Uneori mă bufnește și râsul în timp ce mă vait că nu îmi mai ajunge timpul, că ziua se termină cu mult înainte ca eu să fi terminat tot ceea ce mi-am propus. În astfel de clipe mă întreb în sinea mea cum de mă descurcam să fac atâtea treburi acum 20 de ani, cand aveam și serviciu, și copil mic… Sigur nu era ziua mai lungă… Poate faptul că eram mai tânără și mă mișcam mai repede? Poate, dar această explicație nu este suficientă. Nici acum nu sunt genul de mototoală care să doarmă pe ea…
Nu cumva ceea ce ar trebui să îmi ușureze viața, de fapt mi-o complică? Nu cumva singurul vinovat este internetul, care mă ține legată de o viață ireală și mă face să pierd mult din ceea ce poate este important? Important este să facem ceea ne place sau să trăim așa cum ne spun alții că este sănătos? Mie îmi place mult in online. Știți deja, nu? Știu că este nesănătos să petrec atât de multe ore pe internet, dar nu vreau să îmi schimb obiceiul. De ce mă mai mir că nu îmi ajunge timpul?
Când era Ionuț mic, stăteam zece ore la serviciu, îmi făceam treburile prin casă, ieșeam zilnic la plimbare și petream foarte mult timp cu copilul meu. Pe măsură ce creștea, avea tot mai puțină nevoie de mine, dar asta nu mă împiedica sa îl urmăresc cum se joacă, să îi fiu alături cât mai mult și să îmi rezolv și treburile. Acum abia reușesc să mănânc odata cu el… Este adevarat că nici el nu are mai mult timp decât mine, dar tot plâng după zilele in care puteam face atât de multe lucruri.
Erau zile senine, zile pe care le aglomeram jucându-ne împreună, construind diverse castele din piese de lego, jucându-ne cu mașinuțe și roboței, rezolvând probleme din revistele pentru copii. Erau zile în care se oferea să mă ajute la treabă, pentru a fi sigur că termin repede și am timp pentru el. Erau zile in care cea mai mare recompensă pe care o putea primi era să mergem împreună într-un anumit loc, unde putea mânca un nimic oarecare, primea o jucărie și se putea da până se plictisea pe un tobogan. Adora mingiuțele pe care cădea!
Din păcate, pe atunci nu auzisem de petreceri pentru copii organizate de firme specializate, cu personal instruit special pentru așa ceva. Nu sunt sigură dacă existau sau au apărut când băiatul meu era deja mare, însă cu siguranță voi regreta mereu că nu i-am putut organiza o petrecere cu animatori profesioniști, cu un decor de basm, cu confetti și pirați, cu pictură pe față, cu zâne și multe alte personaje din povești. Îl duceam la teatru, îi serbam ziua de naștere, dar parcă nu este același lucru, mai ales că eu nu aveam destulă putere pentru a mă ocupa de toți copiii în același timp, iar în urma petrecerilor casa îmi rămânea ca după bombardament și jucăriile ajungeau la coșul de gunoi, distruse. Măcar știu ce voi avea de făcut cu nepoții, când vor veni… :)))
da bine spui … adevarul ca erau alte timpuri, acum copii “nu stiu” sa se joace ca înainte… ma uit la ai mei si vad ca sunt cu ordinatorul si tabletele ….sunt alte generatii !!! timpul “trecut” nu trebuie sa-l regretam… asa a fost si totusi ne-am dat si ne dam tot timpul pentru copii asa cum putem…. trebuie sa ne gîndim din cund în cund si la noi !!!! nu m-ai avem timp pentru “noi” !!!!
De ce nu ii organizezi o petrecere potrivita varstei lui? Sigur gasesti animatoare…:D
Şi eu cred că nu era ziua mai lungă, deşi ştii tu teoriile acelea despre comprimarea timpului. Mi-am spart creierii şi tot nu înţeleg nimic din ele.
Cel mai mare avantaj al acestor petreceri organizate special pentru copii, este că nu mai ai casă demolată, când se termină. Al doilea, că nu te mai rupi de atâtă treabă. Şi urmează al treilea, dar cred că este cel mai important:lor le plac foarte mult.
Week-end plăcut, doamnelor şi domnilor, că unii deja l-au început!
pentru petreceri este super !!!! eu le fac de 3 ani …. si nu am bataie de cap !!! sunt fericiti se distreaza, au activitati pregatite special… “pynata” dar singurul incovenient dureaza 3 ore nu m-ai mult !!!!!! pacat….
eu am citit ca pe masura ce oamenii cresc in varsta li se pare ca timpul curge mai repede, desi desigur ca si atunci cand suntem angajati intr-o activitate placuta pt noi (nu neaparat intotdeauna identica si cu una recomandabila) timpul pare ca zboara. Cat despre utilitatea Internetului, zau, eu daca calculez cat timp real pierd datorita Internetului, si NU doar pt a surfa pe net dar chiar si asa in decursul indeplinirii unor activitati de serviciu, zau reiese ca de fapt Internetul de fapt nu contribuie cu NIMIC la eficienta mea personala, ba chiar dimpotriva, dauneaza acestei eficiente, insa desi stiu ca au existat functionari care s-au plans impotriva utilizarii unor aplicatii intotdeauna neoptime, pe de alta parte asta e trendul inevitabil, plus, daca ne face pe toti sa pierdem atata timp ca sa efectuam o chestie care facuta fara Internet ar putea dura 5 minute, dar cu Internet dureaza 15 minute, asta poate asigura si necesitatea angajarii a mai multor functionari care sa faca aceeasi treaba, deci e util in reducerea riscului de somaj in randul functionarilor si creearea de mai multe locuri de munca pt functionari, deci nu trebuie sa fiu egoist, ci trebuie sa ma gandesc si la bunastarea colegilor mei functionari ! Dar zau, e de-a dreptul enervant, recunosc, si chiar a ajuns sa nu-mi mai placa asa de mult sa fiu functionar, desi fusese chiar o chemare pt mine, daca nu mai am acum ocazia sa ma joc cu rechizite si hartie adevarata….azi, m-am dus la shredder si am petrecut un moment trist, insa totusi placut de ultima atingere a unor pagini de hartie adevarata pe care se scrisese cu pix adevarat…a fost asa ca un moment binefacator pt mine in decursul unei zile total pierdute pe Internet, desi stiu ca nu trebuie sa promovez risipa de hartie, dar uneori asa nu ma pot abtine si caut hartii adevarate, ba chiar mi-am facut un tenculet cu dosare adevarate de carton pe biroul meu si ma uit din cand in cand la ele cu drag…
Despre petreceri nu spun nimic. Ştiu că cei ce au copii le adoră, dar de timpul scurs aş avea. Cineva spunea că nu se mai numeşte plăcere vinovată atâta timp cât faci ceea ce vrei, ce îţi place, ce simţi! Asta e diferenţa! Acum tot timpul se găseşte ceva de citit, răsfoit, vizionat, iar timpul zboară …pentru că nu simţi corvoada. Am stat la o coadă la fisc. Jumătate de oră mi s-a părut două ore, iar un contract făcut la cablu în acelaşi timp- 5 ore. Ei?
Noi cu siguranta suntem altii dupa ceva ani. Copii, de asemenea, sunt diferiti fata de ce stiam candva. Lumea se tot schimba, lucruri ce pareau extravante altadata sunt extrem de firesti astazi.
Când e vorba de stat pe net nici mie nu-mi ajunge timpul :) Despre petreceri nu știu ce să zic … când eram mic nu exista așa ceva. Dacă aș fi văzut un clovn pe vremea aia sigur m-aș fi speriat :D
Vienela, acum traim alte vremuri. Pe atunci nu era internet cre sa ne captiveze cu orele pentru scris ori citit, nu aveam nici emisiuni la televizor, de multe ori nu era nici curent, nu existau nici mall-uri iar wekendurile se reduceau de cele mai multe ori primprejului casei ori a orasului.
Nu vreau sa dau vina pe internet findca internetul pentru mine nu e o problema, nu sunt dependenta de el. Am internet acasa de peste 5 ani… Aveam timp mult mai mult pana sa am blogul. Si eu am doar unul. Dar si multe treburi cronofage de facut acasa.
Ca și Elly, pot spune că nu voi deveni niciodată dependentă de internet. E adevărat că de câte ori deschid calculatorul pentru a începe lucrul la firmă, nimeresc pe…blog! În perioadele aglomerate, cum a fost perioada examenelor Enyei, sau când am avut/am de finalizat ceva urgent la servici, uit și de blog, și de facebook. Îmi cunosc prioritățile. Cât fiica mea a fost la grădință și la școala primară, i-am organizat petreceri la cluburi de party, era distracție faină! Mi se pare firesc să se schimbe vremurile, așa a fost mereu.
Primele doua paragrafe…am senzatia ca ai copiat dintr-un text de-al meu care zace intr-un draft de minte, asteptand sa fie pus pe hartie. Am mare incredere in tine ca vei gasi secretul lungirii timpului si ca mi-l vei spune si mie.
Puteam jura că am comentat aici. Nici mie nu-mi ajunge timpul. Dar eu dau vina …pe net!
eu fac cumva intentionat sa nu-mi ajunga timpul, gasesc mereu ceva de facut, n-am stare sa stau. la sfarsitul zilei realizez ca mai aveam unele chestii de facut, dar de regula sunt alea care nu-mi plac si pe care le-as fi amanat oricum ;)
cat despre petreceri cand era fie-mea mica mcdonalds-ul se ocupa de toate. era un tramvai cu groapa cu bile si tot felul de jocuri, copiii erau incantati. acum sunt mult mai multe oferte, pentru buzunarul fiecaruia.