editura All. Mi-a povestit despre ea ca persoana si m-a facut curioasa, apoi am si contactat-o pe facebook la un moment dat si am realizat ca e o persoana cat se poate de autentica in gandire si in trairi. Eu nu-mi permit sa judec pe nimeni, greselile tineretii te pot urmari si bantui toata viata, insa Alina pare sa fi scapat de aceste fantome din trecut si sa fi ajuns la un liman acceptabil si pentru asta are tot respectul meu.
Mai citisem o recenzie a acestei carti la Nina, parca, adca-mi amintesc bine. Am trecut-o de atunci ep lista, dar uite ca inca nu i-a venit randul. Dar ii vine cat de curand, abia astept!
Succes!
Am intrat in panica citin titlul acestei carti, drept care, desi nu am citit aceasta carte, imi voi permite sa fac o recenzie negativa, care totusi NU trebuie luata “personal” nici de autoarea cartii, (care sunt sigur ca nu o va lua personal atata vreme cat se vorbeste despre cartea ei, fie pozitiv, fie negativ, mai ales in asociatie cu cuvinte de scandal cheie pt vanzari mai bune, ca de ex, “prostitutie”, “camatari”, “copil orfan”, etc), dar mai ales nu de catre recenzorul cartii de pe acest blog, Vienela.
Nu stiu despre care Sosea Catelu este vorba, dar sper sa nu fie vorba despre cea din sect 2 Bucuresti, care acum se cheama Campia Libertatii, deoarece toate Alinele pe care le cunosc eu de pe aceasta Sosea Catelu in primul rand au avut o viata destul de echilibrata, in ciuda unor posibile pierderi mai comune care se pot petrece de-a lungul vietii unui ome de pe oricare sosea, plus nici blocurile de pe aceasta sosea nu sunt de loc urate, desi desigur ca poate nu or fi ff luxoase cf unui posibil standard vestic-europeean. Este posibil ca aceasta Alina sa fie o exceptie, deoarece intotdeauna exista oameni cu destine de exceptie, desi asta nu inseamna neaprata ca toti cei care au un destin de exceptie vor fi interesanti de urmarit sau de luat de exemplu ca role-model de catre alti tineri sau oameni in cautare de suport personal sau role-modeluri personale. Din punctul meu ideal personal de vedere un roman intitulat Sos Catelu ar trebui sa fie o carte de tip oda scrisa in stil de realism socialist inaltata in mod exemplar educativ pt tineret avantajelor culturale care pot fi desprinse din a fi locuit la o asemenea adresa, inclusiv rezilienta, tarie de caracter personala, modestie autentica, echilibru individual moral si social, si NU o tinuta plina de duplicitate si de manipulare patologica la nivel de presupusa nevoie de supravietuire, deoarece desi aceste mecanisme patologice sunt si ele intalnite in viata unor oameni, (atat din cei cu o viata si un destin dificil, cat si din cei nascuti si traitori in conditii mult mai bune), au exista si inca exista oameni cu destin personal dificil care totusi nu au recurs la asemenea mecanisme patologice de adaptare, si este mai bine pt tineret sa vada cum se descurca un om moral in situatii extreme si posibil disfunctionale, decat sa caste gura la o persoana patologica intr-o situatie care poate nu e chiar asa de patologica, insa poate fi perceputa si descrisa ca exagerat patologica tocmai din cauza patologiei individului respectiv. Este o chestie de nuanta, care e ff dificil de explicat de catre mine, desi vreau sa mentionez ca NU doresc sa interzic literatura de tip aventuri aparent palpitante cu intamplari extreme, atata vreme cat se recunoste sincer ca este scrisa cu scop comercial in cadrul unor povesti de tip True Confessions de nivel “femeia cu barba” de la un posibil circ. Daca scrie asta pe pagina 1 sau in prefata si tanarul cititor doreste femeie cu barba de la circ atunci e total OK sa citeasca asta. Dar daca nu scrie si se creeaza cumva aparenta ca s-ar pretinde cumva ca ar fi ceva realist sau mai ales posibil educativ cand nu e, atunci nu mai e OK, si eu as recomanda cenzurarea cartii sau cel putin indicatia ca aceasta carte nu este onesta fata de cititor, si totodata nu face parte din literatura autentic artistica, ci din literatura de tip arta patologica, sau in cel mai bun caz din literatura comerciala de calitate B, care nu sunt nici alea lipsite de utilitate, insa NU sunt neaparat utile la nivel larg social, deci nu merita recomandare catre tineretul posibil impresionabil la nivel general fara a se spune clar ce este, si a se da Warning ca NU din aceasta carte se pot prelua role-modeluri in viata pt traversarea unor perioade sau evenimente dificile, inclusiv joburi dificile, fie in activitate de prostitutie, fie in activitatea parentala, fie in activitatea de a forma relatii intime cu alti oameni, etc.
(Bine ca nu sunt eu sef la Cenzura in Romania, ca as incepe sa golesc tarabele tocmai din fata pietii Obor !..dar NU as arde carti, Doamne fereste, ci as incepe sa cer etichetarea cartilor cu aptibilduri de tip “literatura comerciala seria A”, “literatura comerciala seria B”, “literatura de fictiune educativa pt tineretul contemporan”, “literatura de non-fictiune educativa pt tineret si pensionari”, “literatura de suport emotional pt adolescenti”, “literatura de suport pt persoane casnice de varsta mijlocie”, etc, etc !)
Dar Alina este de o sinceritate dezarmanta, care te face sa o indragesti si sa o intelegi. Nu este duplicitara. Doar ca isi descrie necaurile si explica de ce s-a vazut nevoita in anumite momente ale vietii sa minta. Oare este om pe pamant sa nu fi mintit?
Blocul ei era lunggg si cenusiu. Poate ca il vedea urat pentru ca acolo a copilarit, iar copilaria ei nu a fost tocmai roz.
Este o autobiografie scrisa in mod simplist, fara dorinta de a educa pe cineva. Pur si simplu isi povesteste viata si greselile facute, ca pentru a se elibera de o povara. Mi-ar placea sa o citesti.
Zau, daca nu am scris pana acum de n-spe ori ca,
a) eu nu mai citesc de mult decat carti politiste total clasice din diverse culturi ale lumii,
b) eu nu suport sa ascult necazurile altor oameni deoarece resimt fara sa vreau un grad de tristete empatica, si mie nu imi place sa ma simt deprimat, plus m-as simti social obligat sa ofer si psihoterapie de suport si nici asta nu-mi place sa fac, plus ar fi si de tip mai ineficient/incompetent daca in acelasi timp as fi trist empatic, asa ca m-as simti tehnic obligat sa-mi pun empatia de o parte asa intr-un buzunar de la blugi de la spate, si apoi , fiind distrat, as risca sa uit de ea si sa ma asez pe undeva ulterior storcind-o in loc sa am grij asa o scot de acolo sa o scutur de praf si sa o aranjez la loc unde trebuie, in loc sa se acumuleze indesata acolo, caz dupa caz, instanta dupa instanta, ba sa se mai si piarda in timp daca bag blugii la masina de spalat fara sa-i caut in buzunare, ca asta mi s-a mai intamplat si am gasit si bani si bilete de tramvai inca bune si biletele de dragoste de care uitasem total dupa ce s-au storcit si tasat pe acolo prin buzunare…si uite asa se creeaza conditii de burn out si in viata personala, si exact de asta as avea eu nevoie, sa incep sa dezvolt afectiuni psihosomatice de la infundari de buzunare cu bucati de empatie de care nu aveam nevoie momentan…
P.S. Stiu ca autoarea nu pretindea sa educe, si nici nu are vreo acreditare pt putea pretinde asa ceva, dar am citit comentariile si multe din ele mi-au creat impresia ca proveneau de la persoane care chiar doreau sa gaseasca un posibil role-model educativ in aventurile acestei autoare, si de aia am zis ca asta nu e o carte buna in gen socialist realist educativ asa cum consider eu ca ar fi o carte larg recomandabila ca fiind eficient si chiar si etic educativa pt o populatie generala alcatuita mai ales din tineret impresionabil, plus totodata aceasta carte nu pare a fi nici o carte scrisa in stil clasic romantic, (desi cuvintele si temele folosite in ea sunt tipic clasic romantice cu tentativa de a demonstra destine tragice sau dramatice survenite pe un fundal de nedreptati sociale adaptate sud-europeean-balcanic, plus totusi cu nuantete educativ morale de socialism crestin, daca mai tine minte cineva cartea Cuore, inima de copil, scrisa de dl Edmondo de Amicis si publicata in 1886, sau de cartea Oliver Twist scrisa de dl Charles Dickens si publicata in 1838, sau chiar cartile d-lui F Dostoyevsky cu ai lui criminali torturati de remuscari si prostituate cu suflet de aur), de la care totusi cineva ar fi prevenit de dinainte cum va fi ca sa nu o le ia in seama serios la nivel educativ contemporan din greseala, ci doar asa cel mult ca simplu show de infotainment cu componenta educativa istorica de pe History Channel, asa ca efectiv m-am speriat de consecintele posibil detrimentale la nivel de public larg contemporan, si de aia m-am decis sa ii dau o recenzie negativa.
Aoleu ! Mai rau ! STIAM eu de ce am intrat in poanica de la bun inceput ! Acum, intrigat de acest val de laude pt o poveste atat de banala de tip True Confessions, am dat Google si am vazut ca autoarea este si o starleta in ascensiune la Cinecitta, (locuind in clipa asta la Roma si avand deja cel putin un film in C-V), plus se pare ca are talent dramatic autentic, plus incarcatura genetic familiala de la ambii parinti biologici pt dramatism si afect instabil, plus am citit un fragment din carte si are un stil direct si usor de citit…deci cu atat mai influenta pt tineretul impresionabil PLUS relativ inca vulnerabila ea insasi pana nu trece de cca estimativ 46 de ani si/sau nu devine bunica ! Zau, nu stiu cum cad numai peste oameni din astia artisti vulnerabili unde ma intorc. Si mai trebuie sa le si ascult necazurile si ma simt obligat sa feresc in acelasi timp si publicul larg de ei + pe ei de publicul larg si de paparazzi !! Si dupa aia cand, Doamne fereste, se sinu_id la 36 de ani, cam ca d-na Marilyn Monroe, sau dl Heath Ledger (baietii de acest gen mai devreme decat fetele in general), sau dece_eaza tragic intr-un accident de masina intr-un anturaj necorespunzator asa ca printesa Diana, mai ales si daca au copii lasati tragic in urma…tot eu trebuie sa citesc articole de tip obituary in tabloide care nici macar atunci nu contin vreo informatie posibil util educativa pt publicul larg.
Si daca pomenesc de cenzura intr-un caz de genul asta, risc sa sara toate asociatiile artistilor liberi din intreaga lume…zau, e fara scapare pana nu ies la pensie si nu ma apuc sa scriu eu acel tratat de tip indrumar de comportament profesional de Estetica Etica in minim 26 de volume dedicat producatorilor, consumatorilor, educatorilor, criticilor, businessmen-ilor, si filozofilor artelor.
Totodata acum ca m-am lamurit ca, datorita stilului clar literar publicabil al cartii, pot sa modific clasificarea de la arta patologica la cazul mai bun de arta comerciala seria B, (desi are si nuante de arta patologica, dar sunt util adresate de insasi autoare, asa ca nu pot recenza critic negativ bazat doar pe asta), care arta comerciala serie B e total OK, si asta nu e cenzurabila, deoarece e de tip brosura de reclama, plus are sansa de a fi larg vandabila, spre deosebire de altele, deci e buna pt economia tarii, dar zau daca nu continui sa insist sa recomand etichetarea cat mai riguroasa a cartilor de pe tarabe.
Eu unul tind sa fiu de data asta complet de acord cu Rudolph. Si as mai adauga ca sinceritatea debordanta si puterea de a recunoaste fapta este de admirat intr-adevar, dar NU scuteste faptasul de consecintele actelor (la toate nivelurile). Chiar daca recunosti ca ai mintit, consecintele faptului ca ai mintit sau esti mincinos raman. Faptul ca ai puterea sa admiti NU face minciuna mai scuzabila. Doar arata ca nu esti complet lipsit de caracter.
De asemenea, exact ca si Rudolph, zic ca scuzele cu “viata grea” nu tin. E ca si cum ar deveni brusc scuzabil sa furi pe cineva fiindca ti-e foame. Au fost oameni care au dus-o la fel greu ca dansa si nu s-au pretat la tertipuri sentimentale ieftine. Dansa nu era nevoita sa minta si totusi o facea. De exemplu povestea cu pateurile. Ma indoiesc ca prietenul ei ar fi incetat sa le cumpere daca ea ii zicea ca e doar infometata nu anore_ica. A mintit din orgoliu sau in sens dramatic. Asta nu e scuzabil de nici o “viata grea”.
Am si eu o intrebare, cartile astea de la ALL sunt doar carti pentru fete? Peste tot pe unde ma uit vad recenzii la carti despre viata grea, dragoste cu chinuri si drame, toate in general fiind directionate in mod clasic spre publicul feminin. ALL considera ca doar fetele mai citesc in Romania sau ca doar fetele au interesul sa planteze copacei? :). Sau daca nu e ALL si exista carti si de baieti (sau unisex) sa fie oare ca majoritatea bloggerilor care fac recenzii sunt femei si nu le aleg?
Nu, nu sunt doar pentru fete, cărțile… Doar să vrei și găsești ceva potrivit pentru orice gust. Kim, de Kipling, de exemplu, cartea pe care am citit-o e. Nu e din seria dramatico -romantică, cred sincer că ar trebui să fie o carte citită de oricine!
Ar mai fi http://www.all.ro/colectia_roman-istoric/caligula-1.html si http://www.all.ro/colectia_biografii-celebre/gandhi-vol-i-si-india-va-fi-libera.html, care cred ca i-ar interesa mai mult pe baieti decat pe fete.
Da, povestea Alinei Nedelea oferita noua intr-o scriere dezarmant de sincera m-a intrigat si pe mine putin prin curajul de care a dat dovada si pe care i l-am apreciat. Cu adevarat nu multe persoane ar putea face asta. Am citit despre ea la Dana Patranoiu.
Iti doresc sa mai plantezi si cu ocazia acestei recenzii inca 3 copacei…cel putin! :)
Pare o carte tristă, dar sinceră. Am mai citit despre ea şi pe alte bloguri, e o poveste impresionantă. Cred că e nevoie de mult curaj să o poţi pune pe hârtie.
Autobiografie?
Hm. Nu cred ca m-ar tenta
Citind recenzia facuta de tine m-as repezi sa citesc aceasta carte, dar cunosc “stilul” si de aceea n-o voi citi – si tot pentru ca recenzia (superbuna) pe care ai scris-o mi-a spus clar ca stiu despre ce e vorba, doar ca sunt altele personajele si trairile sunt descrise mai mult sau mai putin bine. Nu stiu cine e Adina Nedelea dar cunosc cateva “Aline” care nu isi ascund greselile si sunt azi fericite (cat poate fi un om care a trecut prin multe incercari inca de la varsta copilariei) – doar ca nu scriu biografii :)
Viata fiecaruia este un roman doar ca nu toti au timp sa il scrie – nu stiu cine a zis asta dar a zis-o bine! :) Si as adauga: nu toti au bani (si nu numai) sa il publice ;)
Succes, Vienela!
Ei da! De data asta e o carte pe care mi-as dori sa o citesc. Pare foarte interesanta si chiar mi-a starnit curiozitatea. Multumesc pentru recenzie si recomandare!
Zi frumoasa sa ai! :)
Mi-a recomandat cineva acesta carte si nu am vrut sa o citesc. Tu ai asezat cuvintele frumos si ai facut o recenzie reusita. Acum sunt convins ca trebuie sa o citesc si eu. :P
Cu cât citesc mai multe recenzii despre cartea asta, cu atât îmi doresc mai mult și mai mult și mai mult să o citesc!!! Toată lumea o laudă și simt că dacă nu va ajunge în mâinile mele, voi pierde șansa de a afla ceva foarte important…
M-ai convins! Abia astept sa o cunosc si eu pe Alina Nedelea prin intermediul cartii sale :)
Mi-am cumparat-o si eu, dar inca e in Romania. Abia astept sa o primesc. :)
Eu n-am ce spune… decat de bine :)
Am citit păreri pro și contra autoarei și cărții ei, am citit și un fragment din carte și of, limbajul frust și excesiv de vulgar nu mă mai impresionează.
Mie mi-au divorțat părinții când aveam 14 ani, mi-a murit mama când aveam 26 de ani și am trăit singură timp de 5 ani în casa în care a decedat ea. Am văzut-o umflându-se cu lichide din cauza blocajului renal provocat de chimioterapie. Avea înțepături în picioare și mâini prin care curgeau lichidele care nu se mai scurgeau prin căile renale blocate.
Când eram copil tatăl meu era alcoolic și a adus o femeie în casă, cu care s-a culcat de față cu noi copiii și cu mama mea.
Am mâncat în facultate o supă cu o singură ceapă, la care am asortat șuncă până mi s-a făcut rău, că altceva nu aveam ce mânca.
Toată viața e o dramă, toți copiii au tragedii în viață, o simplă iubire neîmpărtășită este o dramă…
Desi e cea mai “usoara” carte pe care am citit-o in ultimul timp, mie imi place omul Alina Nedelea. O tipa extrem de talentata, frumoasa, incrcata de viata in cele mai bizare feluri care a ales sa-si scrie viata. Nu-i vorba ca nu avem fiecare cate un roman de scris, ci ca nu toti ne pricepem sa-l punem pe hartie sincer si cu har.
Am mai citit despre cartea Alinei, recenzia ta e foarte frumoasa, se vede ca te-a impresionat viata tinerei femei.
Recenzia ta m-a emoţionat şi m-a făcut să vreau să citesc cartea cât mai curând! Mulţumesc!
Suna interesant, desi nu m-as hazarda sa o iau ca role model. Subiectul fiind autobiografic, ma tem ca stilul schioapata. Oricum, merita o lectura.
Si eu vreau sa citesc cartea asta :D. Deja sunt super curioasa cum e. Spor la plantat :P
Adevarul e ca am mai citit despre cartea aceasta, dar imi place cum ai scris tu, in asa masura ca ma gandesc sa citesc si eu cartea.
Nu ştiu câte lucruri din cele scrise sunt reale,
dar se pare că viaţa autoarei e plină.
In general astept sa apara film, dar parca mi’ai starnit curiozitate si as vrea sa o citesc :-?
Ah! cat imi doresc sa citesc cartea… Multumesc pentru recenzia reusita.
Am mai citit, recent, o recenzie la această carte şi mă făcuse un pic curioasă. Dar cuvintele tale m-au convins că trebuie să-i citesc şi eu povestea Alinei.
Spor la strâns comentarii!
Este una dintre cartile despre care voiam sa scriu si eu, sper sa imi fac timp cat de curand. Se citeste rapid, dar cartea asta m-a facut sa oftez amarnic si sa ma gandesc cand si cata educatie este necesara ca macar mintile mai istete ale neamului astuia sa nu mai creada in vrajitorii, premonitii, ghicitoare si blesteme.
Cu toate că autobiografia nu se numără printre preferințele mele, poate voi cumpăra cartea numai pentru a-mi da seama de ce se numește Șoseaua Cățelu 42…??!!
Interesanta cartea. Am trecut-o pe lista “de citit”.
Felicitari pentru initiativa si la cat mai multi copacei!
Am mai citit despre aceasta carte, dar recenzia ta imi place mai mult.
Cartea asta trebuie sa fie intr-adevar extraordinara, la ce recenzii primitoare a primit! Si recenzia ta, ca si altele multe pe care le-am parcurs, imi confirma aceasta banuiala. Cuvintele prind radacini, hai cu copaceii!
Cartea in sine poate nu m-ar indemna sa o citesc din cate exista cu toate ca filme pe aceeasi linie sunt printre preferatele mele: povesti cu si despre oameni chinuiti de soarta care au razbatut si au ajuns intr-un punct in care viata sa li se para frumoasa in continuare. Tu ai prezentat-o superb! Imi place mult cum scrii, sincer!
este chiar interesanta , o trec pe lista , imi doresc sa o citesc , am mai citit ceva de genul ! hai…la cat mai multi copacei :)
Am trecut-o pe lista must to read.
O recenzie care mă face să-mi doresc odată în plus să citesc cartea! Felicitări! Și cât mai mulți copăcei!
Am pierdut numarul celor care spun despre aceasta carte ca merita citita. Sunt din ce in ce mai curios si imediat cum termin scurta lista de lectura pe care mi-am facut-o am sa ma apuc de citit Soseaua Catelu 42!
nedelea e o comoara la casa omului, nu se prafuieste niciodata in biblioteca, parol! :)
Nedelea este o simpatica, de care nu te poti satura. Merci mult, Ruxa!
Felicitari Vienela pentru recenzie !
Imi place coperta cartii:D si citind recenzia imi doresc sa o citesc si eu:P
O vreaaaau! Foarte frumoasa recenzie. M-ai convins!
felicitari si bafta la copacei :)
Felicitări pentru recenzia scrisă. Pare o carte extrem de tentantă!
Spor la citit și plantat copaci!
P.S. Te aștept și pe la recenzia mea.
Am auzit atât de mult vorbindu-se despre cartea asta încât trebuie neapărat să o citesc şi eu, să-mi fac o părere. Măcar pentru punctele de vedere contradictorii, prezente şi pe blog, şi tot merită citită. Mulţumesc pentru recomandare :)
Să împădurim România :)
Aș citi-o, am auzit destul de multe despre ea. Spor la plantat.
Eu am primit-o si m-am bucurat nespus citind-o, in ciuda lucrurilor/ faptelor triste, e o carte reala, cred ca de asta mi-a placut nespus de mult, sora mea a fost la fel de incantata, fara sa ii fi spus eu despre ce e vorba in carte.
Editura All, face o reclamă excelentă cărţilor nou apărute apelând la bloggeri talentaţi. Oare cartea este la fel de frumoasă ca felul în care o prezinţi? Abia aştept să o cer editurii All. De fapt cred că le voi comanda pe toate, adăugând cererii, laudele binemerite acestui blog şi proprietarei lui care a făcut aşa frumoase recenzii!
Sper să o găsesc în librării, e o apariție recentă care se cere citită și sper că se ridică la înălțimea recenziei! Ai devenit expertă în recenzii, gata, vreau cartea! :)
Mi-a placut recenzia ta!
Retin titlul cartii, o voi cauta…:)
Nu stiu de ce nu am luat-o in seama cand am ales cele doua carti oferite in cadrul campaniei…
Spor la plantat copacei!
Ilda
Lavender Thoughts
De acord cu Rudolph si cu Vlad! Nu m-ar atrage s-o citesc catusi de putin,din aceleasi motive enumerate de ei. Asta se vinde,vezi,nu poeziile mele umoristice,lumea vrea drama,tragedii,etc. Chiar daca,asta nu pare nici macar o drama buna.
Asa, si ca mai zic ceva,s-o citez pe mama : “Puteam sa ajung pros_ituata.” Putea,da,mama nu si-a cunoscut-o,ca a abandonat-o dupa ce a incercat s-o omoare din fasa,tatal a plecat in lume, a fost crescuta de bunici,care au murit unul dupa altul,in acelasi an,bunicul chiar de ziua ei,in decembrie.A ramas orfana la 16 ani, rudele nu i-au avut grija, a facut facultatea cu o fusta si 2 bluze,s-a intretinut din bursa.Facultatea de Drept,nu oricare.Acum e avocat si e o doamna,si compromisuri n-a facut niciodata,deci zau,cum frate,se vand asa carti,cu asa teme? Ce model sunt astea pt cititori? Ca poti sa faci ce poti,sa fii promiscuu,si apoi sa ai o viata fericita cu copii,ca deh,greselile tineretii se iarta,alta cale n-ai avut.Ba exista si alta cale,si alte drumuri,totul tine de optiunile noastre.Dar poate ca daca mama si-ar fi scris autobiografia,n-ar fi avut succes,ce e aia, o fata buna si cuminte,urmeaza firul vietii in tacere,prea e predictiv,prea nu se intampla nimic s-o abata din cale.
Excelentă recenzie!
Felicitări şi regret că am ajuins aici cam tîrziu; am ajuns totuşi aici, datorită lui Silving, căreia îi mulţumesc pentru că mi-a atras atenţia asupra acestei postări : )