Timpul parcă zbura şi odată cu el zburau şi speranţele ei de a găsi un băiat bun, cu care să se potrivească şi cu care să întemeieze o familie. Începea să le dea dreptate celor care susţineau că toţi băieţii buni au fost deja luaţi.  Era probabil singura din generaţia ei care se băga seara într-un pat gol şi rece, singura pe care nu o strângeau cu drag braţe de bărbat. Prietenii din trecut se răspândiseră care încotro, prietenele erau măritate, la serviciu avea doar colege şi era peste puterile ei să se lase agăţată pe stradă. Nu vedea nici o ieşire.

Vărul ei a fost cel care a venit cu ideea de a căuta printre anunţurile de la matrimoniale, ştiind că nu doar femeile au această problemă după o anumită vârstă, ci şi unii bărbaţi. Au început să facă liste, să îi sorteze pe cei ce îşi anunţau singurătatea şi disponibilitatea, sperând că printre ei îl vor găsi pe cel cu care să se potrivească. Nici ea nu ştia prea bine ce îşi doreşte, dar îi evita pe cei care se băteau cu pumnii în piept că au o dragoste mare de dat, chiar dacă sunt foarte săraci, la fel cum îi evita si pe cei care aveau pretenţii prea mari, deşi despre ei nu spuneau nimic.

Primul cu care s-a întâlnit spunea că are BMW, că are serviciu bun şi este blând ca un mieluşel. Pentru ea, era dovada că omul chiar a avut grijă de viaţa lui, că nu este un parazit. La întâlnire a venit în bermude şi slapi. Nu se vedea pe lângă el nici măcar o trotinetă, ceea ce a făcut-o să creadă că BMW-ul era un vis al lui sau o metodă de a atrage femeile. Au făcut câţiva pasi unul lângă celălalt, apoi s-a trezit luată de mijloc şi sărutată cu forţa. A fugit speriată şi câteva zile a renunţat la căutări…

după care un alt anunţ i-a atras atenţia. Era un domn de aproape 50 de ani, divorţat, serios, care îşi căuta perechea. Au luat masa la un restaurant select din centrul oraşului, au râs şi au glumit. La cafea, a încercat să afle de ce a divorţat. Poveste de groază, nu alta! Soţia îl cicălea prea tare, aşa că el se răzbuna cum putea. De obicei o pândea când cobora în beci să scoată câte ceva şi o încuia acolo pentru întreaga zi. Râzând, i-a spus că a lăsat-o chiar şi pe timpul nopţii încuiată în beci, atunci când a fost prea nervos. I-a zâmbit strâmb, s-a scuzat şi a plecat în trombă din restaurant.

Văzând că vârsta nu aduce cu sine maturizarea, a ales un alt anunţ, de această dată al unui tip cu doi ani mai mic decât ea. L-a plăcut din prima clipă. Frumuşel, curăţel, mereu zâmbitor, destul de cult şi de timid. S-au plimbat câteva ore pe străzile oraşului, umăr la umăr, depănând poveşti. Ajunşi în dreptul unui bar, ea şi-a exprimat dorinţa de a bea o cafea. Tinerelul a băgat mâna în buzunar, a scos câteva hârtii de 1 leu şi a întrebat-o cam cât costă o cafea, dacă acei bani îi ajung, că el se va abţine ca ea să poată bea licoarea dorită. Dezamăgită de faptul că omul venise la întâlnire fără bani în buzunar, dovedind că nu se descurca prea bine în viaţă, a renunţat şi la cafea, şi la tinerel.

 

Continuarea mâine… Este povestea unei fete pe care o cunosc şi am scris-o la îndemnul Danei.