Trăieşte în canale, în subsolurile insalubre ale blocurilor, oriunde i se pare că poate găsi un strop de linişte şi de căldură. Târăşte după ea trei copilaşi speriaţi. I-a educat de mici să se ascundă la cea mai mică impresie de pericol. În mintea lor, toţi cei ce au două picioare sunt răi. Insistenţa mea le-a băgat spaima în oase. Inutil a fost efortul de a-i convinge că sunt om bun, că le vreau binele şi că nu au motive să se teamă. Am reuşit doar să le stârnesc noi bănuieli. Nimeni nu e bun fără vreun interes ascuns, păreau să spună privirile mamei. Am rugat-o să îmi permită măcar să fac o poză, două, să dezvălui lumii povestea nefericirii lor. Ochii ei mari mă priveau cu răutate, iar glasul ascuţit mă avertiza să stau liniştită, departe de copilaşii săi.

Nu am ţinut cont de avertismente. Îmi doream să imortalizez momentul şi apoi să arăt oamenilor cât de greu trăiesc unele fiinţe. Am scos aparatul foto, m-am strecurat mai aproape şi am apăsat pe buton. Până când s-a încărcat şi până a făcut clic, melcul … ţuşti în tufiş! Da, atâta ghinion doar eu aş putea avea. Până când reuşesc să mă pregătesc pentru a face o fotografie, chiar şi melcul are timp să dispară din peisaj. După cum vedeţi mai jos, cei patru apostoli erau trei, Luca şi Matei… :))) Între momentul când am apăsat butonul şi cel în care s-a declanşat mecanismul, doi dintre puii de pisică au avut timp să se ascundă la subsol… La a doua încercare puii dispăruseră de parcă nici nu ar fi existat vreodată…

pisica-si-pui-de-pisica-1024x768

pisica-neagra-langa-bloc-1024x768