Skip to main content

Somnul raţiunii

Au fost situaţii în viaţa mea (şi sunt convinsă că şi în vieţile voastre) când mi-am dorit cu ardoare ca un lucru să se întâmple într-un anumit fel şi nu altminteri. Eram vulnerabilă în acele clipe, chiar dacă nu conştientizam asta. Oricine şi-ar fi pus mintea cu mine m-ar fi putut păcăli oricum i-ar fi trecut prin cap, după bunul său plac, fără ca eu să îmi dau seama. Ce poate fi mai plăcut decât să auzi exact ceea ce sperai să auzi? Nici măcar nu îmi pot garanta că nu mi se va mai întâmpla.

Spuneam de curând că somnul, mijloc de recuperare a energiei, mi se pare uneori mai reconfortant ziua decât noaptea. Eram şi încă mai sunt convinsă că având pe paturi saltele relaxa, oamenii dorm mai bine şi se trezesc mai lucizi. Sigur, cu condiţia să nu bea cafele câte beau eu. Dar ce ne facem când nici somnul de zi şi de noapte, nici cea mai bună saltea, nici renunţatul la cafea, nici raţiunea nu ne ajută? Cum ne putem feri de cei puşi pe glume, când noi ne dorim din suflet să auzim fix gogoşile pe care ei ni le toarnă?

Unii dintre voi ştiu probabil de păcăleala pe care un bărbat oarecare i-a tras-o unei jurnaliste de la nu ştiu ce ziar de scandal. Ea îşi dorea din inimă să aibă un articol bun, presărat cu informaţii “senzaţionale” despre viaţa unei tinere ce abia murise, el era pus pe glume şi a profitat de faptul că jurnalista nu voia decât bârfe, nicidecum documentare serioasă în legătură cu respectiva poveste. Pur şi simplu, din dorinţa de a avea exclusivitate şi de a veni cu “o ştire senzaţională”, jurnalista nu a folosit nici o metodă de filtrare a informaţiilor primite.

Şi-a lăsat raţiunea să doarmă (oare avea saltea relaxa şi dormea prea bine, de nu a simţit că este ceva în neregulă?) şi a ajuns să publice în ziar toate minciunile şi ironiile pe care, cu dărnicie, tânărul i le-a furnizat. Astfel, moartea unei tinere a devenit poveste tragi-comică şi probabil va fi întotdeauna asociată cu personajele aduse pe scenă şi asociate haotic de acel tânăr: secta penticostală Autobaza, dealerul de marihuana Silviu Gherman, căpitanul Burcea şi deja faimosul salut Glorie Mielului Sfânt!

Întorcându-mă la ideea de început, nu pot să nu mă întreb un lucru: dacă jurnalista nu ar fi căutat cu tot dinadinsul senzaţionalul, s-ar fi lăsat  oare amăgită în asemenea hal? Dacă noi, oamenii, nu ne-am dori cu ardoare să auzim anumite lucruri, am mai putea fi păcăliţi atât de uşor?

Comments
  • Fecioara cu condei parfumat : Mirela Pete. Blog September 11, 2014 at 6:20 am

    […] Pe Vienela o cunosc mai mult din scrierile ei, care sunt crâmpeie din propria-i viață, după cum a mărturisit chiar ea. Iubitoare de viață, cum spune însuși titlul blogului său -frumos scris- Iubesc viața, Vienela a povestit cu mult har despre copilărie, adolescență, maturitate, trecut și prezent, despre bunici, mamă, sora, soț, alte persoane din familie, despre tatăl său drag, care îi amintește de copilăria frumoasă, o perioadă dragă ei. Ne povestește cu farmec despre perioada petrecută în străinătate, cu întâlniri, iubiri, greutăți dar și distracție. Despre fiul său drag, Ionuț, care a fost, este și va fi mereu marea sa iubire! Și nici nu are cum să fie altfel. Încercări și reușite casnice, pline de umor, ”chestii” culinare, unele chiar reușite, dorințe, vise, idealuri, amintiri și proiecte de viitor, toate se împletesc într-un vârtej, culmea, ușor de citit, datorită stilului coerent, cursiv și limpede, specific Fecioarei (credeți-mă pe cuvânt!), dar mai ales Vienelei. Talentul și pasiunea pentru scris sunt evidente în scriitura sa,  ne-a convins, ne-a atras cu bucuria și pasiunea cu care scrie fiecare frază, poveste, relatare…Mi-au plăcut mult Poveștile sale parfumate, îmi amintesc cu emoție povestea parfumului din bucătăria unei dimineți în care, alături de tatăl său drag, savura aroma cafelei și se delecta cu parfumul țigărilor fine ale părintelui său… Sau povestea cozonacului din geroasa zi de iarnă…Și câte altele! Modestia sa merge mână în mână cu autocritica și critica, afirm asta deoarece Vienela merita mai mult din partea blogosferei, dar timpul nu este pierdut și sper că va reuși, asemeni prietenelor sale câștigătoare pe merit, să ia un trofeu la fel de meritat, pentru care a muncit mult, a scris frumos, poate epuizant, dar mai ales a pus pasiune în ceea ce a făcut. Mă bucur mult că Vienela face parte din Clubul Condeielor Parfumate și sper din suflet să scrie atât cât va dori, poate chiar să publice o carte pe care cititorii, am convingerea, o vor lăsa greu din mână. Iubește mult animăluțele, iar dacă până nu demult avea o mare pasiune pentru câini, acum s-a atașat de pisicuța superbă Miți, care, ca orice mică felină cu sufet uriaș, i s-a cuibărit în inimă, minte și brațe și sunt convinsă că Vienela, om bun, n-o va lăsa să plece de acolo niciodată. Pe lângă pasiunea pentru viață, familie, scris, natură, știu că-i plac mult florile și mai ales arta aranjării acestora, Ikebana. așa că m-am gândit să-i ofer una în felicitarea concepută special pentru ea. Vienela, sper să-ți placă. Și tortul, poftă bună! Mult succes! Dragă Vienela, la mulți ani frumoși alături de cei dragi! Să ai o viață minunată, să fii sănătoasă, să-ți realizezi proiectele, iar visele să ți se împlinească mereu! Cu drag! […]

  • Javra September 12, 2014 at 2:05 pm

    Nu ştiu cât de reală e întâmplarea la care te referi, dar un ziarist miroase imediat ce-i făcătură şi ce sună veridic. Numai dacă era lipsită de experienţă putea să păţească aşa ceva. În tot cazul, personal n-am auzit întâmplarea şi ca mine sunt mai mulţi. Poate ar fi bine să ne-o povesteşti pe larg.

  • […] cumparat exact obiectele pe care le-am vrut si mi-am aranjat camera in propriul meu stil, pentru ca scaunele si saltelele se aleg cu ratiune. Acum am un pat, un birou, un scaun de birou, o canapea, sifonier si o super bucatarie cu masa si 4 […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.