Se întreba adesea dacă odată cu trecerea anilor a devenit prea exigentă, dacă nu cumva are prea multe aşteptări de la bărbaţi. Îşi răspundea imediat, uneori în gând, alteori cu glas tare, că nu ar putea sta lângă un bărbat fără studii,  care nu a făcut nimic cu viaţa lui în peste 30 de ani. Ştia că nu ar putea începe o relaţie cu un bărbat care o sărută de la prima întâlnire, care nu are bani de o cafea sau care şi-a ţinut soţia încuiată în beci. Se săturase să fie singură, să îşi piardă serile la televizor, ronţăind la floricele de porumb. A reînceput căutările…

şi a dat peste un sportiv care se antrena destul de aproape de casa ei, la un club oarecare din oraş. Cu el nu a reuşit să discute niciodată. Nu îl putea opri. Vorbea mult şi nu spunea nimic interesant. Totul se învârtea în jurul lui, în jurul banilor pe care îi câştiga, al maşinilor cu care se plimba, al femeilor cu care ieşise. Nu îl interesa cine este femeia de lângă el, ce gândeşte sau ce îşi doreşte. Părea să aibă nevoie doar de un suflet timid, care să îl asculte şi să îl laude. Nu comunicau, aşa că…

a crezut că a dat norocul peste ea când l-a întâlnit pe cel care era consilier judeţean în Constanţa. Cam mare distanţa dintre ei, dar internetul şi telefonul i-au ajutat să se cunoasca mai bine, să vorbeasca mult, să râdă şi mai mult. Era un bărbat vesel şi educat, optimist şi plin de viaţă. După câteva săptămâni, au decis să se vadă. Serviciul nu îi permitea să plece din Constanţa, aşa că i-a propus să vină ea la mare. Să aducă şi o prietenă cu ea, că vine şi el cu un prieten. O vor face lată în cele două zile, cât şi-ar dori el să petreacă împreună. Le va pune o maşină la dispoziţie şi le va plăti camerele de hotel. În capul ei s-a tras un semnal de alarmă. A renunţat în ultima clipă, când bagajele erau gata făcute. Nu l-a văzut niciodată.

A mai lăsat pretenţiile deoparte şi a discutat cu cel care spunea că este familist convins, deşi nu avea familie. A avertizat-o că nu are vicii, nu are defecte majore, dar că este cam gras, ceea ce pune de obicei femeile pe fugă. Şi-a spus că nu poate fi un impediment major, că nu îşi caută un bărbat de dus la concursuri de frumuseţe. Întâlnirea a fost un dezastru. I-a văzut din depărtare cămaşa bleu, descheiată la câţiva nasturi şi pieptul paros, lucind de transpiraţie. Dar cel mai tare au deranjat-o pielea neagră a bărbatului, lanţul gros de aur şi privirea de lup. I-a părut rău că s-a apropiat de el, mai ales când a invitat-o în bodega din apropiere, să bea un suc. Mult timp a deranjat-o cu telefoanele şi mesajele. Credea că nu v-a scăpa în veci de el…

 

Sfârşitul îl veţi afla probabil duminică.