Timpul parcă zbura şi odată cu el zburau şi speranţele ei de a găsi un băiat bun, cu care să se potrivească şi cu care să întemeieze o familie. Începea să le dea dreptate celor care susţineau că toţi băieţii buni au fost deja luaţi. Era probabil singura din generaţia ei care se băga seara într-un pat gol şi rece, singura pe care nu o strângeau cu drag braţe de bărbat. Prietenii din trecut se răspândiseră care încotro, prietenele erau măritate, la serviciu avea doar colege şi era peste puterile ei să se lase agăţată pe stradă. Nu vedea nici o ieşire.
Vărul ei a fost cel care a venit cu ideea de a căuta printre anunţurile de la matrimoniale, ştiind că nu doar femeile au această problemă după o anumită vârstă, ci şi unii bărbaţi. Au început să facă liste, să îi sorteze pe cei ce îşi anunţau singurătatea şi disponibilitatea, sperând că printre ei îl vor găsi pe cel cu care să se potrivească. Nici ea nu ştia prea bine ce îşi doreşte, dar îi evita pe cei care se băteau cu pumnii în piept că au o dragoste mare de dat, chiar dacă sunt foarte săraci, la fel cum îi evita si pe cei care aveau pretenţii prea mari, deşi despre ei nu spuneau nimic.
Primul cu care s-a întâlnit spunea că are BMW, că are serviciu bun şi este blând ca un mieluşel. Pentru ea, era dovada că omul chiar a avut grijă de viaţa lui, că nu este un parazit. La întâlnire a venit în bermude şi slapi. Nu se vedea pe lângă el nici măcar o trotinetă, ceea ce a făcut-o să creadă că BMW-ul era un vis al lui sau o metodă de a atrage femeile. Au făcut câţiva pasi unul lângă celălalt, apoi s-a trezit luată de mijloc şi sărutată cu forţa. A fugit speriată şi câteva zile a renunţat la căutări…
după care un alt anunţ i-a atras atenţia. Era un domn de aproape 50 de ani, divorţat, serios, care îşi căuta perechea. Au luat masa la un restaurant select din centrul oraşului, au râs şi au glumit. La cafea, a încercat să afle de ce a divorţat. Poveste de groază, nu alta! Soţia îl cicălea prea tare, aşa că el se răzbuna cum putea. De obicei o pândea când cobora în beci să scoată câte ceva şi o încuia acolo pentru întreaga zi. Râzând, i-a spus că a lăsat-o chiar şi pe timpul nopţii încuiată în beci, atunci când a fost prea nervos. I-a zâmbit strâmb, s-a scuzat şi a plecat în trombă din restaurant.
Văzând că vârsta nu aduce cu sine maturizarea, a ales un alt anunţ, de această dată al unui tip cu doi ani mai mic decât ea. L-a plăcut din prima clipă. Frumuşel, curăţel, mereu zâmbitor, destul de cult şi de timid. S-au plimbat câteva ore pe străzile oraşului, umăr la umăr, depănând poveşti. Ajunşi în dreptul unui bar, ea şi-a exprimat dorinţa de a bea o cafea. Tinerelul a băgat mâna în buzunar, a scos câteva hârtii de 1 leu şi a întrebat-o cam cât costă o cafea, dacă acei bani îi ajung, că el se va abţine ca ea să poată bea licoarea dorită. Dezamăgită de faptul că omul venise la întâlnire fără bani în buzunar, dovedind că nu se descurca prea bine în viaţă, a renunţat şi la cafea, şi la tinerel.
Continuarea mâine… Este povestea unei fete pe care o cunosc şi am scris-o la îndemnul Danei.
Mai bine singura decat cu din astia…
Intradevar, dar perioada asta de intalniri diverse si cu diversi e distractiva. Poti da peste ciudati sau poti cunoaste oameni interesanti dar alaturi de care nu te-ai vedea sau poti sa ai noroc si sa iti gasesti jumatatea. Oricum eu zic ca e interesant ca si experiment, doar sa nu ai prea multe asteptari.
P.S. Imi place “serialul” asta inca de la primul episod, il astept cu interes pe al doilea.
Un om nu e realizat pana cand nu are un copil. Iar singuratatea nu aduce acest miracol al vietii. Indiferent cine ce ar spune, doamna nu va fi fericita niciodata, pentru ca mereu va avea sentimentul de lipsa.
Spumos articol. Eram gata,gata sa-ti spun,desi stii deja,ca eu mi-am gasit fericirea,cu adevarat dupa 35 de ani, ca am avut multe intalniri nereusite sau ciudate de-a lungul timpului,si ca inteleg fata;pana cand am vazut un comentariu, ca as putea fi nefericita fiinca nu am copil si ceva ”cu sentimentul lipsa”. Ups, si eu inca nu aflasem……
Vienela, mi-ai luat-o inainte! Eu nu am apucat sa pun continuarea articolului meu inca si cand am vazut la tine titlul, m-am gandit ca voi intalni lucruri pe care le stiu. Dar se pare ca nu! La mine au fost alte povesti…sper sa reusesc sa le pun si eu pe “hartie” azi maine. Multe poate vedea si auzi o femeie care intra pe piata asta a matrimonialelor…!!!
De ale tale ce sa zic? Imi vine sa rad, dar rad amar….pentru ca stiu ca toate astea se pot intampla!!! Abia astept sa citesc. In plus, daca imi permiti, imi place sa ai pus in practica indemnul meu. Poate ne mai indemnam asa, una pe alta, ca vad ca ies treburi tare dragute!!!
Astept continuarea ! :)
Mai vreau, mai vreau! Si mai repede, nu maine! :D
Există petic pentru fiecare sac. Trebuie să-l mai caute
Abia aştept continuarea! :D Eu încă mai am speranţa că voi găsi un individ pe placul meu şi fără să apelez la matrimoniale. :))
Dar o viata sociala mai activa unde sa poata cunoaste mai multa lume nu avea fata asta?
Da’ de ce e asa disperata? Ca femeile disperate pun pe fuga barbatii normali. Nah..te gandesti ca daca vrea asa tare si n-a vrut-o nimeni..pai are o buba! :P
May Vienela;eu ca si Canuta Om Sucit am inceput cu sfarsitul si acum citesc inceputul ca si continuare;dar vreau sa spun ca don’soara cautatoare de masculi e intr-o mare dilema / Banuiesc ca dumneaiei inca il asteapta pe Fat Frumos! Biata femeie!
Hai ca poate pana la urma povestea se termina cu happy end!
Hai măi, că ăla de 50 de ani părea promiţător. Poate ieşea de ceva şedinţe sado-maso. ;))
ah! n-am vazut ca era serial. daca mai ai nevoie de material didactic, anunta-ma, ca am garla! :)
OMG! Cel care isi inchidea sotia in beci exista in realitate? pffff
Adică e mai greu decât la interviurile de angajare ?!
:) O inteleg perfect. E plina lumea de ciudati. Ma duc la partea doua. ;)
Pai da, daca avea BMW putea fi gras si chel, ca era no stress :))