Nici un joc pornit in calculator, muzica dată la maxim şi o pagină goală “Add New Post” pe Iubesc Viaţa. Ciudat. De obicei nu-mi desprind ochii de pe abilităţile eroilor, din statisticile echipei sau alte “game-ăreli” de genul. Cu câteva zile în urmă am discutat despre cât de mult mă atrage şi pe mine “blogăreala”, propunându-i mamei să mă lase “într-o bună zi” să scriu aici. Îmi place că pot să-mi împărtăşesc ideile despre cum văd eu lumea. Şi că mi se oferă şansa de a îmi exprima părerile în legătură cu anumite subiecte pe care am impresia că le văd într-un mod unic şi care ar putea atrage atenţia.
Era în criză de timp, fără nimic de postat şi pe punctul de plecare la o întâlnire cu câteva fete (tot blogăriţe, din câte ştiu), când şi-a adus aminte de dorinţa mea… Drăguţa de mami s-a hotărât să-mi încredinţeze mie sarcina de a scrie o postare pentru azi, fapt care m-a surprins, ştiind că blogul este “lucrul” ei cel mai de preţ! Toate bune şi frumoase. Eram foarte entuziasmat că mi-a fost “aprobată cererea”.
Problema a apărut când a trebuit să îmi aleg un subiect pe tema căruia să scriu… M-am blocat, am început să tremur, să intru în panică. Nu mai eram la fel de sigur pe mine şi mi se părea mult mai greu să-mi expun ideile pe care le-am dezbătut singur şi toate chestiile care au avut loc într-un spaţiu restrâns: În capul meu! Dar deja era prea târziu. Nu puteam să o las baltă, dar nici nu mă simţeam în stare să scriu pe blog atât de repede.
Până la urmă m-am decis: Voi scrie, dar nu despre vreun subiect care îmi bântuie gândurile, ci un fel de introducere prin care să văd ce fel de reacţii vor apărea. Îmi pare imposibil să vorbesc aici fără să ştiu dacă nu cumva modul în care scriu vă deranjează, că sunt obositor, plictisitor sau că poate am greşeli cum au fost cele de la bacalaureat (că doar anul ăsta voi ajunge şi eu acolo).
Ştiu că este cam târziu dar dacă aţi avut bunăvoinţa de a citi până acum aş vrea să vă salut şi în cazul în care mă voi simţi în stare şi dacă reacţiile vor fi unele pozitive, voi continua să scriu. Mai răruţ că-i mai drăgut şi până la urmă este blogul mamei, motiv pentru care oricum sunt puţin stânjenit cred că aş putea să spun.
Acum vă las că deja am lungit-o ca de fiecare dată când scriu. Aş vrea doar să vă rog să-mi spuneţi ce sfaturi aveţi pentru mine (pentru felul în care scriu)? Voi lua în considerare şi sfaturile de genul: “Frate strici blogul!”, sau “Lasă-te că nu-i de tine pe aici!” (care sper să nu fie totuşi singurele. HeHe!). Am şi un motto pentru ziua de azi care mi-a dat prea multe emoţii pentru o singură zi: “Don’t worry!!! Be happy!!!”. O formulă de încheiere potrivită nu găsesc dar azi o să folosesc: La Revedere!
Wou, asta da surpriza…placuta! :) Cum introducerea a fost facuta, te asteptam si altadata…cu ceva concret. :D
Altadata nu va mai fi pe blogu’ asta… Daca ma voi hotari sa imi fac blog, voi scrie acolo. Si va voi anunta, fiti siguri!:))
Având în vedere că ai scris un purcoi de bălării fără un subiect anume, nu văd de ce n-ai scrie mai multe purcoaie pe subiecte dedicate. La urma urmei, asta facem, umplem internetu’ cu bălării care nouă ni se par relevante, geniale chiar. Sigur, nu prea o să ţi se potrivească blogul mamei tale, care a strâns o comunitate tipică ei în jurul lui. Mai degrabă un blog personal, unde eşti propriul Dumnezeu şi aduni o comunitate potrivită vârstei şi intereselor tale.
Multumesc de sfat.:P M-ai pus pe ganduri.:)
Îmi place idea. Te v-oi susține … prin comentarii :)
Am creat fiicei mele încă anul trecut un blog, dar pînă în prezent ”nu are timp să scrie”.O cred, pentru că și eu personal tot mai puțin timp am.
Eu unul nu am mereu chef sa scriu, ca timp am berechet.:))
Bun venit printre pocaiti fiule! :D
Stii cum e cu blogul? Ca atunci cand faci misto de tembelii care urla si se dau cu capul de coltul mesei cand se uita la fotbal, ca sa te trezesti in timp ca tragi cu ochiul fluierand dezinteresat, ca mai apoi sa te enerveze interesul clar pe care-l resimti si in final sa termini urland cot la cot cu hoarda si aruncand cu cutiile de peste ecranul cu Diablo/WOW/SC, direct in moaca arbitrului aluia idiot care n-a vazut in mortii ma-sii ca era offside! Pastele si grijania ma-sii!! :D
Sfat? Pai nu discuta de Iisus, avorturi, Basescu si Windows si vei avea succes total. Sau discuta si vei avea succes si mai mare, dar printre jerbe de tomate si lesinuri demonstrative (ceea ce nu neg ca-i interesant, been there done that, dar sfarseste prin a fi plicticos foarte repede :P).
Din nou, apreciez intrarea in secta! Dar mie unul mi-ar placea sa ai blogul tau. Sunt curios cum ar arata, nu de alta. Si cumva iesit de sub dictatura autoritatii supreme in stat (ma refer la mama din dotare).
Daca ar fi sa imi fac blog, as ajunge iar intr-un impas… Nu prea am idee ce fel de blog sa fie:-? Ar putea fi un blog de caterinca sau unul in care sa dezbat idei filozofice.:))) Si nu ma pot hotari!:D Cred ca o sa iti satisfac curiozitatea legata de cum va arata blogul meu, dar nu stiu daca va avea continuitate, ca la mine vointa are stocul limitat.
Pai de ce trebuie sa fie un blog de ceva? :D Mai ales de ce trebuie sa fie de la inceput un blog de ceva? Si, la final, afirm apoteotic si anarhist: de ce “trebuie” orice?! Tu fa-l, scrie doar daca-ti place si EXACT ce-ti place si ce-ti vine. Daca va ajunge sa te intereseze totusi sa ai trafic mare (si nu trebuie sa-ti fie jena daca, multi doresc dar li se pare rusinos sa o spuna, nu-i “subtire” :P) sunt niste trucuri de doi bani menite sa-ti atingi scopul. Nu tebuie sa te lasi impresionat/inhibat de indivizii aia care misuna prin blogosfera facand pe expertii de parca ar fi inventat ei conceptul de blogging si facand toate treaba sa para cel putin la fel de dificila ca matematica non-euclidiana :D. Aia au garantat mici si diverse probleme IRL si toate se reduc la faptul ca nu-s bagati in seama pe cat ar vrea ei :D. Imi inchipui ca joci WoW sau echivalente, deci stii specimenul de tip care nu poate LFG fara sa iti tina o teorie intreaga despre specul lui al tau si al mamei Omida. Si mai ales cum “ar trebui” sa faci.
E hobby, daca te prinde bine, daca nu.. n-ai pierdut nimic. Simte-te bine, asta e esential. Daca ajunge sa fie ca o slujba cu cartela de pontaj isi pierde farmecul. Asa ca fa exact ce vrei tu, cat iti place tie. E joaca. Dar ca orice hobby pot sa mergi pana in panzele albe…evident..hehehe.
Ti-am urmat si de aceasta data. Am facut blogul si nu este un blog de ceva. Cat despre “IRL”,”LFG” si “specul” n-am inteles nimic.:D Eu joc War3TFT(Pe RPG Room 3 in Garena), LOL, The guild 2, Dawn of War Soulstorm si m-as juca Age of Pirates 2 daca ar face astia de la PiratesAhoy sa scape de bugul cu crash-uri din minut in minut….:D
Scuze limbaj de World of Warcraft. IRL -> in real life si LFG -> looking for group (pentru donjoane). Eu-s generatia Blizzard, cu ele am crescut :D.
As vrea sa scrie si fiul meu care trece intr-a 11-a macar la fel de coerent si corect chiar si asa, despre nimic. :)
Adevarul este ca “nimic” poate fi un subiect vast.
Ce sa zic succes in continuare si cred ca Florin are dreptate, fa-ti blog! :D
Legat de blogul propriu am mai scris de 10 ori si mai sus:P Si cu scrisu’ coerent… Rareori imi dau silinta sa fiu atent si nici atunci nu-mi reuseste mereu:))
Subscriu la ce spune Florin
In functie de stilul tau iti vei atrage anumiti cititori. Sper sa fie de calitate si….succes :)
Multumesc de urari!
Ionut, te salut si eu! :)
E o mare, foarte mare surpriza! Asteptam si ceva foarte concret sau, asa cum spune Florin, ceva si mai concret, o “tribuna” proprie :)
O surpriza a fost si pentru mine. In caz ca se va intampla, biletele vor fi gratis la “loja”, nu la tribuna:)) Si invitatii nenumarate pentru ca sunt curios sa aflu mai multe pareri.:P
Hi,hi,hi…Ionut, blogul tau va avea succes !
” Vorbele” – le ai, asa ca iti doresc succes ( vezi ca nu am zis “succesuri” !) :))
Multumesc! Dintotdeauna mi-a placut sa cred ca am macar idei, ca la capitolu’ exprimare… tind sa cred ca stau cam prost.:D
Sau macar iti poti face cont de blogger si Vienela sa te bage in lista de autori ai acestui blog. Astfel vei publica articolele scrise de tine direct cu semnatura ta
Acum e cam tarziu. Mi-am facut blog. Am pus link tuturor “comentatorilor mei” in postare. Sper sa primeasca “pingback” parca ii zicea.
Eu iti doresc sa iti faci un blog al tau, cu cititori de varsta ta, cu preocupari specifice. In viata nu trebuie sa copiezi pe nimeni, altfel ajungi ca Stefan Banica Jr, o sa te asculte numai babele la concerte, chiar daca tu esti in floarea tineretii.
Adica, nu ma intelege gresit, ma gandesc la binele tau, pt ca peste 20 de ani cand vei mai scrie pe blog tu vei fi un tanar superb iar unii din noi niste babe absolute :))
Nici prin cap nu mi-a trecut sa copiez pe cineva sau orice altceva de genul asta. Vroiam doar sa scriu si sa vad ce se intampla. Cat despre propriul blog… L-am facut deja!:D
Sincer imi place cum scrii…vad ca intre timp deja ti’ai facut un blog asa ca o sa trec si pe acolo sa citesc (probabil tot mai des daca o sa te ti de el:) )
Ma bucur ca ai trecut pe la mine pe blog si te astept sa revii cand voi mai posta.:P
Bun bun buuun! Încă un blogger în devenire >:).
Bine ai venit, apucă-te că-i frumos şi mult succes! :)
Ce surpriza placuta si…neasteptata! :)
Imi place introducerea ta si chiar as vrea sa te mai citesc! Daca ai scrie mai des pe propriul blog, ar fi minunat… :D
Ah si…am auzit ca te pricepi in bucatarie! I-am zis Vienelei sa ma faca de nora si a fost de acord! :))
Hai salut! :)
Coerență ai, să bați câmpii cu grație poți, – condiție inerentă în blogosferă -, nu văd de ce nu i-ai da blogului tău o șansă. Chiar două.
Succes, inspirație, răbdare fără tutun! ;)
Începutul e mai greu şi, pentru că ai trecut de primul articol, însemnă că eşti pe drumul cel bun. Voinţă să fie că în rest totul vine de la sine. În rest sunt de acord cu Irealia.