Mi-re jucăuș, cu ochi de pândar, la ceas de noapte bătând cu piciorul pe sol înghețat, mi s-a pus în cale și la dans m-a chemat. Si, i-am răspuns emoționată, do-rința ta e lege pentru mi-ne. Mi-a prins mijlocul într-o menghină caldă, mi-a solfegiat la u-re-che un fel de do-ină re-mi-xată, fără cuvinte, iar eu mi-am gă-si-t culcuș în scobitura dintre gât și umăr, fa-lsând alături de el, așa cum fa-lsam pe când era iubitul meu, nu mi-re-le unei femei fa-tale. La final m-aș fi trântit pe sol, plângând do-rințe deșarte și si-guranța destrămată de lacrima ce a șters fa-lsul.
Repet mereu același solfegiu, schimbând uneori o notă sau o bătaie. Sper să pricep unde greșesc, să nu mai repet nota care strică întregul și care nu îmi dă voie să îmi dirijez propria viață. De ce stau uneori pitită în spatele cortinei ce cade peste scenele pe care le-am trăit? Unde îmi sunt cuvintele, când am nevoie de ele?
Irealia ne invită la un joc simpatic, cu reguli ce încă nu au fost definitivate, dar care promit să atragă. Ideea este să scriem sau să încercăm scrierea de texte aforistice pornind de la un cuvânt ales săptămânal (începutul a fost făcut: a solfegia). Pot participa atât oameni cu blog, cât și cei care se simt atrași de joc, dar nu au blog. Eu m-am străduit să scriu două mici texte, pentru că altfel ar fi rămas prea scurt articolul.
Mai multe detalii despre joc găsiți la Irealia, căreia îi puteți propune și un titlu sugestiv. Ce spuneți, vă tentează?
Vienela, de-aș avea un dram de cunoștințe muzicale ți-aș pune solfegiul pe notele bolduite, să-l aud. Am avea și imnul jocului! ;) Acum mi-ai m-ai dat o temă de gândire! :)
Ai o imaginație neobosită, mulțumesc că ai ales să participi. Și da, cuvintele se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi, dar fără să ne-ntrebe de-avem și noi chef au ba… Suntem partenere de suferință în al doilea scenariu al tău.
Te pupific!
Eu nu as avea curaj. Imi amintesc de o ora de muzica, prin clasa o opta, cand profa ne-a pus sa ii compunem cate o scurta melodie. Eu eram bâtă, asa ca am insirat la intamplare cateva note, care au facut-o pe profa sa isi puna mainile in cap. :))))
Nu imi multumi… Mi-a suras ideea din prima clipa… :)
Sigur ca suntem partenere… Altfel cum am fi putut trece proba timpului? :) Pupici!
Profa mea de muzică m-a ignorat cu desăvârșire după ce am dat un spectacol cu Fluturaș, nu mai ai aripioare… Of, de-atunci am știut că o punte mi-e șubredă! :)
Tot sunt curioasă! :D
Fluturas, nu mai ai aripioare… este preferata mamei mele. O poate canta onorabil, chiar daca mai scapa cate o nota… Sunt singurul afon din familie. :))))
Intenția mea a fost să subliniez doar la-ul din numele tău, dar mnoh, italicele s-au vrut mai multe… :)
Lasa, ca asa te evidentiezi… :)
MI-nunat Nu prea pricep eu regulile dar probabil pentru că mi-e mi-ntea în vacanţă. Eşti genială!
Inca nu s-au stabilit niste reguli definitive, pentru ca Irealia abia a venit cu ideea. In fiecare saptamana va fi ales un cavant si pe baza lui fiecare va face un text scurt (sau chiar mai multe, pentru a nu lasa articolul cu 50 de cuvinte), asa cum sunt esentele ce se pastreaza in sticlute mici.
Eh, nu exagera! Mergi la Sorana, sa vezi ce au scris Radu si Dragos…
Uite, vezi, acum că vorbești de articole scurte, îmi dau seama că ar putea fi o problemă, dacă fugiți de ele. Eu chiar asta vreau, un text scurt, ce poate căpăta valențe de aforism. Dar, dacă tematica blogului și stilul bloggerului nu permit asta, textul poate fi îmbrăcat în mai multe vorbe, dar reliefat cumva. Pentru că, așa cum gândesc eu jocul și cum am mai scris pe la Sonia, vreau să le pot culege pe toate, la final de an într-o broșură. Un gând din cuvânt! Iaca, Mugur a zis de viața din spatele unui cuvânt, mie mi-a venit un titlu nou. ;) Dar tot nu pot decide, o să vă cer ajutorul cât de curând.
Pe Adriana o aștept cu drag, i-am lăsat vorbă și la Mugur! Mulțumesc, Vienela, încă o dată, atât pentru participare, cât și pentru brainstorming.
Am inteles exact ideea si voi evidentia intotdeauna textul pentru joc, indiferent cate cuvinte va avea articolul. Ceilalti sigur ca sunt liberi sa faca asa cum doresc. :)
Nu imi multumi pentru nimic, Sorana. ;)
Da, dar mi-ai dat ocazia de-a explica un posibil format care să convină și acelora care vor să scrie articole mai consistente, nu doar paragraful cu pricina. E o paranteză extrem de importantă, pe care nu o gândisem la start. Cum să nu mulțumesc, când mi-s așa fericită acum?! Mulțumesc! ;)
E normal sa ne dam cu parerea toti cei care vrem sa participam. Asa eliminam din start si nemultumirile care ar putea aparea pe parcurs…
Abia astept cuvantul urmator… ;)
Aşa cum ţi-am mai spus, nu mă atrag temele impuse.
Pare destulă caznă pentru rezultate cât de cât mulţumitoare.
Succes, oricum!
Asa mi-ai spus mereu, dar ai scris pe teme impuse timp de doua luni fara sa te plangi… :-P
Ce bine că i-ai zis tu, că îi ziceam eu altminteri. :) Dar e de înțeles de ce două luni nu s-a plâns, fiecare temă impusă avea un potențial premiu la care puteai visa. Materialul bate spiritualul și schimbă caracterul… ;)
:D Nu am vrut sa o spun chiar asa direct.
Eu nu mă cod-esc! :)
La mi-ne e greu pana ma pornesc de la sol, apoi sa vezi cum zbor printre cuvinte si-mandicoase si solfegii plicti-si-toare. :)
La asta chiar nu mă bag. Mi-a plăcut ideea! Până la urmă si un solfegiu merge. Doar nu mai fac trageri de pe sol. Re-re-re revino-ţi Radule că prea ai luat-o razna! Si nu mai fa tu chestii din astea, pe bune nu mai fă!!! Dovada strig eu disperat, dovada unde e?
Clar am luat-o razna, şterge te rog comentariul!
Ba ia-l matale frumusel de aici, pune-l pe blog si apoi fugi cu linkul in tabelul de la Irealia, ca mie imi place. :)
Do-amne, re-pede mi-ai fa-vorizat sol-nița la-crimilor, si-ngura do-vadă do-snică (a)mi-rajelor, sol-fegiu do-rului. :)
Doamne, cat de frumos ar sta aceste cuvinte la Sorana in tabel! :)
M-ai topit cu solnita lacrimilor… De unde le scoti? Mi-ar placea sa am si eu acces la acea fantana…
Ce frumos, ce inspirat ai solfegiat, Vienela!! Nu te stiam priceputa la muzica, dar uite ca…auzi, dar tu ma mai uimesti mult?? :)
Nici eu nu ma stiu priceputa la muzica, ba chiar am si recunoscut ca falsez intr-un mod unic. :)))))
bravo Vienela draga. muzica in proza. asta da solfegiere.
Era singurul mod in care as fi putut face putina muzica. :)
Dragă Vienela, m-ai uimit cu îndemânarea cu care arunci notele într-un solfegiu virtual, chiar dacă ai uitat să precizezi cheia. Dacăar fi să citez din Irealia, ar fi în cheia LA! Oricum ar fi, este una majoră!
Iar jocul pare interesant. Mai vreau!
Draga Ciufulici, as fi precizat si cheia, daca mi-as fi amintit ca exista asa ceva. Intre mine si muzica este o distanta atat de mare, incat nu prea reusim sa ne vedem. :)
Iti multumesc frumos si te astept si pe tine in jocul nostru!
De jucat m-am jucat (în alter ego), doar că am ales cheia greșită și nu-mi vine să schimb registrul! Poate data viitoare voi reuși să intru în loc după regulile sale.
Vin imediat sa vad, desi ceva, ceva am zarit citind comentariile care imi vin pe mail de la Irealia.
Mi-a plăcut solfegiul tău. Și nu mă băga în spam, încă nu am terminat. :) Au cuvintele, uneori, o muzică a lor, aparte. Iar atunci când re-ușim să o redăm vibrează nu doar podeaua, în ritmul pașilor. Vibrăm și noi!
Intr-adevar, uneori cuvintele se astern pe foaie asa cum notele se astern pe partitura… :)
Nu te-as fi bagat la spam, ca aveai deja mai mult de doua cuvinte. :)
Nu cred ca m-as fi gandit vreodata sa construiesc textuletul asa cum ai facut-o tu! Foarte frumos! Esti ingenioasa, tare! :*
Hai si tu in joc, Pinky! Fiecare dintre noi poate aduce un suflu nou, o idee pe care altii nu au gandit-o.
Am scris deja! :D
Citind textul m-am trezit intrebandu-ma cum ar suna solfegiul din notele respective. Interesanta abordare.
In cel de-al doilea text, as zice ca e nevoie de un Celalalt care sa te asculte activ si sa-ti inapoieze ceea ce ai spus intr-o alta forma, una care sa scoata in evidenta faptul ca raspunsul era continut in intrebare.
Imi place cu adevarat textul tau, e muzical si…peste tot imi vad numele, hahaha, mai ales ca tata imi spunea Mire, nu Mirela, iar uneori imi canta numele. Un solfegiu original, ritmat, imi place! :)
:) Interesant si chiar muzical textul. La primul ma refer. Uneori cuvintele se lasa asteptate. Cel putin in cazul meu. Tu pari sa nu ai problema asta :)
Ce bine că pui pe FB linkuri către textele tale mai vechi, eu pe ăsta nu-l văzusem, deşi m-am băgat în jocul Irealiei, dar poate nu în fiecare săptămână, sau poate n-am avut timp să citesc [tot] ce-au scris ceilalţi… Şi ar fi fost păcat să pierd un solfegiu ca ăsta.
Nici măcar nu-mi mai amintesc dacă eu am solfegiat atunci. :)
Sincera sa fiu, regasesc pe aici texte care imi par scrise intr-o alta viata, de un alt om. Ce increzatoare eram pe atunci! Si ce mult imi placea sa ma joc! Cat de senin imi parea cerul blogosferei!
Uite, cred ca jocul acela ar merita continuat. Nici eu nu imi aduc aminte daca ai solfegiat atunci. De fapt, fara facebook nu mi-as aminti nici macar textele mele. :)))