Cu privirea aţintită pe un perete, se gândeşte la vremurile trecute, la zilele când bărbaţii roiau în jurul ei. Pe atunci nu o interesau. Era mulţumită de relaţia pe care o avea, relaţie care s-a rupt mai târziu şi nu a mai putut fi  înnodată. Acum recapitula ultimele întâlniri, nemulţumită de ea şi de cei pe care îi cunoscuse. Sportivul era egocentric, consilierul judeţean ar fi putut fi doar un alt tip dornic de distracţie sau chiar proxenet, iar cel cu lanţ de aur la gât îi provocase repulsie. Unde s-au ascuns bărbaţii buni?

Au mai urmat şi alte întâlniri. De unele îşi aminteşte râzând, altele îi trezesc regrete. În privinţa informaticianului cu care a ieşit la bar încă nu s-a decis. Oare să regrete că i-a numărat paharele băute? S-au simţit bine împreună, au glumit, au fost dezinvolţi, dar poţi face casă cu unul care la prima întâlnire toarnă în el cât toarnă ţăranii la pomana porcului? Nu s-a îmbătat, dar devenise tot mai îndrăzneţ şi glumele lui erau tot mai indecente. Mâna lui cotrobăise pe sub masă, îi mângâiase piciorul, apoi încercase să urce. Era plăcut, dar nu se cuvenea…

Ultima întâlnire a fost oribilă! S-a simţit atât de prost! Jandarmul era înalt, frumos foc, cu nişte ochi verzi sclipitori, ce dovedeau inteligenţă. A privit-o câteva secunde în ochi, apoi din cap şi până în picioare. S-a prezentat aproape regulamentar, după care i-a spus senin că nu crede că se potrivesc. S-a scuzat, i-a întors spatele şi dus a fost! Cuvintele lui încă îi mai ard urechile, privirea lui încă o mai sfredeleşte. Câtă durere i-a adus acest om! Ce a văzut la ea şi nu i-a plăcut? Nu va ştii niciodată!

După această experienţă i-a trecut pofta de întâlniri cu necunoscuţi. S-a refugiat în bibliotecă, a citit, a visat, a mai şters o lacrimă. Timpul trecea nemilos peste ea, peste gândurile ei, peste trupul ei amorţit. Încerca să se acomodeze cu ideea că va îmbătrâni singură. Şi-a luat un căţel, să aibă cu cine schimba două vorbe seara. Îşi programase o excursie peste hotare. Era ceva nou pentru ea. Se va bucura de Paris şi de tot ceea ce poate el să ofere unui călător singuratic, însetat de frumos. Nu ştia că Parisul îi va dărui ceea ce căuta de atâta timp… Acolo l-a întâlnit pe cel care îi este soţ de trei ani, acolo s-a născut timidă iubirea dintre ei, iubire pe care au gustat-o pas cu pas, fără să se gândească la ziua de mâine.