Sonorizarea evenimentului

O sală mare, plină ochi de lume bună, elegantă și nerăbdătoare să asculte discursul scriitoarei. Scaune târșâite de colo, colo, telefoane care încă mai sună, laptopuri și tablete butonate frenetic. Emoții cu greu stăpânite înroșesc obrajii. S-au format grupuri și șoaptele par să acopere zgomotul mașinilor ce trec în viteză pe lângă geamul întredeschis. Unii se cunosc, își povestesc vrute și nevrute, alții stau retrași, așteptând să înceapă evenimentul pentru care au venit, o lansare de carte.

În față pot fi văzuți câțiva prieteni buni ai autoarei, precum și bloggeri și jurnaliști mai îndrăzneți, dornici să o vadă pe cea care le-a fost, până acum, doar prietenă virtuală. Printre rânduri trec grăbiți băieții care se ocupă de sonorizare evenimente, pentru a verifica dacă este totul în regulă. În jurul lor se adună câțiva tineri, dornici să afle mai multe informații despre sistemul audio, despre dispozitivele convenționale pentru evenimente de interior, ba chiar și despre felul în care pot fi închiriate aceste echipamente pentru spectacole, concerte, petreceri private sau lansări de produse.

La un moment dat, zumzetul din sală încetează brusc și toți ochii se îndreaptă spre doamna aceea ușor zâmbitoare, căreia i se poate citi orice emoție pe chip. O așteptau. Toți ochii o studiază curioși, dornici să o cunoască, să o înțeleagă, să prindă un mic zâmbet în căușul amintirilor. E îmbrăcată cu o rochiță de toamnă, până deasupra genunchiului, are la gât un lănțic fin de argint, iar în picioare pantofi eleganți, cu toc înalt. Parcă nici ei nu îi vine să creadă că astăzi este cel mai mare eveniment din viața de până acum. A venit momentul în care își lansează cartea la care a muncit în ultimii doi ani, cei mai grei și mai plăcuți ani.

Se apropie de microfonul așezat strategic de către cei de la sonorizare, își drege vocea și începe să povestească despre cum a început să scrie, despre dificultățile și nesiguranțele cu care s-a întâlnit pe acest drum spinos, despre speranțele care crescuseră și scăzuseră în intensitate clipă de clipă, despre familia care a susținut-o, despre prietenii care i-au trimis încurajări când au simțit-o gata să cedeze, despre tot ceea ce însemnaseră acești doi ani. Pe măsură ce povestește, emoțiile îi dispar, vocea este tot mai clară și mai puternică, iar invitații tot mai atenți.

În liniștea din sală, glasul ei cald pare să urce și să coboare în ritmul în care respiră asistența. Doamna simte nevoia să le mulțumească tuturor celor ce îi fuseseră aproape. Îi cheamă lângă ea, pe rând, pe cei foarte apropiați, pe bunii ei prieteni, pentru a-i prezenta și a le aduce un mic omagiu. Sala aplaudă îndelung. Doamna își încheie discursul mulțumind celor de la sonorizare, care o susținuseră pe tot parcursul evenimentului, atunci când lăsase muzica să curgă în surdină, în timp ce ea își răcorea gâtul cu o gură de apă sau când, la început, făcuse eforturi pentru a-și stăpâni emoțiile imense ce o încercaseră.

Participase, la rândul ei, la o mulțime de lansări de carte, însă acum trăia un moment unic și avea impresia că a ei fusese cea mai reușită, că putuse transmite tot ceea ce își dorise și tot ceea ce visase în nopțile în care nu putuse să doarmă, de teamă că nu va fi la înălțime. La sfârșitul serii, chiar așa credeau și cei prezenți: fusese o lansare de carte cu adevărat reușită.