Dezbracă-te, să te putem vedea în toată splendoarea! m-au rugat ei. I-am refuzat, căci nu-i rușine mai mare pentru un câine decât să umble golaș, ca o găină ciufulită de cocoș. M-au momit cu piept de pui și cu bobițe bune. Tot de pui. Am ales să le fac pe plac. M-am scărpinat cu ghearele, am tras cu dinții și într-un final am reușit să rămân fără blăniță pe spate, deasupra cozii, pe coadă și pe burtă. Nu le-a plăcut cum arăta pielea mea goală, așa că m-au dus la cabinetul veterinar, convinși că “toate bubele rele sunt în curul babei mele”.
Verdictul a venit clar și rapid: Bruno are o alergie, cel mai probabil la carnea de pui. Mi-au pus pe ceafă o pipetă care nu a costat “decât” 70 de lei și mi-au dat niște antihistaminice. Mi-au cumpărat bobițe cu somon, un pește pe care puțini umani își permit să-l mănânce, că-i tare scump pe aici. Adio pui! Rămân sub observație la domiciliu până săptămâna viitoare, când merg iar la control. Să nu vă mire dacă, de la atâta somon, voi ajunge să depun icre.
Vă pupă al vostru Bruno, golaș deasupra cozii ca o găină ciufulită de cocoș!
PS: Am găsit acest text pe facebook. Uitasem că l-am scris (pe 27 martie 2016). Ca să nu îl mai rătăcesc am ales să îl postez și pe blog. Între timp Bruno a scăpat de problemă, deși nu știu exact cum. Cel mai probabil datorită faptului că am început să îi dăm și altceva de mâncare în afară de hrană uscată din pet shop. Continuăm să îi dăm carne de pui, dar proaspată și crudă, nu din conserve sau boabe. Îl hrănim cu inimă de vită, cu spinări de pui, cu supe, cu oase de vită. I-am dat și niște medicamente care să îi întărească imunitatea (Petway Vitality), lucru care a contribuit decisiv la rezolvarea problemei. Are doi ani și 25,5 kilograme. Nu mai arată de parcă ar fi nemâncat.
Am cumpărat o soluție numită Scabatox. L-am scos în fața blocului și i-am udat și frecat bine tot corpul cu 2 litri de apă în care am amestecat 4 ml soluție (atenție la ochi și la organele genitale, care nu trebuie atinse). Am repetat operațiunea după o săptămână.
Bruno a fost întotdeauna un câine sensibil, cu toate că e maidanez adunat de pe străzi. Zi de zi avea câte o problemă. L-am hrănit cu boabe scumpe, l-am dus la cei mai buni veterinari, am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru a-i oferi o viață senină, dar până când nu am schimbat dieta și nu i-am dat acele suplimente nutritive, câinele meu a continuat să se îmbolnăvească des de toate minunile de boli. Acum e vesel, e sănătos, e activ, nu îi mai cade blana, nu se mai scarpină și aproape că nu se mai atinge de boabe. Nici măcar nu sunt sigură că era vorba despre o alergie la câinele meu, ci mai degrabă cred că avea sistemul imunitar slăbit.
Poză făcută în curtea soacrei mele, unde am mers în vizită – e din vremea când câinele meu nu mai avea blană pe anumite porțiuni. Acum nu îl mai ducem pe acolo. Soacra mea are o cățelușă pe care Bruno o iubește și cu care ar vrea să se joace, numai că nu avem nevoie de Brunișori în curte. Dacă îl ținem separat de femelă, latră și urlă până când îl înnebunește pe socrul meu. În plus, ne costa cam 50 de lei taxiul dus-întors (asta când găseam vreun șofer dispus să primească în taxi un câine de 25 de kilograme), căci ei locuiesc într-un sat de lângă Ploiești, iar noi nu avem mașină, să putem plimba câinele pe unde ne place.
Mulțumirile mele se îndreaptă către doamna Viorela, cea care deține canisa Cane Corso Mogoșoaia (Nobile Corso Di Mogosoaia) și care mi-a oferit cele mai bune sfaturi și vitaminele pentru Bruno!
Frumos Bruno. Frumos tare
Multumesc! :)