Trăieşte în canale, în subsolurile insalubre ale blocurilor, oriunde i se pare că poate găsi un strop de linişte şi de căldură. Târăşte după ea trei copilaşi speriaţi. I-a educat de mici să se ascundă la cea mai mică impresie de pericol. În mintea lor, toţi cei ce au două picioare sunt răi. Insistenţa mea le-a băgat spaima în oase. Inutil a fost efortul de a-i convinge că sunt om bun, că le vreau binele şi că nu au motive să se teamă. Am reuşit doar să le stârnesc noi bănuieli. Nimeni nu e bun fără vreun interes ascuns, păreau să spună privirile mamei. Am rugat-o să îmi permită măcar să fac o poză, două, să dezvălui lumii povestea nefericirii lor. Ochii ei mari mă priveau cu răutate, iar glasul ascuţit mă avertiza să stau liniştită, departe de copilaşii săi.
Nu am ţinut cont de avertismente. Îmi doream să imortalizez momentul şi apoi să arăt oamenilor cât de greu trăiesc unele fiinţe. Am scos aparatul foto, m-am strecurat mai aproape şi am apăsat pe buton. Până când s-a încărcat şi până a făcut clic, melcul … ţuşti în tufiş! Da, atâta ghinion doar eu aş putea avea. Până când reuşesc să mă pregătesc pentru a face o fotografie, chiar şi melcul are timp să dispară din peisaj. După cum vedeţi mai jos, cei patru apostoli erau trei, Luca şi Matei… :))) Între momentul când am apăsat butonul şi cel în care s-a declanşat mecanismul, doi dintre puii de pisică au avut timp să se ascundă la subsol… La a doua încercare puii dispăruseră de parcă nici nu ar fi existat vreodată…
Update 2 decembrie 2022: acum, ca am un telefon performant care face poze excelente, descopar ca nu ma mai atrage asa tare chestia asta si ca viata trebuie de fapt traita, nu pozata. Cee ce si fac.
:) Intr-un fel, e mai bine ca nu au incredere in oameni – nu toti se apropie cu ganduri bune si multe animalute si-au pierdut viata crezand ca toti bipezii le vor binele. O poza te-ar fi putut lasa sa le faci, dar, poate, au vrut sa-si pastreze intimitatea! :)
La inceput ma simteam rau cand chemam cate o pisicuta si nu venea la mine. Cu timpul am inteles ca e mai bine asa, ca au mai multe sansa de supravietuire.
La câte răutăți se întâmplă…
Or fi canale de știri și în lumea asta a lor pisicească… :-(
Da, cu siguranta au, poate chiar mai multe, caci ele sunt curiozitatea intruchipata. :)))
Şi în Bucureşti am constatat acelaşi fenomen: au dispărut câinii vagbonzi, în schimb au răsărit, nu ştiu de unde, o mulţime de pisici. N-ar deranja pe nimeni, cât încă nu sunt mai multe decât oamenii şi, mai ales, dacă stârpesc şobolanii. Dar s-ar putea ca, în timp, să devină o problemă.
Traiesc cu impresia ca in Ploiesti avem deja un numar mai mare de pisici decat de oameni. Asa ceva nu am vazut pana acum, poate si pentru ca nu dadeam importanta.
Si da, au inceput sa dispara cainii, vad tot mai putini.